Unificarea celor doua partide era insa, logic, previzibila. Totusi, multi observatori ai scenei politice romanesti sustineau, pana si in preziua evenimentului, ca intre formatiunile in cauza a aparut o falie, ca dupa rezultatele obtinute la alegerile din 25 noiembrie - PLD-ul nu mai poate fi socotit un "peste mic" ce se va lasa inghitit de "pestele cel mare", PD-ul, pentru a-si asigura, in viitor, supravietuirea in Parlament si administratie. Unii comentatori au mers chiar mai departe, afirmand ca in PD exista o anume iritare pentru ca PLD-ul si-ar fi obtinut procentajul oarecum neasteptat (aproape 8% din voturile exprimate) pe seama PD-ului care, dupa sondaje, spera mai mult decat 29%. Teza a fost motivata si de faptul ca principalul "dusman" al PLD-ului, partidul guvernamental, PNL-ul, a realizat in jur de 13%, dovedind ca - in ciuda acuzatiilor de coruptie si incompetenta - impactul lui se mentine cam la acelasi nivel cu cel de la trecutele alegeri. Diversi "bagatori de seama" au speculat pana si o posibila retragere a PD-ului din alianta circumstantiala cu PLD-ul pentru ca presedintele Basescu, cel care - in fapt - a impus-o, este mult prea apropiat de d-l Stolojan, liderul disidentilor liberali si, la o previzibila revenire a PD-ului la putere, i-ar propulsa in posturile de decizie oamenii.
Formarea noului partid, PDL-ul, ca urmare a unificarii celor doua partide, a facut ca toate aceste "concluzii certe" sa inceteze. Le-au luat insa locul alte speculatii. Transformati in cassandre, unii analisti au afirmat ca unificarea a fost o greseala pentru ca, astfel, PLD-ul nu va mai putea rupe "nucleul dur" al PNL-ului, principala sa "misiune". Altii au vorbit de fragilitatea noii grupari, care s-a pripit cu anuntarea unificarii, fara ca organizatiile locale ale formatiunilor implicate sa fie consultate. Destui altii, observatori si politicieni, au anuntat chiar si colapsul noii constructii pentru ca ea a fost realizata la instigarea presedintelui Basescu, prin vointa lui si, se stie, "d-l Basescu a mai inmormantat si alte partide". Toate aceste declaratii au fost facute "la cald", ceea ce permite tratarea lor cu o anume ingaduinta. In fond, ideea fuziunii celor doua partide a fost lansata (si motivata), inca de acum peste doi ani, de catre liderul liberal (pe atunci) V. Stoica. Demersul acestuia era corect si coerent, sustinut pe ideea ca numai o puternica formatiune de centru-dreapta ar putea contrabalansa falsa stanga PSD-ista si extremismul nationalist de stanga sau de dreapta. Un astfel de partid, adus la guvernare de optiunea electoratului, ar fi putut sa devina instrumentul prezidential perfect in batalia declansata de d-l Basescu cu "sistemul ticalosit". In plus, considera d-l Stoica, prin unificarea formatiunilor de centru-dreapta se excludea posibilitatea repetarii tristei experiente a CDR, confirmata de disolutia aliantei D.A. Un puternic partid prezidential ar fi eliminat nenumaratele blocaje legislative, generate de interesele diverselor grupuri parlamentare si de structurile clientelare din spatele lor. Pe scurt, o forta unica de centru-dreapta ar fi simplificat lucrurile pe complexa si controversata scena politica romaneasca.
Cititorii stiu din ce cauza nu s-a realizat atunci acest proiect. Dupa alegerile din 25 noiembrie, el trebuia - obligatoriu - finalizat, pentru ca, altfel, nu s-ar mai fi facut. Euroalegerile au adus PD-ul "cu picioarele pe pamant", demonstrandu-i ca intre aspiratie si realizare este inca o distanta apreciabila. Daca ar fi obtinut 35-40%, cat prognozau sondajele, PD-ul ar fi putut sa isi asume in continuare un destin singular, sigur de relatia sa cu presedintele tarii. Teza ca procentul realizat (29%) se datoreaza preluarii de voturi din bazinul sau de catre PLD este o prostie. In fond, PD-ul si-a triplat scorul din 2004 si, daca invingea inertia indusa alegatorilor sai de narcotizantele previziuni ale sondajelor, ar fi putut obtine mai mult. Rezultatul alegerilor a indicat ca "splendida izolare" si bazarea doar pe interventiile prezidentiale sunt contraproductive. PLD-ul si-a obtinut, totusi, scorul surprinzator preluand o parte din voturile PNL-ului. Analistii care sustin ca PNL-ul si-a mentinut bazinul electoral de impact sunt in greseala, pentru ca multe din voturile liberalilor au venit, de data asta, de la PSD. Sa nu uitam ca, tradandu-si doctrina, PNL-ul la guvernare a luat o serie de masuri populiste, de tip social-democrat (marirea pensiilor, cresterea salariilor etc.) pe care le-a si subliniat propagandistic la alegeri. Afirm in continuare ca, dupa plecarea de la conducerea administratiei nationale si locale, multi PNL-isti vor trece in tabara d-lui Stolojan, care promite acum, dupa unirea cu PD-ul, o revenire la guvernare.
PD-L-ul, noua formatiune politica constituita din unirea PD-ului cu PLD-ul, va avea insa, cel putin pana la viitoarele alegeri, o viata destul de grea. Constructia unei imagini de partid este o sarcina dificila si presupune mai mult decat utilizarea tuturor tehnicilor de comunicare. Fie si numai convingerea electoratului ca in interiorul noului partid vor putea functiona concomitent mai multe curente doctrinare implica un efort continuu si aplicat. Viitorii "disidenti" ai PNL-ului nu vor veni daca nu vor avea convingerea ca "programul" contine si ideile care ii identifica. La fel, crestin-democratii, pentru care "prestatia" PNTCD-ului a fost absolut debusolanta si dezamagitoare. PD-L-ul va trebui sa se deschida pana la congresul sau constituant si sa treaca de la critica pasiva a starii de lucruri romanesti, la activismul politic propriu marilor formatiuni. Viitoarele alegeri vor fi proba sa de foc.