Este vorba de legea privind instrainarea (prin negociere directa) a fondului imobiliar al RAAPPS sau, altfel spus, de vanzare a vilelor si apartamentelor de protocol ale statului. Negocierea directa (fara licitatie) ii avantajeaza, evident, pe locatarii existenti, fosti si actuali demnitari, fosti si actuali parlamentari, fosti si actuali clienti ai acestora. Locuintele de protocol sunt, cum se stie, locuinte de lux, cu toate dotarile si facilitatile. De la "evenimentele din 1989", sub toate guvernarile, prin diverse decizii administrative, demnitarii si "alesii" s-au improprietarit cu aceste constructii, la preturi derizorii, visate si de muritorii de rand, care trebuie sa se indatoreze pe zeci de ani pentru a avea o locuinta cat de cat decenta. Legea privatizarii fondului imobiliar al RAAPPS este "cadoul de Craciun" pe care si l-au facut "alesii" la 18 ani de la caderea comunismului.
Despre coruptia clasei politice romanesti s-a scris si s-a discutat mult. Mediile au dezvaluit, de-a lungul anilor, nenumarate afaceri oneroase ale parlamentarilor sau clientilor lor. Dupa 1989, prin naparlire, esalonul secund al nomenclaturii comuniste si "baietii destepti" din Securitate s-au raspandit in toate sectoarele vietii sociale, in toate institutiile politice, acoperindu-se reciproc in "lupta" pentru dobandirea suprematiei economice. Ei au impus "sistemul ticalosit" ce a penetrat totul, asigurandu-le dominarea societatii, aservirea ei. Impartirea preferentiala si in dispretul legii a patrimoniului economic comun nu le-a fost suficienta. Cleptocratia formata astfel, elegant definita "oligarhie", vrea si puterea politica pentru a-si conserva (si onorabiliza) "achizitiile", dar si pentru a avea acces la noile "oportunitati" de afaceri. Admiterea Romaniei in UE a deschis posibilitatea "accesarii" unor fonduri internationale importante. Pe scurt, principiul "sistemului" presupune mentinerea prin orice mijloace a controlului puterii pentru a asigura, pe mai departe, dominatia. Si, desigur, "fructele" ei, cum s-a intamplat, de altfel, si in cazul legii privind instrainarea fondului imobiliar al RAAPPS.
Un simplu inventar al parlamentarilor care au votat - rapid si discret - aceasta lege arata ca ei reprezinta gruparea de formatiuni politice formata in vederea suspendarii si demiterii presedintelui Basescu, primul politician roman care chiar a inceput razboiul cu "sistemul ticalosit". Nu m-ar mira daca cifra rezultata din asocierea PSD, PNL,UDMR, PRM si PC ar fi cea de 322 de parlamentari sustinatori ai acestei forme aparte de "privatizare". Aparent ciudat este faptul ca de ea beneficiaza preponderent reprezentantii PSD, principalul partid - declarat - de opozitie din Parlament. Liderii PSD ocupa, inca din vremurile cand erau la guvernare, vilele si apartamentele de lux ale Protocolului de Stat, pe care trebuie sa le elibereze la iesirea din functii. Nici unul nu a facut-o. Cei care se declara adeptii unei protectii sociale puternice, ai unei egalizari - prin redistribuire - a veniturilor, sunt foarte preocupati de asigurarea, in primul rand, a propriei bunastari locative. Si asta, in situatia in care mii de chiriasi sunt aruncati in strada, ca urmare a anularii retroactive a legii prin care tot ei au asigurat vanzarea imobilelor nationalizate. Reprezentantii PNL, UDMR, PRM si PC sunt mai putin interesati de efectele deciziei de "privatizare a fondului RAAPPS". Ei au votat, totusi, solidar cu parlamentarii PSD pentru aplicarea ei.
Aceasta "solidaritate transpartinica" nu poate fi explicata doar prin ura impotriva "dictatorului" Basescu. Ea are cauze mult mai adanci, legate de inceputurile functionarii "sistemului", cand s-a produs impartirea de roluri pentru "piesa" ce urma a fi jucata si "baietii" s-au raspandit, fara a pierde insa legaturile dintre ei. Din pacate, in Romania, o lege a lustratiei si a deconspirarii Securitatii nu s-a aplicat niciodata. Acum, la orice amenintare mai serioasa pentru "sistem", la orice "nevoie" a reprezentantilor lui, se produce "reunirea", indiferent de partidul din care ei fac parte. Este singura dovada certa ca "planul din 1989" functioneaza si ca "sistemul" exista realmente. "Baietii" se ajuta intre ei interesati, desigur. In cazul "legii RAAPPS", liderii PSD (cu certitudine foarte bogati) au nevoie de "mizilicul" locuintelor de lux, iar liberalii (la guvernare) de voturile lor pentru sustinerea bugetului pe 2008. UDMR-ul vrea sa ramana in administratie alaturi de PNL, iar PC-ul este interesat sa se apropie de vreunul din cei "mari" pentru a intra iarasi in Parlament la viitoarele alegeri. PRM-ul a fost, dintotdeauna, rezerva de cadre a PSD-ului si, oricat de tare si-ar sustine "justitialismul", a votat de fiecare data in chestiuni "importante" cu continuatorii "Partidului" de odinioara (PCR-ul).
Nu trebuie sa ne miram, in acest context, de faptul ca legi de impact pentru componenta si functionarea clasei politice sunt tergiversate, amputate, pervertite. Parlamentarii romani, "alesii", vor avea grija ca votul uninominal sa nu produca efectele scontate, ca Justitia sa nu functioneze pana la capat independent si neselectiv, ca UE sa nu ne "incalce" mult iubita independenta s.a.m.d. Toata lumea intelege de ce Parlamentul este una dintre cele mai lipsite de prestigiu institutii. Parlamentarilor insa nu le pasa si, dincolo de lupta lor "democratica" cu "dictatorul Basescu" (singurul ales, deocamdata, prin vot direct), incearca sa-si mentina, mai mult sau mai putin discret, privilegiile. Sa-si faca, in orice imprejurare, mici cadouri, precum acest "dar de Craciun" de la "mosul RAAPPS". Poate ca, totusi, 2008 va fi - prin vot - un alt inceput pentru Romania.