Economistii spun ca miracolul economic romanesc e pe cale sa se vestejeasca. Anul 2007 a aratat-o din plin. Parghiile care miscasera economia inainte vreme de 8 ani, stimuland si, uneori, simuland cresterea economica si agoniseala in buzunarul bugetar, s-au uzat. Consumam mai mult decat producem, suntem prea putini pentru cat consumam si prea multi pentru pensiile si ajutoarele sociale pe care le acorda guvernul. Chiar daca anul 2007 va fi marcat in calendare de istorici drept anul exodului spre vest, lucrurile nu s-au limpezit in tara, iar balantele contabile au tot mai multe rubrici care se incheie cu solduri negative.
Valul de milioane de romani plecati sa cucereasca vestul sau cel putin santierele lui a lasat in urma probleme sociale, unele dintre ele cutremuratoare. Familii destramate, copii dezechilibrati psihic, unii inclinati catre sinucidere sau abandon scolar. Se prefigureaza, in viitorul apropiat, o generatie a abandonatilor, crescuta de generatia de varsta a treia cu fantasmele si nostalgiile ei. O parte din Romania anului 2007 a fost crescuta de parinti imaginari. Si chiar daca se spune ca emigrantii au ajuns una dintre sursele financiare majore pentru produsul intern brut, nu vom sti nicicand ce au importat ei, bani sau probleme sociale si penale.
Cazul romanului care, se spune, a ucis cu bestialitate o italianca este varful aisbergului. Recent politia spaniola a prins cativa romani care traficau din greu droguri. Politia a gasit sapte tone de hasis in barlogul lor. Integrarea europeana a Romaniei a insemnat declansarea, la nivel continental, a unei dezbateri tensionate, uneori cu miros extremist, in legatura cu soarta si viitorul romilor in interiorul Uniunii. Dar si cu soarta romanilor, mereu in urma cu promisiunile si lenti in decizii, pierduti in fel de fel de reforme carora nimeni nu le mai tine socoteala.
Nici pe plan intern nu stam prea bine. In primul an de integrare europeana mai mult am dat decat am luat. S-a constatat ca nu stim sa chivernisim banii, iar deturnarea de fonduri este un sport national. De asemeni, jocul politic a fortat guvernul, altminteri minoritar, sa incheie diverse intelegeri fioroase cu tovarasii de drum din opozitie, pentru a trece puntea ingusta si alunecoasa a unui an plin de contestari si scandaluri politice. Jumatatea aceasta de pahar a fost poate mai amara decat cea a politicii externe. Trist este ca masurile sociale luate de guvern nu sunt rezultatul politicilor guvernamentale sau al dorintei de a da ceva inapoi celor care au produs avutia nationala, ci doar rodul negocierilor politice cu stanga parlamentara. Daca e adevarat ca traim ceva mai bine decat anul trecut pe vremea asta, asa spun statisticile, traim asa pentru ca s-au mai negociat niste fotolii directoriale si niste avantaje pentru partidele din opozitie.
Marea necunoscuta a anului 2007 a fost ca nu stim cine conduce Romania. Cu siguranta nu parlamentul care a incercat, fara succes, sa-l inlature pe presedinte. Nici guvernul ale carui decizii sunt contestate la Curtea Constitutionala sau la tribunal, iar ordonantele sunt modificate pana la desfigurare in parlament. S-a parea ca presedintele, desi nu are asemenea atributii, conduce mai eficient tara, prin politicienii care-l sustin in parlament, prin oamenii din justitie si prin serviciile secrete de ieri si de azi decat oricine altcineva.
Insa chiar si-asa, cu perdelele de fum din finalul anului, un lucru nu ni-l poate lua nimeni, sentimentul sarbatorii pe care-l au cu totii la sfarsitul anului. Si chiar daca ne incurcam in jumatati de pahar, paharul de sampanie cu care inchinam in numele si speranta unui an mai bun nu ni-l poate lua nimeni. A te desparti de un an fara pareri de rau nu inseamna altceva decat a incepe un alt an plin de speranta.
La multi ani!