De cand a inceput Postul Craciunului, imi tot vine in minte, ca un laitmotiv, o corinda din vremurile indepartate ale copilariei. Sunt aproape sigura ca o concepuse tata, anume pentru noi, ca sa intelegem sensul sarbatorii Nasterii Domnului si al umblatului cu colinda. Cred asta pentru ca a fost poetul satului, al satelor de pe Valea Marei: om al bisericii, crasnic, dreptcredincios cu adevarat, incadrandu-se in Fericiri si, mai ales, in "fericitii facatori de pace". Datorita lui, multe familii gata-gata sa se destrame au ramas unite. Cand intr-o familie totul parea pierdut, il chemau seara, dupa caderea intunericului, in mare secret. Inainte sa se crape de ziua, tata se intorcea acasa cu fata luminata de o mare bucurie interioara si-l auzeam zicandu-i mamei: "Noa, Titiuca, mi-o ajutat Dumnezeu s-am mai castigat un talant, i-am impacat si pe aiestia doi". Si astfel, pana catre sfarsitul vietii sale, n-a existat nici o despartire in sat. Neintelegand noi, copiii, cuvantul "talant", pricepeam, totusi, ca suntem partasi la comoara aceea nevazuta din ceruri castigata de tatuca prin cuvinte bune si calde. Ca asa erau vorbele pe care le spunea: calde si frumoase si vindecatoare. Nici o suparare nu le putea rezista. Scriind, acuma, il vad zambind ca-n zorii acelor zile. Dar de ce oare, dintre toate colinzile invatate de la el (a fost cel mai minunat colindator pe care l-am cunoscut) imi suna in inima, ca intr-un clopot, numai aceasta? "Noi umblam sa implinim/ Obiceiul din batrani/ Obicei de corindat/ Pe Iisus de cautat/ Noi umblam sa corindam/ Pe Iisus il cautam/ Dar Iisus nu se arata/ Numa-n inima curata/ Ca se cade la Craciun/ Tat omu' sa fie bun/ Si cei mici si ceia mari/ Mai ales pruncii scolari".
Sa umbli a corinda insemna, asadar, mult mai mult decat sa vestesti Nasterea sau sa o preamaresti, insemna sa-l cauti pe Copilul Iisus, precum cei trei crai de la Rasarit. Insemna o misiune sacra, iar in vederea ei, nu puteai fi decat bun cu ceilalti, ascultator, cu inima curata. Mai tarziu am realizat ca odata capatata aceasta credinta, odata pornit pe cale, miracolul serii de Craciun ramane intreg pentru totdeauna: globuri de lumina sfanta, insotind numarul anilor daruiti noua pe pamant.
"Corindam, Doamne, corind!"
"Corindita cu codita,
Tine ochii la polita
La carnati si la costita".
Prima colinda decuseara, din folclorul copiilor, celebra in tot Maramuresul, este "Puica neagra": "Puica neagra baga-n sac/ Scoala gazda, da-mi colac/ De mi-i da, de nu mi-i da/ Altu nu t-oi corinda/ Ca mi-i scurta gubuta/ Si ma tem c-oi ingheta".
Urmatoarea colinda, pe langa hazul ei nebun, are si o valoare de document etnografic, atestand vremea cand adaposturile pentru animale se construiau in continuarea casei, sau tinda servea si ca adapost. "Bagatu-s-o hulpea-n tinda/ S-o dus gaina ce mandra/ Gaina ce ouatoare/ N-om video-o pana-i soare" (niciodata)
La sfarsitul colinzilor celor mari exista niste cereri de plata menite, si ele, sa starneasca zambetul: "Plata noasta nu-i nimica/ Far' o niaga de horinca/ S-on blid mare de placinta(e)/ De-ar fi zece, tate-ar trece/ Noi suntem vo cincisprezece". A da insemna pentru gazda ca va primi inmiit in anul ce vine, colindatorii care-i cer in mod ritual, asigurandu-i, de fapt, bunastarea.
Pentru ca este o noapte a bucuriei, toate colinzile religioase au doua registre: unul solemn, crestin, si unul care sa provoace rasul - o urare facuta dupa colinda, in cor vorbit: "Cate pene pe gaina/ Atatia coconi la slanina". Ori: "Sa traiasca gazda mult/ Pan-a fi pe cap carunt/ Sa traiasca si gazdoaia/ Pan-a fi pe cap ca oaia".
"Haideti fratilor sa mergem/ Floricele sa culegem!"
Vrem nu vrem, suntem obligati sa admitem ca avem doua tipuri de colinde: laice si religioase. Numarul colindelor laice este foarte mare, varietatea lor tematica "iti face capul calindar si mintea pascalie", adica te nauceste, pur si simplu. Sunt populate de animale ca: gaina, puica neagra, cocosii negri, randunele, porumbei, turturele, bou, vaca, oi, berbece, iepure, cerb, caprioara, vulpe, dulful de mare. Apar copacii: marul, parul, visinul, nucul, fagul, bradul, rachita, trestia. Nu lipseste nici iarba verde, graul, secara, vinul, vita-de-vie, iedera. Si florile sunt invocate: busuiocul, rozmalinul, trandafirul, rugnicelele, florile de mar. Gasim toate elementele naturii: ploaia, ninsoarea, viforul, vantul, negura, ceata. Sunt pomenite apele: rauri, iezere, lacuri, tauri, marea, Dunarea. Si formele de relief: dealurile, muntii, munceii, plaiul, sesul. Astrii: stelele, luceafarul, soarele, luna. Categoriile sociale: vanatorii, oierii, plugarii, bogatul, saracul, ostenii, fata de maritat, feciorul de insurat. Din toata aceasta insiruire nu lipseste nici moartea. Numarul mare de colinde laice si faptul ca supravietuiesc dupa doua mii de ani de crestinism, oferind o imagine atat de completa a lumii in toata frumusetea ei, dovedeste faptul ca se cantau in cadrul unor stravechi sarbatori inchinate luminii soarelui in crestere, de la solstitiul de iarna. Invocarea tuturor elementelor ce compun viata in lume, viata ce depinde in intregime de lumina si caldura - ne arata ca scopul colindatului era magia; o magie colectiva. Se pare ca Nasterea Domnului, "Lumina intrupata" - s-a suprapus perfect peste vechea sarbatoare a solstitiului de iarna, imbogatind-o si completand imaginea lumii de jos cu cea din ceruri. In colinzile religioase apar si mirul, tamaia, botezul, bisericile, biserica alba din prundul marii, ingerii, raiul, Dumnezeu, Duhul Sfant, Fecioara Maria, toate fiind oferite oamenilor prin Nasterea Domnului sau odata cu venirea in lume a Fiului Sfant. De aceea, lumina nu se stinge in noaptea de Craciun. Si nici focul din vatra. Este un foc viu, datator de viata. Acelasi foc pe care il tineau nestins si ciobanii, la stanele din munti.
Pentru a putea observa transformarea colinzilor, trecerea lor dintr-o era in alta, am ales doua ale oierilor: "Tu oica pistruica/ Ce nu bei, ce nu mananci?/ Cum focutu mi-oi manca/ Ca tat zici ca ni-i lasa/ Da' mai ierneaza-ne o iarna/ Si ne scoate-n primavara/ Si ne scoate sus, la munte/ Sa pastem trifoi de frunte/ Tat trifoi si floricele/ S-om be apa din valcele". Este vorba despre ciobanul care a imbatranit pazind oile si trebuie sa se desparta de ele pentru totdeauna. A doua colinda este deja crestinata: "Gre' iernuta s-o picat/ Oile tate-o zderat/ Dumnezeu le-o auzat/ Drept la ele-o coborat/ Tat pe scara-n foc de ceara/ Sa culeaga flori de vara". De aici si pana la "Haideti fratilor sa mergem", colinda profund crestina, distanta este foarte mica, dar cresterea spirituala a omului, enorma. S-o colindam impreuna cu cititorii si facatorii "Formulei AS":
"Trei pastori se intalnira/ Raza soarelui, floarea soarelui/ Si asa se sfatuira/ Raza soarelui, floarea soarelui/ Haideti fratilor sa mergem/ Floricele sa culegem/ Si sa facem o cununa/ S-o-mpletim cu voie buna/ Si s-o ducem lui Cristos/ Sa ne fie de folos/ Noua si la neamu' nost".
S-ajungeti gazde multi Craciuni, cu pace si cu sanatate!