2007-2008 * Pe repede inapoi, pe scurt inainte

• 1. Anul 2007 a fost o perioada de timp in care m-am bucurat mai mult de avantajele lucrului in echipa. Adica, spre sfarsitul lui au aparut doua carti foarte frumoase: "27 - Poezie de Bucuresti", un proiect al Sectiei de Poezie a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (cum spune si titlul, cartea contine poeme si un DVD cu 27 de autori care, incepand din 1994, au obtinut Premiul Asociatiei Scriitorilor sau al Uniunii Scriitorilor). A doua carte este un volum antologic masiv, de peste 400 de pagini, intitulat "Bautorii de absint" (Editura Paralela 45), in care ma regasesc alaturi de cei mai valorosi poeti (in viata) ai generatiei '80: Nichita Danilov, Ion Muresan, Ioan Es. Pop si Liviu Ioan Stoiciu. Este o carte foarte frumoasa, in care ne reintalnim in cea mai buna forma poetica, de la debutul nostru, de acum aproape 25-30 de ani si pana in prezent. Este o carte document, dar si o editie critica. Altminteri, din punct de vedere creativ, anul 2007 a fost un an calm... cred ca am scris in total vreo suta si ceva de versuri, din care n-am "transcris pe curat" nici unul... A fost un an secetos, chiar si din punct de vedere meteorologic. S-a facut vin putin, dar foarte tare, foarte concentrat. Poate ca asa a fost si sufleteste... In schimb, am avut ocazia sa calatoresc: am vazut Ierusalimul si Barcelona. Fiind iarna si, respectiv, toamna, am scapat pentru o perioada de frigul si de "frigurile" dambovitene.

• 2. Echilibrul si tihna ti le gasesti in lumea ta, in munca ta, in visele si proiectele tale... cate mai sunt. Eu nu m-as grabi sa afirm ca traim intr-o lume nebuna. Mai degraba traim intr-o lume cuprinsa de o frenezie fara obiect, o lume a formelor fara fond, in care nici rasul, nici plansul nu mai gasesc o justificare interioara autentica. Plutim de ceva vreme pe puntea unui imaginar Titanic: nici nu se scufunda odata, nici premii Oscar nu luam, iar orchestra a amutit, lasand loc unei veselii sora cu starea de ebrietate. M-au uimit niste oameni care se calcau in picioare sa atinga moastele unui sfant, dar cand au fost intrebati, habar n-aveau despre sfantul acela... Prea multa inghesuiala la minuni si pomeni. Cand e vorba sa faca o fapta buna, dau din umeri, se balbaie... Observ, adeseori, ca traim intr-un balet mecanic al falselor valori, al desartelor idealuri, al viselor de impostura. Ar trebui sa ne trezim din aceasta stare euforica galagioasa. Nu spun sa inventam niste valori dupa care sa traim. E suficient sa le re-descoperim pe cele care ne-au ajutat sa traim sau sa supravietuim. E ciudat cum, in aceasta vorbarie generala, nationala, nimeni nu spune, de fapt, nimic. Resursa binelui nostru suntem doar noi.

• 3. Pentru 2008 imi doresc mai multa liniste, mai multa putere de concentrare asupra unor proiecte pe care as vrea sa le duc la capat: de exemplu, sa mai scriu la cartea mea, sa particip la cateva proiecte ale Muzeului Literaturii si ale Asociatiei Scriitorilor, proiecte care sa faca dovada ca statutul scriitorului nu este atat de umbrit de mediocritatea care ne inconjoara din toate partile. Imi doresc sa nu mai vad scriitori saraci. Mi-as dori ca echilibrul si tihna de care ma intrebati mai devreme sa devina normalitate.

• 1. 2007 n-a fost un an bun in viata mea profesionala, dar nici rau. N-am avut realizari notabile, dar nici esecuri sau - si mai grav - optiuni, pareri sau sustineri pe care sa le repet sau care sa se fi dovedit eronate. Daca e sa-i gasesc o calitate acestui an profesional, aceea ar fi consecventa. Am reusit sa-mi pastrez si cadenta, si propriul meu mod de raportare la evenimentele politice, fara sa cedez manipularilor de tot soiul, pe care experienta si rutina m-au ajutat sa le identific, chiar si atunci cand pareau sa mimeze bunele intentii. In fine, partea buna in viata mea profesionala a fost bucuria de a vedea ca au aparut suficienti gazetari tineri care nu se lasa nici pacaliti si nici intimidati de aparente si care au inteles ca adevarul (vorba latinilor) e un prieten mai sigur decat prieteniile politice. Din punct de vedere sufletesc, ceea ce m-a marcat dureros in acest an a fost pierderea varului meu. Ceea ce mi-a produs bucurie tine tot de familie, si anume, faptul ca am fost (de bine, de rau) sanatosi, si ca fiul si nora mea au avut un an personal si profesional reusit.

• 2. Echilibrul il gasesc din ce in ce mai greu, iar tihna - din ce in ce mai rar. Nu e usor sa te simti confortabil cand esti bombardat ceas de ceas cu vulgaritate, agresivitate, nebunie curata, aroganta si ifose, prostie, minciuna si lacomie, si cand vezi ca toate acestea sunt la mare pret, platite, rasplatite si omagiate, de parca ar fi adevaratele virtuti ale societatii. Cum naiba sa te simti bine si sa nu simti ca lumea ti-e din ce in ce mai straina, cand vezi ca eroina zilei este disparuta Elodia, si nu regizorul european al anului, Cristian Mungiu, cel care a luat Palme d`Or la Cannes si Marele premiu al Academiei Europene la Berlin? Cum sa-ti tihneasca faptul ca Miron Cozma, proaspat eliberat, e considerat o speranta a politicii de stanga, e in regula adica, un personaj compatibil cu politica unei tari intrate in UE? Si cum sa te simti senin si increzator, vazand ca prostia, lacomia, necinstea, obedienta si violenta (verbala si fizica) devin principalele mijloace de a razbi in viata si adevaratele criterii de selectie a "modelelor" de azi? In ce ma priveste, incerc sa ma protejez de aceasta agresiune, abandonand din ce in ce mai des dezbaterile politice (enervante, previzibile si tendetioase) de la TV - eu, care altadata le urmaream cu pasiune. Ma destind cautand filme de atmosfera "englezeasca", documentare si transmisiile de tenis de la Eurosport. Nimic nu ma relaxeaza mai mult si nu-mi place mai mult decat turneele de tenis, cu aerul lor inca elegant, unde adversarii vorbesc frumos unii despre altii, si inainte, si dupa meci, unde campionii au taria sa-si aplaude reusitele si sa-si ceara scuze pentru punctele obtinute gratie fileului norocos, si unde, la sfarsit, pana si dupa cea mai inversunata partida, cu strigate si priviri ucigatoare, partenerii isi strang mana, isi multumesc pentru joc si isi lauda apoi reciproc calitatile dovedite in turneu. Acesta e mediul in care ma simt bine si in care regasesc ceva din increderea mea in sportivitatea vietii, unde e loc pentru toate performantele si pentru toti campionii. Celalalt refugiu e mult mai durabil, mai vechi si mai... definitiv: cartile. Cu o carte buna, viata devine suportabila. Dar pentru ca toate acestea sa devina "functionale" si sa aiba efectul terapeutic asteptat, conditia esentiala este ca familia mea sa fie sanatoasa si sa-mi fie aproape: ea este cerul meu senin. Daca ai mei sunt sanatosi, daca sunt multumiti de ceea ce fac, atunci si cartile pe care le citesc, si filmele pe care le vad, si meciurile la care ma uit sunt de doua ori mai frumoase.

• 3. Sa fim sanatosi, cu totii, in primul rand. Daca ar aparea si un nepotel (sau nepotica) ar fi grozav. Dar importanta este sanatatea. In rest, sper sa avem un an politic ceva mai clar si mai coerent (daca se poate), sau macar fara surprize violente si ratari, mai grave decat cele din 2007.

• 1. Anul 2007 a fost pentru mine unul exceptional. Mai intai, in familie: fiica mea, Marguerite, a fost admisa intr-una dintre cele mai bune scoli superioare din Europa si din lume, "Sciences Po" din Paris. In al doilea rand, Editura Compania, de care sunt foarte atasat, a avut rezultate foarte bune si a reusit sa propuna publicului cititor (din ce in ce mai mare) mai multe carti care au contat. Desigur, ca si compatriotii mei, am trait revenirea Romaniei in familia europeana ca pe un succes personal. Romania e angrenata acum in marile mecanisme internationale. Dar formele, ca sa traiasca, au nevoie de un continut real. Care depinde de fiecare din noi.

• 2. Traim intr-o lume excesiv de dezbinata si periculos conflictuala. Iar in societatea romaneasca, subminata de fals si impostura, nivelul de agresivitate a atins cote greu de inchipuit. Intr-un asemenea climat, nu cred ca-i poate fi cuiva usor. Se vorbeste foarte mult si se face atat de putin! Totusi, dintotdeauna, oamenii au fost judecati dupa faptele lor. Ceva imi spune ca bunul simt, masura, dreapta judecata nu sunt "instrumente" care apartin doar trecutului.

• 3. Pentru 2008, mi-as dori sa ne putem intoarce cu totii spre valori adevarate. In ceea ce ma priveste, ma gandesc la valorile crestin-democrate si conservatoare, la proiecte consistente, de interes general. Sper din tot sufletul sa fie evitate crizele majore care se anunta din toate partile : criza financiara, depresie economica si chiar razboi in Orientul Apropiat. Toate aceste crize vor afecta si Romania, cu consecinte greu de prevazut. Sper sa avem si cateva semne certe de maturizare a democratiei romanesti, atat de fragila si haotica deocamdata. Romania poate folosi contextul international in favoarea ei, numai in cunostinta de cauza.