Pr. Arsenie Papacioc,
duhovnicul Manastirii Techirghiol
"Nasteti-L mereu pe Hristos in inimile voastre"
Cum am mai spus, dupa mine, Nasterea Domnului este cel mai mare eveniment al crestinatatii: caci Dumnezeu s-a coborat in trup omenesc spre a mantui omenirea. Iisus Hristos ne-a incredintat ca suntem vesnici, nu in materie, ci in duh. Si ca sufletele noastre au portile Raiului deschise, doar sa ne ostenim sa ajungem pana la ele. Prin post, rugaciune, nevointa, fapta buna... Dragii mei, nu e putin lucru sa ai sentimentul vesniciei in tine... Cati insa mai constientizeaza aceasta? Daca am fi convinsi si constienti permanent ca suntem vesnici si ca prin faptele noastre ne hotaram locul in vesnicie - ori in chinurile iadului, ori in dulceata Raiului, adica in unirea deplina cu Dumnezeu -, atunci am fi mult mai chibzuiti. Nu poti fura, omori, uri, daca stii ca prin aceasta viata ta de dupa pragul mortii va fi numai lacrima si suferinta. Si nici nu te poti teme de moarte daca stii ca aceasta nu este decat adormirea trupului, pentru intoarcerea sufletului in Sanurile Domnului. Omul crestin stie ca trebuie sa faca doar ceea ce-l mantuieste, dar face si altele, care-l osandesc.
Va dati seama ce-ar fi fost lumea fara Hristos? Bucurati-va ca S-a nascut si nasteti-L mereu in inimile voastre. Cu El putem totul, fara Hristos nu putem nimic. Repetati-va asta intreaga viata si veti gresi mai putin, nu va veti mai teme si veti putea birui.
Traiti pe Hristos in orice moment. Mai inainte de toate sa dati slava milostivirii si bunatatii celei negraite a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Preacuratei si Preasfintei Fecioare Maria, care a slujit la Nasterea Lui, ca ne-a invrednicit pe toti sa mai ajungem inca o data Nasterea Domnului si sa praznuim innoirea neamului omenesc, prin taina venirii cea in trup a lui Dumnezeu Cuvantul. Amin!
Pr. Iustin Parvu,
staretul Manastirii "Petru Voda" - Neamt
"Numai Hristos este salvarea"
An de an, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de bucurie duhovniceasca, pentru ca ea este implinirea fagaduintelor si nadejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor. Pentru ca Iisus Hristos este Adevarul. Pentru ca Iisus Hristos este Viata. Pentru ca Iisus Hristos S-a facut usa spre Rai. Numai prin El ne vom mantui.
Hristos a coborat din ceruri, pentru ca noi sa-i iesim intru intampinare, prin trairea virtutilor care duc la desavarsire. Sa avem, asadar, mereu in inimile noastre fiorul sfant, trait de magii care au mers sa se inchine Mantuitorului, aducand daruri Celui ce S-a facut om, pentru ca noi sa ne indumnezeim prin credinta si faptele noastre. Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie. Nu va lasati amagiti de toate nebuniile lumii, care dau navala peste noi prin televizor, ziare, politicieni, si chiar prin unii slujitori ai altarului, care au ratacit drumul cel drept. Fiti cu mare bagare de seama, caci va primejduiti viata vesnica. Diavolul trage cu plugul si grapa peste intreaga lume, s-o desteleneasca din firesc si s-o netezeasca, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pana ce nu va mai exista credinta adevarata. Iar fara Adevar, ar iesi biruitor tatal minciunii, necuratul. Dar noi stim ca asta nu se va intampla, caci Biserica nu va fi daramata nici de portile iadului. Deci, vor cadea doar cei inselati, cei care cred ca ecumenismul este bun, cei care se leapada de credinta ortodoxa, de neamul lor, de Traditie... se smulg din radacinile lor dumnezeiesti si se arunca intr-un basm, intr-o nalucire. Fiti atenti, caci nu numai preotul trebuie sa va poarte de grija. Si preotul se poate insela. Deosebiti duhurile, fratilor!
Si pe dumneavoastra, ziaristii, va indemn sa fiti in Adevar, caci va sta in putere sa salvati omul de la cadere. Nu-i starniti poftele si nu-l amagiti cu toate placerile lumii, ci indreptati-l, asa dupa cum va pricepeti, spre trairea in Hristos. Caci daca nu veti face asta, mare pacat veti avea.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi toti! Amin.
IPS Bartolomeu Anania,
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului
"Sa invatam de la Hristos sa ne smerim
si sa iubim pe aproapele, asa cum El ne iubeste pe noi"
Nascandu-Se intr-un staul, Domnul nu S-a smerit pe Sine fortat de imprejurari, ci pentru ca asa a vrut El, in deplin acord cu Tatal Sau. Nimic nu a fost intamplator, nici recensamantul poruncit de Cezar, nici data acestuia, nici sosirea Mariei in Betleem, tocmai cand trebuia sa nasca, nici portile inchise, nici aglomeratia de la han, nici accesul intr-un staul murdar cu iesle curata. Totul a fost planuit, masurat, implinit. In smerenie S-a nascut, in smerenie a trait, in smerenie a patimit si a murit, stiind ca pretul smereniei este biruinta asupra mortii prin inviere si asupra timpului prin inaltare.
Sa invatam de la Hristos sa ne smerim si sa iubim pe aproapele, asa cum El ne iubeste pe noi. Totul incepe de la familie si de la educatia celor sapte ani de acasa. Aceasta este criza zilelor noastre. Piere sfintenia casatoriei, piere legatura dintre casatorie si nasterea de prunci. Familii destramate, copii lasati de izbeliste - atunci cand nu au fost ucisi inainte de a se naste -, adolescenta maculata, tinerete incerta, o lume in care indecenta, vulgaritatea, parvenitismul si coruptia devin institutii ale "binelui comun".
E posibil ca tabloul acesta sa va para sumbru, dezolant, exagerat, pesimist si, oricum, nepotrivit pentru un cuvant la Nasterea Domnului. Dar nu pot sa ocolesc adevarul. Cand ingerul Domnului s-a pogorat noaptea la pastori, acestia nu dormeau, ci, rezemati in toiege, vegheau asupra oilor rumegande, ca nu cumva sa le surprinda lupii. Daca fiarele s-ar fi ivit, ei ar fi strigat. Pastor de veghe, si eu am aceasta indatorire. Cand ostile ingeresti rosteau cuvintele "pe pamant pace, intre oameni bunavoire", pacea si bunavoirea - cel putin in integralitatea lor - nu erau o realitate, ci un deziderat. Rostirea ingereasca era, pur si simplu, o urare.
In saivanele Bisericii au intrat lupii. Cei mai multi sunt imbracati in piele de oaie - atunci cand nu patrund intr-o catedrala sa jure ingenuncheati sub sabia lui Irod -, iar datoria fiecarui pastor este sa strige. Eu o fac catre oile mele, stiind insa ca ele sunt oi cuvantatoare, adica inzestrate de Dumnezeu cu ratiune, discernamant si vointa, insusiri care le ofera capacitatea de a se apara si singure, dar toate impreuna, ca unele care cunosc glasul pastorului. Iar daca rostirea ingerilor este urare, sa ne amintim si de faptul ca orice urare naste speranta. Cu aceasta speranta in mai-binele tarii si al poporului nostru va doresc un Craciun si un An Nou plin de lumina, sanatate si belsug. La multi ani!