"Avem mai curand un buget social-democrat
decat liberal, ceea ce nu mai mira pe nimeni"
- Cu luna decembrie se incheie acest prim an european pentru Romania. Un an plin de evenimente, cu un final pe masura: votarea unui buget impanat de promisiuni populiste. Va rezista?
- Da, a fost un an agitat din punct de vedere politic, dar o agitatie sterila, care nu a adus Romaniei beneficiul scontat si care a sfarsit prin a plictisi si indeparta electoratul. Doar politicienii nu par sa inteleaga acest lucru, ei continuandu-si disputele, in dispretul interesului public si al tarii. Asa s-a intamplat ca abia in decembrie am ajuns sa avem votat un buget care a tot fost amanat din motive electorale - alegeri, referendum, dar si din cauza negocierilor politice intre partide, care, pe rand, au tot amenintat ca vor tranti guvernul. Ei bine, dupa cum ne asteptam, nimeni nu a facut acest lucru, s-a votat pe banda rulanta, pentru ca nimeni nu avea chef acum de alegeri anticipate. Au fost obisnuitele tocmeli, PSD-ul si-a impus in mod firesc conditiile, iar guvernantii au acceptat. Astfel incat putem spune ca avem mai curand un buget social-democrat decat liberal, ceea ce nu mai mira pe nimeni. Singurii care s-au opus au fost cei din noul partid pro-prezidential, democrat-liberalii. Ramane de vazut daca acest buget proiectat cu ceva timp in urma, care pare depasit de devalorizarea accentuata a leului, de inflatie si de o crestere economica sub cea prognozata, este un buget realist, aceasta in conditiile in care masurile de protectie sociala cerute de PSD sunt substantiale. In plus, urmeaza un an electoral in care se pot prevedea cheltuieli suplimentare, caci este de asteptat ca puterea sa mai incerce sa mai cumpere ceva bunavointa de la o populatie care are cu totul alte prioritati. In concluzie, avem un buget votat pe fuga, ce reflecta presiunea exercitata de PSD asupra unui guvern liberal ce pare in vrie.
- Luna decembrie a adus si demisia asteptata a ministrului justitiei, omul care a impins Romania in situatia de a fi amenintata cu clauza de salvgardare. Vom scapa de sanctiunile UE, odata ce Chiuariu a disparut?Va reusi noul ministru, Norica Nicolai, sa redreseze situatia?
- Domnul Chiuariu a demisionat in cele din urma, doar in urma cererii formulate public de presedintele Basescu, desi ar fi trebuit s-o faca demult. Probabil ca nu ar fi facut-o nici acum, daca presedintele nu l-ar fi amenintat cu suspendarea, avind in vedere faptul ca ministrul este cercetat intr-un dosar. In plus, au existat cu siguranta semnalele de nemultumire pe care le-a primit de la Bruxelles. Cu doua zile inainte de demisia sa, el a luat act de observatiile Comisiei Europene facute in cadrul monitorizarii la care Romania este supusa in vederea aplicarii clauzei de salvgardare. Nu este deloc intamplator momentul in care el a demisionat. Domnul Chiuariu si seful sau, Tariceanu, sunt integral responsabili de starea justitiei, asa cum se vede aceasta din perspectiva Comisiei Europene. Nu stim inca rezultatele monitorizarii Romaniei pe justitie, acestea vor fi date publicitatii in ianuarie, dar este probabil ca aceste concluzii vor confirma criticile aduse. Ramane de vazut ce va face doamna Nicolai in postul de ministru al justitiei. Ea are o sarcina foarte dificila, aceea de a repara ceea ce a distrus predecesorul sau si de a reface imaginea justitiei romane in ochii autoritatilor europene, dupa un an de gafe in cascada. Mostenirea Chiuariu este dezastruoasa. Va fi foarte interesant sa vedem ce va face noua doamna ministru, pentru ca ea reprezinta aripa radicala, dura, din PNL, si mai precis, grupul Patriciu. D-na Nicolai este un personaj politic destul de controversat, iar tema principala a iesirilor ei publice din ultima vreme au fost doar atacurile dure la adresa presedintelui Basescu. Astfel incat, vom continua probabil sa asistam si anul viitor la lupta surda dintre institutiile statului roman, cu actori noi. Sarcina noului ministru al justitiei este foarte dificila, dar nu imposibila, daca acesta va avea drept scop afirmarea profesionala si nu reglarile de conturi. In orice caz, d-na Nicolai pare un personaj foarte hotarat si ambitios si nu ar fi exclus sa ne ofere si o surpriza placuta. Justitia romana ar avea nevoie, in sfarsit, de un ministru.
"Daca ministrii ar fi numiti pe criterii de competenta
si lasati sa lucreze, lucrurile ar merge mai bine. Ciolos e un exemplu"
- O surpriza placuta exista deja: Dacian Ciolos, noul ministru al agriculturii, care a izbutit sa evite clauza pe agricultura, cu care Romania era amenintata...
- Intr-adevar, noul ministru al agriculturii, tanarul Dacian Ciolos, avea o misiune imposibila, pentru ca procedura declansarii clauzei pe agricultura era deja pornita. Aceasta clauza implica pierderea unui sfert din fondurile europene destinate agriculturii romanesti, ceea ce era un lucru extrem de grav, dincolo de prejudiciile de imagine. Ei bine, in ciuda termenului extrem de strans pe care il avea la dispozitie, o luna de zile, noul ministru a reusit sa recupereze atat cat se putea recupera, si aceasta fara sa apara pe la televizor, fara declaratii sforaitoare si fara galagie. Comisia Europeana astepta niste semne ca se face ceva, iar el a reusit sa-i convinga de acest lucru, obtinand prelungirea termenului cu inca o luna. La capatul acestei perioade de doua luni, Ciolos a convins Comisia Europeana, procedura de declansare a clauzei a fost suspendata, iar cei 400 de milioane de euro destinati agriculturii romanesti au fost salvati. Monitorizarea Romaniei pe agricultura continua, dar pentru noi, importante sunt doua concluzii. Una ar fi aceea ca daca ministrii ar fi numiti pe criterii de competenta si lasati sa lucreze, nu sa fie implicati in nesfarsite razboaie ale declaratiilor, lucrurile ar merge mai bine. Ciolos e un exemplu. A doua concluzie este ca structurile europene nu ne cauta nod in papura, nu se amesteca in treburile interne, cum zicea cineva, numai pentru ca nu au ce face, ci dovedesc ca sunt deschise colaborarii si ca atunci cand vad semne de buna intentie, de profesionalism, deschid portile. Oamenii ar trebui sa inteleaga din ceea ce s-a petrecut cu clauza pe agricultura ca structurile europene, prin presiunile pe care le fac, obliga autoritatile romanesti sa-si respecte angajamentele, si acest lucru este in avantajul populatiei, chiar daca e in detrimentul politicienilor. Aceeasi situatie este la justitie. Daca d-na Nicolai va intelege ca este suficient un minim de profesionalism si de vointa politica, atunci misiunea domniei sale de a spala fata justitiei romane si de a inlatura amenintarea cu clauza nu este imposibila. Deocamdata insa, comandamentele politice sub semnul carora ea se afla si zona de interese din care dansa vine nu ne dau motive sa fim prea optimisti.
- Vorbeati de un guvern in vrie. Sa ne asteptam si la alte schimbari de ministri spre sfarsitul anului?
- O remaniere ar fi fost necesara. Deficitul de imagine si de eficienta al guvernului Tariceanu vine din calitatea indoielnica a oamenilor aflati in functii cheie. Ne putem astepta la o demisie a ministrului transporturilor, Orban, un personaj tipic pentru scena politica romaneasca: nu se jeneaza sa minta public, nu se jeneaza sa antreneze si pe alti ministri in minciunile sale, aruncand o pata asupra guvernului si a intregii lumi politice din care provine. El a reusit sa transforme un banal accident rutier, care se poate intampla oricui, intr-o succesiune incredibila de minciuni ce au iesit la suprafata, si intr-un caz penal. Importante aici nu sunt detaliile incidentului, pe care acum le cunoaste toata lumea, ci modelul dupa care actioneaza politicienii, un model in care minciuna este prima optiune, atunci cand sunt surprinsi in ofsaid. Orban minte precum respira, pentru ca apoi, prins fiind cu minciuna, sa se victimizeze, spunand ca este linsat mediatic si sugerand in mod ridicol ca in spatele acestei chestiuni se afla... Cotroceniul. Inconstienta, lipsa de responsabilitate si de discernamant, infantilism si tentatia structurala a minciunii, iata cateva tuse care fac portretul d-lui Orban si care s-ar potrivi si altor oameni politici. Amintiti-va de Remes si de caltabosii lui. Acestia sunt oamenii care ajung ministri si care ar trebui sa reprezinte interesele tarii, acestea sunt jalnicele arhetipuri ale lumii politice romanesti, despre care a spune ca trebuie primenita este prea putin.
"Romanii au adus in tara miliarde de euro, mai mult decat a primit statul din fondurile europene"
-Romanii au visat mult la Romania europeana. Credeti ca sunt multumiti dupa primul lor an de vis implinit?
- 2007 a fost un an istoric. Romanii au visat la Europa, nu doar 17 ani dupa revolutie, ci timp de zeci de ani, in timpul comunismului, pe cand toate acestea pareau imposibile. De aceea, cele mai importante lucruri care se pot spune despre 2007 sunt din perspectiva populatiei, nu a politicienilor. Este anul mult-visatei libere circulatii a romanilor in Europa, anul in care romanii au avut, in sfarsit, posibilitatea de a munci oriunde, in mod legal. Aceasta libertate de miscare cred ca e cel mai important lucru adus de 2007 romanilor, caci a dus la o eliberare mentala in primul rand. Iesirea in lume a Romaniei inseamna iesirea dintr-o perioada istorica. Sigur, sunt importante fondurile europene si alte avantaje ale integrarii, dar acesti bani nu sunt direct resimtiti de oameni. Pentru ei conteaza banii pe care si-i pot castiga singuri, muncind acolo unde vor, si este extraordinar ceea ce s-a petrecut. Romanii au adus in tara miliarde de euro, mai mult decat a primit statul din fondurile europene. Apoi, faptul ca romanii au plecat afara sa munceasca cu milioanele a condus la un deficit pe piata fortei de munca din tara, ceea ce a obligat angajatorii romani sa creasca salariile pentru a-i aduce inapoi, acasa, pe muncitorii romani. Deci, intr-un cuvant, a fost un an bun pentru romani, un an istoric, de care ne vom aminti, dar, din pacate, un an ratat pentru Romania. Clasa politica despre care vorbeam mai devreme a infranat dramatic drumul Romaniei prin incompetenta, ingustimea de vederi si de viziune, prin meschinaria cu care s-a angajat in lupte intestine, in detrimentul interesului general. Am fi putut obtine mult mai multi bani de la UE, am fi putut face pasi mult mai importanti, daca am fi avut politicieni cu constiinta si profesionisti. Procedurile de suspendare a presedintelui, referendumurile, alegerile, conflictele intre institutii, toate acestea au mentinut o continua tensiune, care a absorbit toata energia politica a tarii. In concluzie, anul 2007 a fost un an in care cetatenii romani au avut de ce se bucura, in ciuda inertiei patologice si indolentei clasei politice. Ei au aratat ca se descurca in Europa, pe nivelul lor, mai bine decat o fac politicienii la nivelul institutiilor unde Romania nu a reusit sa absoarba fondurile ce stateau la dispozitia sa. O nota mare pentru romani, la sfarsitul primului lor an de Europa, o nota slaba pentru politicienii romanilor care au ratat acest an din perspectiva a ceea ce puteau sa faca pentru Romania.
"Nu vom afla, probabil, niciodata, ce s-a petrecut in '89"
- Suntem in decembrie 2007. Au trecut 18 ani de la revolutie si facem parte din Europa. Se vor finaliza vreodata dosarele acelor evenimente in care au fost omorati oameni? Vom afla ceea ce s-a petrecut atunci?
- Cei 18 ani ne permit sa credem ca daca pana acum nu a fost dezvaluit adevarul integral despre evenimente, atunci e probabil ca acest adevar nu va fi dezvaluit. Faptul ca dosarele nu au ajuns in instanta indica faptul ca justitia este tributara unor comandamente care o impiedica sa se apropie de anumite personaje, cum ar fi domnul Iliescu, centrul evenimentelor din '89 si al mineriadelor. Pe scurt, cred ca putem concluziona faptul ca atita vreme cat clasa politica isi are radacinile in structurile dinainte de '89, cata vreme pe scena politica si economica sunt activi dinozaurii provenind din partidul comunist si din serviciile secrete comuniste, nu vom afla niciodata adevarul complet. Au fost incercari de destructurare a acestei oligarhii, a incercat d-na Macovei prin justitie, a incercat partial presedintele, demascand crimele comunismului, dar de fiecare data, structura aceasta politica a reactionat violent, iar cei care au indraznit au platit pretul. Basescu, la fel ca Monica Macovei, au simtit pe pielea lor ce inseamna sa te atingi de aceste structuri. La fel a patit presedintele Constantinescu, in naivitatea lui. Chiar faptul ca, dupa 18 ani, adevarul - desi cunoscut sau intuit de majoritatea oamenilor, nu a fost formulat oficial, indica faptul ca acest lucru este o primejdie de moarte pentru aceste structuri. Si mai indica faptul ca toata clasa politica provine din aceeasi radacina. Chiar daca Romania a facut marele pas catre democratie si catre Europa, nu vom afla adevarul complet, si pentru ca in evenimentele din '89 au fost implicate si servicii straine de informatii, iar scormonirea in zonele obscure ale acelor timpuri nu convine nimanui. Deconspirarile, investigatiile in dosare etc. vor merge mereu pana la un anumit nivel, niciodata dincolo. Nu uitati ca cele mai secrete dosare sunt cele ale informatiilor externe. Si inca ceva. Ofiterii activi nu pot fi deconspirati, chiar daca au facut politie politica. Asadar, adevarul, cunoscut in principiu, nu va fi niciodata, dupa parerea mea, recunoscut oficial, iar detaliile evenimentelor din '89 vor ramane, cum a zis Iliescu, precum asasinarea lui Kennedy, un mister. Stie el ce spune. Stim deci ca in '89 au fost implicate servicii secrete romanesti si straine, stim ca Romania e condusa de 18 ani de o clasa politica emanata si sustinuta de acestea si mai stim ca acesta este motivul pentru care dosarele revolutiei vor trena sine die. Din acest punct de vedere, primenirea clasei politice ramane pentru moment iluzorie. Nu ne ramane in decembrie 2007 decat sa comemoram pe cei ucisi, cu regretul ca nu vom sti poate niciodata cine e criminalul.
- Sa aruncam, in final, o privire catre anul 2008. La ce sa ne asteptam?
- La un debut de an fulminant. Pentru ca in perspectiva alegerilor locale care vor avea loc in primavara, batalia electorala va incepe imediat dupa vacanta de sarbatori. Si va fi o batalie crancena, in primul rand pentru recuperarea electoratului urban, acela bine informat si pregatit, dar care a intors spatele policienilor. Vom asista la o batalie la care vor participa trei forte: PDL, PSD si PNL, toate aflate in deficit de imagine fata de acest electorat, din ce in ce mai pretentios si mai constient. Va fi o batalie "fiecare cu fiecare". Nu cred ca vom vedea vreo alianta, nici macar de conjunctura. Tot in primavara se va desfasura summit-ul NATO la Bucuresti, un eveniment major pentru Romania, dar despre care vom vorbi in... 2008.