Doar cei cativa "deconspirati" au contestat in justitie decizile CNSAS-ului. Legea fusese, oricum, ciuntita de Parlament pentru a-i reduce efectele cu iz de lustratie. Chiar si initiatorul ei, d-l C. Ticu Dumitrescu, nu o mai recunoaste. Cu atributii limitate, produsul legii a inceput - totusi - sa functioneze. Lent, este drept, si - uneori - partial. Cateva "cazuri" au fost insa rezolvate, cel mai spectaculos dintre ele fiind cel al lui Dan Voiculescu, ale carui ambitii politice au fost, astfel, frante. Conspiratul "Felix" a fost, de altfel, cel care a initiat - prin avocatul sau, deputatul S. Andon - plangerea impotriva deciziei CNSAS, care astfel s-ar substitui Justitiei. Si ceilalti "deconspirati" ar fi putut sustine, pe temeiul Constitutiei, acelasi lucru. Unii, cum am mai spus, au contestat deciziile CNSAS in justitie, realizand infirmarea sau confirmarea lor. Nici o astfel de actiune, pana la cea initiata de "motanul Felix", nu a generat mobilizarea Curtii Constitutionale, cum s-a intamplat acum. Oare de ce a hotarat CC abia in acest moment lipsa de temei constitutional a deciziilor CNSAS? De ce nu a dat ea acelasi verdict si pentru alte institutii ale caror decizii par a se substitui, de asemenea, hotararilor judecatoresti?
Sa ne lamurim. CC trebuie, in principiu, sa avalizeze conformitatea cu Constitutia a oricarei decizii importante pentru functionarea statului de drept. Membrii ei, inamovibili, ar trebui sa fie deasupra oricarei suspiciuni de partizanat politic. Constitutia poate fi ambigua in anume formulari, imperfecta in altele, dar atata timp cat este in vigoare - trebuie aplicata. Din nefericire, Constitutia Romaniei este prost construita, dupa interesele de moment ale initiatorilor. Adica, ale grupului de nomenclaturisti, concentrati, in 1989, in jurul lui I. Iliescu, emanatul "revolutiei". Interesele lor - legate de gestionarea averii statului - prevedeau excluderea oricarei lustratii, eliminarea posibilitatii ca personalitati independente, din afara a ceea ce a devenit "sistemul ticalosit", sa participe la deciziile legate de reconstructia sociala si economica. Era normal, in aceasta situatie, ca "paznicii Constitutiei", membrii CC, sa provina din interiorul "sistemului", sa urmeze regulile lui mafiote. Chiar si fara verificarile CNSAS, care se apropiasera primejdios de lumea magistratilor de la Curtea de Casatie si Curtea Constitutionala, oricine ar fi cercetat biografiile acestor "paznici" ar fi realizat ca trecutul lor nu este tocmai curat si pur "ca lacrima". Unii dintre ei au fost nu numai membri ai defunctului PCR, ci si ai "partidului" initiat de I. Iliescu, FSN, FDSN, PDSR, PSD.
De ce nu a amendat insa CC legea CNSAS mai inainte? Romania a fost, dintre fostele state comuniste, singura tara in care nu s-a adoptat lustratia. Pentru integrarea in NATO si UE trebuia data impresia ca ceva s-a schimbat totusi, ca fostii "lucratori" (activisti, securisti, turnatori) ai PCR au fost, cat de cat, pusi la penitenta, ca societatea civila si-a revenit. Ca la sah, trebuiau sacrificate cateva "piese" - in genere pioni - pentru a asigura victoria finala, altfel spus, onorabilizarea sistemului. Potemkiniada trebuia sa convinga Occidentul ca in Romania lucrurile s-au schimbat, ca marea coruptie nu exista, ca transformarea mentalitatilor s-a realizat. Daca "schema" ar fi reusit, "baietii din sistem" ar fi incalecat definitiv tara, bucurandu-se in impunitate. "Schema" n-a reusit decat partial si, in plus, a aparut "personajul incomod", presedintele Basescu. D-l Basescu nu a acceptat "regulile sistemului" ce-i impuneau sa se mentina intr-o "lupta declarativa" cu caracatita extinsa in toate sectoarele vietii sociale. Actele lui vizau chiar lovirea directa a intereselor de grup, a interesului de ansamblu al "sistemului". Asa s-a declansat batalia ale carei episoade sunt deja cunoscute.
Plangerea avocatului lui "Felix motanul" (care, culmea, ca parlamentar a aprobat functionarea CNSAS) a venit la un moment potrivit. Dupa ce "sistemul" a reusit sa franeze elanul reformator din Justitie al Monicai Macovei (prin demiterea ministrului), dar si dupa infrangerea lui in tentativa de demitere a presedintelui (prilej de evidentiere a solidaritatii transpartinice a reprezentantilor sai din clasa politica), s-a ajuns la momentul esential al pregatirii viitoarelor alegeri locale si parlamentare. Impulsionat de condamnarea oficiala a comunismului, CNSAS ar fi putut juca, prin deconspirarile sale, un rol esential in reinnoirea reala a clasei politice, inclusiv a celor propusi de ea la aplicarea Justitiei. Decizia CC nu trebuie, de aceea, sa mire pe nimeni. Ea este inca un act prin care "sistemul" isi demonstreaza existenta si puterea, capacitatea de mobilizare transpartinica, aspiratia la dominarea pe mai departe a tarii. Contraatacul arata insa ca lupta devine, abia de acum, pe viata si pe moarte.