Cei care vor face o plimbare in aceste zile la palatul Mogosoaia vor avea cu ce sa isi incante privirea. In fata palatului a inflorit, delicata si mirifica - o padure de portelan! Copacii ei uriasi si albi, cu formele lor stranii si crengile de inoxuri explodand diafane si impetuoase, au invadat plini de noblete curtea interioara a batranului palat brancovenesc. De parca abia ar fi coborat, ninse dintr-un nor ireal, de portelan. Cea care a gandit si a plamadit aceasta surprinzatoare simfonie de forme se numeste Daniela Fainis, sau "Doamna de caolin", cum i s-a spus. La doar 46 de ani, este deja o artista de clasa internationala. Absolventa, in 1985, a Academiei de Arte bucurestene, ea l-a avut ca profesor pe Costel Badea - intemeietorul si geniul tutelar al scolii romanesti de ceramica. De la sfarsitul anilor `80 si pana astazi, Daniela Fainis a expus cu frenezie in tara si in strainatate - in Germania, Franta, Belgia, Japonia. Si a strans deja un numar mare de premii si distinctii romanesti si internationale: premii ale Uniunii Artistilor Plastici, medalii de aur in Italia (la Perugia, in 1989 si 1990), premii in Portugalia si in Japonia si destule altele. Din 1998, artista incepe sa expuna sculpturi ceramice de dimensiuni mari, care anuntau, intr-un fel, nasterea acestei paduri de portelan. La care Daniela Fainis a lucrat cinci ani, izolata in casa si atelierul ei de la Cernica.
Rezultatul acestor cinci ani de cautari poate fi admirat acum la Mogosoaia. In mod surprinzator, formele aeriene, aproape paradoxale, sculptate in portelan si inox de Daniela Fainis, completeaza armonia maiestuoasa a palatului. Ele ne ofera un spectacol, si viu, si impietrit, ce nu tulbura boltile brancovenesti; ci le iradiaza cu un duh de noutate linistitoare. Pe fundalul zidurilor de caramida rosie ale palatului, copacii albi de portelan, cu voalurile lor de inox, iti lasa libera imaginatia. Par a fi cand flori inventate - gigantice si exotice, cand forme frematatoare si acvatice; sau, poate, ciudate fantani arteziene - cu jerbele de apa inghetate de ger, in iarna. Si asta nu e tot. Caci atunci cand bate vantul, padurea de portelan de la Mogosoaia incepe sa cante! Ramurile ei scot sunete usoare si melodioase, iar crengile argintii si vaporoase se leagana delicate, ademenind visarea si tihna. Cand am intrebat-o pe artista cum i-a venit ideea sa faca aceasta padure de portelan, mi-a spus o poveste neasteptata. "Intr-un an, s-a intamplat ca in gradina mea de la Cernica, sa fie o invazie de papadii uriase. Erau foarte inalte, aveau cam 80 de centimetri si cu globii la fel mari. Nu imi aminteam sa fi vazut asa papadii nici in copilarie, iar eu copilaria mi-am facut-o la bunici, la tara, undeva in Mehedinti, intr-un loc frumos. Pe urma, am mai aflat ca in insulele Galapagos creste un copac urias, numit scalezia - si care este inrudit si foarte asemanator cu margareta. Si mi s-a parut ciudat, cum in mii de ani, o floare firava ca ea, margareta, a devenit gigantica. De la aceste doua intamplari cred ca a pornit totul. Sigur, cand lucrezi, te pot influenta multe. Dar poate cel mai mult m-au influentat papadiile acelea uriase. Pentru ca asa de delicate si de diafane cum erau, semanau cu portelanul. Iar eu, dupa aceea, am tras, am scos din materialul acesta cat poate sa dea el mai mult: forta, culoare, fragilitate, transparenta. Si m-am straduit pana am putut sa-l fac sa scoata si sunetele acelea cristaline, ca de clopotel".
Dar crangul de portelan de la Mogosoaia ne mai rezerva inca o surpriza. Seara, copacii se aprind! Atunci, o feerie scanteietoare prinde viata, in curtea castelului. O ninsoare luminoasa straluceste din ramurile de inox. Mii de puncte, ca niste licurici de iarna, deseneaza evantaie de lumina, spre cer. Si padurea incandescenta reda palatului ceva din stralucirea ceremoniilor de odinioara, din vremea Marthei Bibescu.
Din primavara, padurea de portelan a Danielei Fainis se va muta la Londra. Apoi, probabil la Paris. Pana atunci, o puteti vedea la palatul lui Brancoveanu. Cea mai frumoasa plimbare ar fi insa tot acum. Cand Mogosoaia, cu acoperisurile albe de zapada si intrata parca in rezonanta cu padurea cea noua, din curtea ei - pare toata, de portelan...