- Expozitia Florin si Andrei Ciubotaru -
Ce se poate intampla atunci cand doi artisti, tata si fiu, se hotarasc sa dialogheze pe panza? Raspunsul e simplu: cand cei doi se numesc Florin si Andrei Ciubotaru, se intampla un eveniment viu si provocator. Si cu o poveste la fel. Caci de indata ce intrai la galeria Caminul Artei, te invaluia repede o lume stralucind din tablouri, in culori solare si intense. Era o lume din care vibrau plasmuiri, semne si personaje, toate cu o viata misterioasa si o logica aparte; un spatiu al unei visari dezlantuite, dar si stapanita cu rafinament. Si chiar daca n-ai fi stiut povestea genezei acestor tablouri, le-ai fi putut admira ca atare, caci erau unitare si incitante. Expozitia a fost construita printr-un dialog special al celor doi pictori. Florin Ciubotaru a intervenit, a incheiat tablourile fiului sau Andrei si, la randul lui, Andrei Ciubotaru a intervenit pe lucrarile tatalui sau. Sigur, tehnica picturii prin interventie e mai rara, dar nu e noua in istoria artei. Insa reusita "Ciubotaru" de la Caminul Artei are mai multe cauze. Iar prima dintre ele este valoarea celor doi artisti.
Florin Ciubotaru este unul dintre liderii incontestabili ai generatiei stralucitoare a plasticii romanesti, care a explodat cu tarie la inceputul anilor `70. Talentul sau multivalent e greu de prins in cateva randuri. Cu personalitatea lui de razvratit plin de umor, Florin Ciubotaru a reusit in tot ce si-a propus: pictura, arta murala, sculptura si tapiserie (tapiseria de la Teatrul National bucurestean, facuta impreuna cu Serban Gabrea, este si cea mai mare din lume!), dobandind, in plus, si toate premiile si distinctiile pe care si le poate dori un plastician roman. In ceea ce-l priveste pe Andrei Ciubotaru, el este unul dintre rarele cazuri in arta, cand talentul tatalui se transmite mai departe. La doar 27 de ani, se vadeste un artist cu un univers si un limbaj distinct. Absolvent in 2003 al Academiei de Arte bucurestene, la clasa regretatului pictor Florin Mitroi, mare plastician si formator de scoala, Andrei Ciubotaru are deja la activ sapte expozitii personale in tara si cateva internationale (cele mai apreciate au fost in Germania, la Hundisburg, si in Spania, la Valparaiso). Dar Andrei mai are, exact ca tatal sau, si darul de a migra printre genuri. Caci el face cu egala fervoare, pe langa pictura, si land-art, instalatie sau "performance".
Al doilea secret al succesului expozitiei de la Caminul Artei a fost relatia foarte profunda dintre cei doi pictori. "Noi traim in aceeasi casa, lucram impreuna in acelasi atelier si comunicam bine pe problemele artei, de foarte mult timp", spune Andrei Ciubotaru. "Asa ne-am hotarat sa facem aceasta expozitie. Si cum eu si tatal meu avem o relatie de prietenie si incredere, ne-am putut da unul celuilalt lucrarile, ca sa intervenim fara oprelisti. Numai ca noi n-am vrut sa ne imbunatatim imaginile, tablourile celuilalt. Am vrut, in primul rand, sa aratam publicului bucuria dialogului dintre noi, bucuria pe care am avut-o lucrand la acest proiect, care s-a regasit, poate, in prospetimea gestului nostru." "Convorbirile" picturale tata-fiu au fost prinse si, intr-un fel explicate, intr-un catalog anexat expozitiei. Un catalog care a fost, poate, chiar o a doua expozitie: a genezei lucrarilor. Caci in catalog puteau fi vazute picturile in plina facere: inainte si dupa interventii. Iar dialogul dintre Florin si Andrei Ciubotaru aparea esential si armonios. Poate si de aceea expozitia lor s-a numit "Tuning": doua penele care "s-au acordat" si au pictat pe aceeasi frecventa a emotiei si a formelor. Si fie ca erau compozitii deschise, coborate dintr-un Rai abstract, fie semne tainice ori ceasornice, ori sugerari de personaje plutind sub culori vii si acvatice, toate tablourile s-au adunat ca intr-o curte a miracolelor, dintr-un vis. Un vis in doi, pe care Florin si Andrei Ciubotaru l-au pus pe panza, cu duiosie si rigoare. O expozitie care ar trebui sa fie repetata si vazuta de cat mai multi iubitori de frumos. "Dar experimentul va continua", ma asigura Andrei Ciubotaru.