Cu putine exceptii, Elvetia nu a dat literaturii contemporane mari scriitori. Ma gandesc (poate hazardat) ca stabilitatea politica, economica si sociala, traiul ordonat-confortabil nu stimuleaza nevoia de exprimare artistica. Einstein spunea ca lucrurile de natura spirituala iti aduc cea mai curata bucurie doar daca nu sunt asociate cu castigarea existentei. Renumiti pentru bancile si ceasurile lor, se pare ca elvetienii prefera sa-si castige existenta tihnita, previzibila si higienica prin abilitati concrete, incompatibile cu nelinistea creatoare. Si fragmentarea pe zone lingvistice (germana, franceza, italiana, romansa) a celor 20 de cantoane din Confederatia Elvetiana, si numarul relativ mic de locuitori - 7.500.000 cu totii - ar mai fi o explicatie. Cei mai multi, 65%, sunt germanofoni, iar scriitorii lor sunt revendicati de literatura germana. Dintre acestia, de faima mondiala si binecunoscuti in Romania sunt Max Frisch (1911-1991) si Friedrich Durrenmatt (1921-1990). Generatia mea i-a descoperit pe amandoi cu incantare in revista "Secolul 20" care, in anii de temporara deschidere de dupa proletcultism, ne-a revelat capodopere prohibite pana atunci ale Occidentului. Apoi, in anii '70-'80, Editura "Univers" a inceput sa le publice romanele, iar piesele lui Durrenmatt au intrat - cu enorm succes - in repertoriile teatrelor noastre (""Vizita batranei doamne", "Fizicienii", "Play Strindberg", "Romulus cel Mare", "Meteorul" s.a.). Datorita unor oameni ca Dan Haulica si Romul Munteanu, luptei lor cu cenzura (cine mai stie azi?), anii comunismului n-au fost totusi "o Siberie a spiritului"; au razbit pana la noi, cu mare impact, multi autori importanti ai secolului XX. Printre ei, si cel pe care vi-l recomand azi, cu un roman pana acum inedit in romaneste. Fiu de pastor, cu studii abandonate de Litere si Filosofie, Durrenmatt a debutat la 31 de ani ca prozator, si-a castigat o larga audienta cu cateva romane de tip politist, dar si cu o incarcatura filosofica originala, precum "Judecatorul si calaul", "Banuiala", "Grec cauta grecoaica", "Fagaduiala", iar succesul mondial al piesei "Vizita batranei doamne" din 1956 i-a adus celebritate si independenta materiala celui ce s-a dorit de la inceput un scriitor profesionist. Exceland in analiza caracterelor si structurilor sociale, surprinse prin reflexe ironice asupra categoriilor morale, el e recunoscut ca un maestru al enigmelor existentei, atat in teatru, cat si in proza. Convins ca genul tragic a devenit caduc intr-o lume in care responsabilitatea individuala e relativizata de hazard si manipulare, dramaturgul isi concepe piesele ca niste comedii sarcastice, impregnate de nelinisti metafizice, fiindca oamenii nu mai inteleg sensul rolului pe care il au de jucat in viata. Singurele pulsiuni care-i mana sunt dorinta de avere si putere, iar interesul personal, prostia, deziluzia duc inevitabil la "dreptatea" celui mai bogat si mai puternic. Aceasta e si tema romanului "Justitie" din 1985. Folosindu-se, ca si in alte romane, de un pretext "politist", scriitorul pune si aici in discutie problema dreptatii, care nu e, in viziunea lui, decat o interpretare subiectiva a adevarului. Aparentele - se demonstreaza - se pot dovedi inselatoare, orice dogma imuabila e absurda si doar hazardul conduce jocul de cauze si efecte. Romanul incepe cu o crima: bogatul om de afaceri si consilier guvernamental Isaak Kohler il impusca mortal, intr-un mare restaurant din Zurich, pe profesorul universitar Adolf Winter. Condamnat la 20 de ani, ucigasul il angajeaza pe narator, un avocat pagubos si alcoolic, sa ii probeze, in ciuda evidentei sustinute de numerosi martori, nevinovatia si sa-i obtina eliberarea din detentie. Avocatul Spt, cumparat pentru a convinge instantele de judecata ca negrul e alb si ca exista un alt faptas al crimei, descopera o multime de personaje si fapte dubioase care relativizeaza pana la disolutie adevarul si ii distrug orice repere morale, inducandu-i o depresie sinucigasa. Va las sa descoperiti singuri ingeniozitatea si sensurile profunde ale acestei opere de maestru, care se citeste usor si te lasa mult timp pe ganduri.