Daca sunteti mereu incrancenati si va ganditi tot timpul la razbunare, va impovarati trupul, mintea si sufletul. Cei sapte pasi ai iertarii pe care vi-i prezentam va ajuta sa deosebiti binele de rau, sa priviti inainte si sa fiti mai puternici
Cea mai buna prietena n-a mai dat un semn de viata de cateva saptamani. Copiii n-au mai trecut sa va vada de-o luna. Partenerul de cuplu recunoaste ca are o relatie cu cineva. La serviciu, seful se comporta de parca n-ati exista. Parintii o prefera pe sora dvs.... Experiente dureroase, care iti intristeaza sufletul, nu te lasa sa dormi si pot declansa tulburari fizice si psihice. Terapia cea mai eficienta: iertarea. Suna simplu, dar implica adeseori o putere uriasa de a actiona.
Iata un program in 7 pasi, care garanteaza reusita:
1. Lamuriti lucrurile
Atunci cand cineva ne raneste, reactionam spontan, prin indispozitie, durere sau suparare, pe care nu le putem stapani. De multe ori, banuim insa numai intuitiv ce a produs aceste sentimente. Ca sa ne recastigam seninul de cuget si linistea sufleteasca trebuie neaparat sa aflam exact in ce a constat ofensa. Ce ne-a nemultumit? In ce imprejurari? Nu avem si noi o parte din vina pentru ceea ce s-a intamplat? Iertarea este un proces care trebuie sa inceapa cu lamurirea lucrurilor intre cel ofensat si cel care a cauzat ofensa. Iertarea are nevoie de dialog.
2. Cautati exemple
O intamplare care nu-i deranjeaza deloc pe unii oameni ii poate rani profund pe altii. Nu exista reguli general valabile pentru ceea ce poate fi iertat sau nu poate fi iertat. Scrutati-va propriul dvs. interior si incercati sa aflati de ce v-au rascolit si v-au ranit sentimentele, anumite observatii sau fapte. In ce zona va simtiti vulnerabili? Ce punct nevralgic a nimerit persoana care v-a ofensat? Exista, cumva, intamplari anterioare, poate chiar din copilarie, care pot explica de ce vi se pare situatia o drama si cuvintele adresate o jignire? Intelegand de ce ne-a deranjat atat de puternic un incident, ne vom da seama, poate, ca durerea respectiva este dependenta de conditiile si de experientele noastre de viata anterioare si ca ea se va potoli de la sine.
3. Recunoasteti motivele
Dand mereu vina doar pe altii, riscam sa devenim victima propriei noastre incrancenari. Siguri ca dreptatea este de partea noastra, imaginam o adevarata "poveste acuzatoare". Puneti-va in situatia celui care v-a produs suferinta. Ce motive sa fi avut? Stie ca v-a ranit? Incercand sa intram in pielea celuilalt, devenim mai flexibili in judecarea problemei. Si recunoastem, printre altele, ca avem si noi o responsabilitate.
4. Preluati puterea
Daca persistam, pe durata prea lunga, in rolul de victima, invinovatindu-l cu incapatanare pe celalalt, ne instrainam pur si simplu de propriile noastre sentimente, ramanem legati de fapte ofensatoare. Nu mai stim ce simtim cu adevarat si-l lasam pe faptas sa decida asupra noastra si asupra a ceea ce simtim. Iertand, rupem aceasta legatura fatala. Aceasta putere pe care ne-o acordam noua insine iertand ne elibereaza si ne reda energia necesara remodelarii vietii impreuna cu celalalt. In plus, studii recente arata ca aceasta eliberare de ura sau dorinta de razbunare are un efect pozitiv asupra sanatatii noastre: iertarea confera forta, nemultumirile sufletesti aduc boli. Pentru cine vrea sa traiasca sanatos, iertarea este o optiune obligatorie.
5. Reflectati la orgolii
Iertarea priveste intotdeauna o persoana importanta pentru noi, altfel n-ar fi putut sa ne raneasca in asa masura. De aceea, ne aflam in fata unui amestec foarte complex de sentimente: vrem sa fim apropiati de ea si totusi o pedepsim indepartand-o. De ce? Pentru ca suntem umiliti, pentru ca celalalt nu manifesta nici un regret, pentru ca suntem prea orgoliosi sa recunoastem ca ne doare. In plus, apare adeseori si teama ca vom fi considerati prea slabi. Daca iertam, s-ar putea sa ne raneasca din nou. Complet gresit!
6. Fiti mai egoisti
A ierta nu inseamna neaparat sa uiti imediat totul, sa ceri scuze sau sa te impaci, desi sufleteste esti inca nepregatit. Dar, in orice caz, nici sa te razbuni cu prima ocazie. "Singura razbunare poate fi o viata plina, vindecata, in care "raufacatorul" nu mai joaca nici un rol", spun psihologii. Cand iertam, o facem pentru noi insine, pentru echilibrul nostru interior, indiferent daca faptasul manifesta intelegere sau parere de rau.
7. Cuvintele potrivite
In multe cazuri, dupa iertare, relatia afectata poate fi restabilita. Expertii ne sfatuiesc sa-i comunicam celuilalt ce simtim si sa nu ascundem faptul ca am suferit, dar fara sa dezgropam securea razboiului. Un ultim avertisment sau stabilirea unor conditii ar putea fi, de asemenea, binevenite. "Te iert, dar nu mai repeti greseala. Altfel ne despartim". Iertarea nu inseamna umilinta. Nu poate fi transformata in stil de viata: el greseste, tu ierti.