Incet dar sigur, Bucurestiul vechi si istoric, atata cat a ramas din el dupa furia demolatoare a lui Ceausescu, dispare inghitit fara mila, din ordinul unui primar lipsit de cultura urbanistica, inconjurat de o gasca de arhitecti mediocri, care si-au pus planseta in slujba buzunarului propriu si a rechinilor imobiliari. In vreme ce toate capitalele Europei isi ocrotesc cu grija trecutul, creand superbe zone istorice, datatoare de identitate, in Bucuresti, asa-zisa noua arhitectura de tip american, cu implanturile ei de vipla si termopane, sluteste pentru vecie orasul, fara ca nimeni sa o poata opri.
Dintre intelectualii de prima marime ai Bucurestiului, care au protestat impotriva falimentarei politici a Primariei Generale, aparand in scris frumusetea si nostalgia orasului vechi, poetul si prozatorul Mircea Cartarescu este cel mai activ.
"Perioada comunista a insemnat condamnarea definitiva a acestei insailari urbane numite Bucuresti"
- Se spune ca locul in care se naste si traieste un poet intra in alchimia subtila a creatiei lui. Va mai recunoasteti in Bucurestiul de azi? Mai inseamna ceva vechile sale tipare, aflate pe cale de disparitie?
- Sincer, nu prea cred. Bucurestiul e un oras care-a crescut dupa necesitati economice imediate, in afara oricarei idei de urbanism, de estetica, fara plan, o-ntortochere de ulite jegoase, serpuind printre case si gradini boieresti, maidane, constructii adaugite, rasadaugite, ruinate de cutremure si incendii. Pitoresc si plin de miasme, n-a fost decat o mahala uriasa, asa cum il infatiseaza Preziosi si cativa memorialisti. Vreo duzina de biserici cu parohiile roata in jurul lor, Turnul Coltii, ciobit si el la un cutremur, Dambovita, apa dulce, o mlastina de fapt, in care se imbaiaza de-a valma vaci, rate si muieri cu forme orientale, cateva hanuri primitive, cateva piete de peste si branza. In jurul lui 1900, centrul a fost occidentalizat dupa model parizian, raul a fost rectificat, s-au ridicat cladiri greoaie si fara stil, dar cat de cat moderne, cele care-nconjoara si azi cele patru statui din piata Universitatii. Azi, si acest centru arata provincial, prafos si demodat, mai ales ca este total neintretinut. Cat despre ce intelegem prin "centrul istoric", trei stradute pe patru in zona Covaci, el e derizoriu si nu cred ca va fi altfel decat pitoresc, chiar si renovat. Intre razboaie s-a construit mult, au aparut primele incercari de constructii "cu premeditare", cu stil, si orasul, macar in centru, a-nceput sa arate modern, ca si proza noastra din acea vreme. Horia Creanga si alti cativa arhitecti modernisti s-au exersat in stilul international, influentat de Bauhaus. Astazi, majoritatea vilelor facute de ei, risipite prin Cotroceni si alte cateva insulite urbane coerente, sunt intr-o stare deplorabila. Perioada comunista a insemnat condamnarea definitiva a acestei insailari urbane numita Bucuresti. Miile de blocuri gen "cutii de chibrit" sunt verdictul cel mai drastic dat urbei noastre. Ele nu sunt renovabile, in sensul unei oarecare estetizari, cum s-a facut in partea de est a Berlinului. Sunt orori, ca niste rani hidoase pe picioarele goale ale cersetorilor. N-o sa scapam de ele nici in cincizeci de ani, poate nici in o suta. Budapesta, Praga si chiar Varsovia cea reconstruita integral sunt la ani-lumina de noi si n-o sa le ajungem niciodata.
"Cum sa fie primarii altfel decat politicienii
din randul carora provin?"
- Destinul arhitectonic al Capitalei romane se afla la discretia primariei. Ii puteti aprecia competenta?
- Primaria Bucurestilor, desi intotdeauna detinuta de dreapta democratica, dupa Revolutie, a insirat o galerie de personaje mai curand pitoresti decat competente. Dar ar fi fost ciudat sa fie altfel, cand Romania insasi, de la institutii pana la ultimul cetatean, s-a dovedit a fi friabila moral, coruptibila, o adevarata tara latino-americana ratacita in Europa. Cum sa fie primarii altfel decat politicienii din randul carora provin? Videanu nu se preocupa de interesul public, dar cine o face? Aproba zgarie-nori fara parcari, ridicati langa monumente istorice, asfalteaza haotic, dar la uriasele probleme ale acestui oras, aceste detalii aproape ca nu mai conteaza. Ar putea fi primar si Giuliani, ca strazile tot vor colapsa de traficul dement, de zece ori mai mare decat pot inghiti arterele noastre, ca vom fi tot sufocati de cea mai ridicata poluare din Europa (speranta noastra de viata e cu sapte ani mai mica decat a elvetienilor), ca tot ni se vor darama sute de blocuri vechi, niciodata consolidate, la primul cutremur mai serios, ca tot cu aceeasi retea de canalizare total invechita si distrusa ramanem, cu aceleasi miliarde de fire electrice suspendate, cu aceeasi ruina trista care ne-ntampina pretutindeni. Cu aceiasi cetateni tristi, stresati, intr-o stare de continua acreala si isterie.
- In Sibiu si Brasov nu s-a demolat nimic in centrul vechi si nici nu s-au ridicat turnuri de sticla printre cladiri. De ce acolo se poate si la Bucuresti nu?
- O, e o mare diferenta. Sibiul si Brasovul sunt orase nemtesti, care-au fost construite de si pentru o populatie coerenta social si cultural, intr-o regiune istorica, parte a unui mare si bogat imperiu. Chiar si azi in Transilvania se investeste - partial de catre acelasi imperiu care tinde sa se refaca la nivel economic si financiar - de pana la trei ori mai mult decat in restul tarii. Mult mai mult decat Brasovul, Sibiul, cu primar neamt, arata azi aproape ca un oras din Tirol. Dar asupra lui a plouat cu bani europeni in ultima perioada. Bucurestiul a fost locuit - si este inca - de o adunatura fara identitate. Nu exista nici o comparatie intre el si un oras european adevarat. Viena, de pilda, e un oras cu o mostenire istorica fabuloasa. Exista si acolo cladiri de otel si sticla, chiar si fabrici intre cladirile imperiale, dar construite de Hundertwasser, cu mozaicuri pastelate sclipind in soare, ceea ce face toata diferenta. Pe cand noi, din punct de vedere estetic, am ramas la stadiul infigerii cartofilor in teapa, in piata Revolutiei.
"Nu cred ca-i vorba de arhitecti corupti,
ci de palmasi mediocri"
- Cum apreciati ideea construirii a doua buildinguri comerciale de sticla in Piata Revolutiei, unul dintre ele, chiar langa Ateneu?
- O monstruozitate, fireste. Am semnat si eu proteste si apeluri, dar in van. Am semnat si impotriva construirii Catedralei Mantuirii Neamului, oriunde ar fi ea amplasata. Daca n-o avem de secole, e caraghios s-o facem azi, cu o cheltuiala enorma si fara nici un folos. Ma-ndoiesc ca "neamul" va fi si cu un milimetru mai aproape de mantuire daca va avea o falsa cladire istorica, fariseic ridicata in stil traditional, intre blocurile cu balcoane ruginite ale urbei. As vrea sa fiu clar: n-am nimic cu constructiile de otel si sticla. Ele exista azi chiar si in cele mai traditionaliste orase din lume, coexistand cu vechile monumente. Potsdamer Platz nu e prea iubita de berlinezi, dar incepe sa fie pentru turisti un loc emblematic si o atractie. Insusi turnul Eiffel a fost vazut initial ca o monstruozitate care-avea sa desfigureze Parisul. Problema noastra e de bun-simt si de bun-gust. Am construit pana acum monstri de caramida cu fatadele incarcate de amorasi si mascheroane de gips, apoi monstri de beton armat cu ghene duhnitoare si garsoniere confort patru, in fine, azi facem zgarie-nori la fel de lipsiti de Dumnezeu si amplasati ca nuca-n perete. Sunt, totusi, cateva frumoase reusite, si ar fi nedrept sa trecem peste ele: cateva hoteluri care-au integrat in stil postmodern fatade vechi si ancadramente noi, cel de pe Calea Victoriei, care-a reconstruit frontonul fostului Teatru National, de pilda, incastrandu-l intr-un perete de sticla.
- Pe Calea Victoriei au aparut deja spatii goale (prin demolari) care ne ameninta cu alte turnuri de aproape 100 metri inaltime. Ce-ar trebui facut?
- Cum pretul terenului e enorm in centrul orasului, trebuie sa ne asteptam la ridicarea a tot mai multe astfel de cladiri foarte inalte. Sunt ratiuni economice care-au provocat pretutindeni asemenea fenomene. Frankfurtul e un oras tipic german, cu cladiri mai curand scunde, doar ca in centru are vreo cincisprezece "tepe" uriase, cele mai multe sedii de banci. Au uratit ele orasul? Cred ca mai degraba i-au dat un specific, l-au scos din anonimat. Nu doar arhitectura veche e valoroasa, ci si cea (post)moderna. Repet, problema este ca noile constructii din Bucuresti nu sunt ridicate de cei mai mari arhitecti ai lumii, ca-n alte parti, ci de imitatori mediocri, care construiesc surogate urate si triste, ce strica si mai mult orasul. Nu cred ca-i vorba de arhitecti corupti aici, ci de palmasi mediocri, pentru care arhitectura nu e o arta, ci doar o meserie, facuta si aceea de mantuiala.
- In marile capitale occidentale, societatea civila are un cuvant greu de spus cand e vorba de infatisarea orasului. Credeti ca bucurestenilor le pasa?
- Sunt cateva grupuri de presiune ineficiente, desigur (caci ce instrumente au ele la dispozitie ca sa contracareze mari interese financiare?), care mai curand semnaleaza probleme decat contribuie la rezolvarea lor. In Occident, societatea civila are o traditie indelungata si o forta redutabila, si totusi, nici acolo ele nu schimba esenta lucrurilor - vezi eternele proteste la fiecare summit al sefilor de state. Uneori, cauzele pentru care lupta sunt de altfel utopice sau, pur si simplu, extremiste ideologic. La noi, unde simtul comunitar lipseste aproape cu totul, protestele incep si se termina de obicei cu apeluri semnate de personalitati din viata culturala, mai totdeauna aceleasi. Ele nu mai impresioneaza, am impresia, pe nimeni. De ani de zile se protesteaza la toate nivelurile impotriva crimei ecologice de la Rosia Montana. Ei, si? Baietii sunt tot acolo, cu flacoanele lor de cianura in maini. O tara care, in conditii de libertate si democratie, n-a inculpat inca nici un singur corupt, nu poate avea nici o pretentie de dreptate sociala si normalitate in nici un domeniu.
"Nu facem decat sa-i continuam opera lui Ceausescu"
- Multe fabrici vechi au cazut sub dinamita, desi unele aveau valoare de patrimoniu. De ce nu se gandeste nimeni sa faca din ele centre culturale si artistice, dupa model german, olandez sau francez?
- Am mai spus-o: din imbecilitate tipic romaneasca, din indiferenta la orice argument in afara de cel economic imediat. Din stravechea obisnuinta de a ne fura singuri caciula. Si Ceausescu darama tot ce era "vechi": nu facem decat sa-i continuam opera. Intr-adevar, fabricile, uzinele, abatoarele, castelele de apa, "gazometrele" (de felul celor vieneze), depourile de tramvaie, exemple uneori magnifice de arhitectura industriala, au fost transformate peste tot in mall-uri, restaurante, teatre, cladiri de opera etc. Noi le dam jos pentru teren, iar pe teren facem blocuri de apartamente anonime, asemenea celor comuniste, chiar daca, macar in reclame, "superfinisate". Asa au dat jos acum doi ani moara Dambovita, din spatele blocului parintilor mei, de pe Stefan cel Mare. Scrisesem zeci de pagini despre uriasul, melancolicul edificiu de caramida care fusese acolo de cand ma stiam. Acum, pe locul sau sunt unsprezece blocuri la o palma unul de altul, de la fereastra carora vezi doar ce face vecinul de vizavi in dormitor.
- Sunteti bucurestean get-beget, desi de la o vreme traiti multa vreme si-n Occident. Va mai place orasul? Ii regasiti, pe ici pe colo, intimitatea?
- La toate aceste intrebari raspunsul meu este NU. Nu mai iubesc Bucurestiul, care odinioara a fost totul pentru mine, un adevarat alter-ego, cum ar fi zis Mateiu Caragiale. Nu mai sper ca e ceva de facut cu acest Calarasi al Europei. Bucurestiul nu va (re)deveni locuibil in timpul cat mai pot spera sa traiesc. Astazi cred ca nu se poate trai cu adevarat aici, ca milioanele lui de locuitori sunt extrem de nefericiti si viseaza doar la un exod in masa. Ma-ntreb chiar, uneori, pe urmele lui Camil Petrescu, daca nu cumva am putea sa-l abandonam si sa ne mutam capitala in centrul geografic al tarii, la Sibiu, ca tot am vorbit de el, urmand ca orasul cenusiu de pe Dambovita sa fie lasat sa se ruineze in tihna, ca Persepolis, "ca un memento mori pe al istoriei plan"...