Avem o problema! Cum o rezolvam?

N. C. Munteanu
Pentru a demonstra ca nu se dau in laturi de la nimic, in pragul alegerilor europarlamentare, inalte fete administrativ-politice au luat drumul Avrigului, sa vada cu ochii lor locul de unde a plecat in Italia romanul de etnie roma acuzat ca ar fi omorat o italianca.

Functionarii primariei si prefecturii au descoperit, astfel, ca Mailat si cei asemeni lui locuiesc in periferie, intr-un oras inexistent pe harti, in case improvizate din cartoane si plastic. Strazile dintre case se transforma, pe ploaie, in rauri de noroi. Nu au canalizare, gaze si curent electric. Multi nu au acte, isi iau identitati false sa mearga la medic sau sa ceara ajutoare de la primarie. Avrigul este un exemplu. In toata tara exista cartiere si chiar localitati care nu pot fi identificate pe harta.
De decenii autoritatile ignora aceste asezari. Politia le evita. Uneori fortele de ordine au intervenit in forta pentru a demola o parte din case, insa zelul nu a durat mult. A functionat si teama de instantele europene care ne-au criticat pentru modul in care tratam minoritatile. Este cartoful fierbinte al oricarei guvernari. Primarul din Piatra Neamt a vrut sa faca un cartier european pentru minoritatea roma. A fost acuzat de rasism, proiectul a fost deturnat. Localnicii se bat si azi pe apartamentele cu pricina. Romii au ramas in locuintele improvizate.
Romania a primit milioane de euro de la UE pentru a adopta politici de integrare sociala. Banii s-au dus pe garla birocratiei locale. Cei mai multi romi vor sa se integreze social in alte tari. A fost lasat culoar liber celor care voiau sa scape de problema. Insusi presedintele are o relatie inamicala cu etnia si a ajuns sa dea socoteala la Consiliul pentru Combaterea Discriminarii. Ministrul de externe medita recent la organizarea unor lagare de munca pentru toti cei asemeni lui Mailat. Nu a fost clar, se referea la etnie sau la metehne?
Cand e vorba sa gaseasca solutii pentru problema tiganilor, puternicii zilei se balbaie. Promit discriminari pozitive la examenele de admitere in invatamant, starnind nemultumirea celorlalti candidati, promit locuri de munca cu un vadit sentiment de jena si vinovatie. Tratamentul diferentiat i-a facut pe romi sa se indeparteze de restul populatiei. Din toate aceste ezitari si stangacii un lucru e sigur. Faptul ca-i trateaza ca pe niste infirmi nu-i flateaza pe romi. Cand invocam comportamentul lor tribal, bazat pe un cod strain de cel penal, ridicam alte ziduri de neintelegere. Probabil ca nu ar trebui tratati altfel decat restul oamenilor. Poate ca ar trebui sa aiba acces, ca oricine, la orice slujba, poate ca ar trebui sa primeasca burse la fel ca si ceilalti, de merit, nu pe considerente etnice. Ar trebui sa vorbim mai atent si cu prudenta despre integrare. S-ar putea ca pentru ei integrare sa insemne distrugerea traditiei si identitatii. Un fel de sinucidere culturala.
Poate ca localitatile si mahalalele construite ilegal ar trebui, prin grija primariei, sa intre in legalitate, oamenii sa primeasca dreptul de a locui acolo, iar municipalitatea sa le racordeze locuintele la gaze si electricitate. Uitandu-ne in urma, la traseul istoric al romilor din Romania, vedem ca nu aveau cum si cand sa primeasca pamant, sa-si faca o casa. Faptul ca vor sa se stabileasca intr-un loc nu ar trebui sa nelinisteasca. Ar trebui considerat un semn de normalitate.
Cert e ca problema romilor este o mare necunoscuta. Pentru ca nimeni nu vrea sa o inteleaga, nici politicienii, nici opinia publica si nici chiar organizatiile romilor. Poate si pentru ca daca nu ar exista probleme, ele ar trebui inventate, sa aiba politicienii subiecte politice si organizatiile cu pricina motiv sa ceara finantari. In felul acesta, toti cei care sunt parte a problemei se indeparteaza de ea. Raman in urma doar vorbe cu care toata lumea face ce vrea. Ca sa nu faca nimic.