Citesc de la inceputuri "Formula AS" si, cu fiecare numar, creste stima si aleasa pretuire pentru dumneavoastra si colectivul minunat de redactori si colaboratori.
Ati realizat o revista care a devenit o parte din universul nostru spiritual, care ne cheama, ne face sa meditam si sa speram cultivand binele, adevarul si frumosul. Va multumesc pentru fiecare capitol, fiecare pagina, precum si pentru suplimentul Asul Verde, care e atat de util, de binevenit pentru toate varstele.
As vrea acum sa ma refer la scrisoarea "Am terminat doar clasa a X-a, dar ma simt de 80 de ani", scrisa din judetul Arad (Agrisu Mare) de Mortean Tatiana Mihaela. Fiecare saptamana, prin rubrica dvs. "Cazuri de extrema urgenta", ma indurereaza, gandindu-ma cum a ramas bietul nostru popor de izbeliste si cati nenorociti asteapta ajutor.
De data aceasta, dupa ce-am citit scrisoarea, n-am mai avut liniste pana cand m-am hotarat sa ajut si eu cu ceva acea familie foarte necajita. Am pregatit alimente, am luat si de la inca doua familii niste pachete cu haine si hrana, si cu ajutorul unor fosti elevi, am mers la Agrisu Mare (fiindca nu era foarte departe - noi locuind in Timisoara) cu dorinta de a vedea ce mai au nevoie si pe viitor.
Am ajuns si am gasit pe mama si cei doi copii intr-adevar asa cum scrisesera. Casa era foarte crapata, femeia cu greu se poate misca si ar avea nevoie de o baie si un WC in casa, deoarece o spala cei doi copii. Oamenii - datorita dvs. - au inceput sa-i ajute, dar mai au multe datorii. Doamna Mortean Tatiana tocmai avuseze ziua de nastere (in 15 august) si a bucurat-o venirea noastra. Scrisoarea cuprinde intocmai realitatea si mi-au relatat ca dupa cele doua accidente vasculare merge mereu la spital la Arad, deoarece are complicatii cu hipertensiunea. Am fost deosebit de fericita ca am putut sa le fac o mica bucurie. Le-am lasat cartea de vizita, promitand ca voi mai veni si ca ii voi ajuta daca au nevoie de o spitalizare pe probleme neurologice sau altele (analize etc.) si le-am spus sa-mi dea telefon daca au nevoie (si in probleme de indrumare la scoala, deoarece o viata intreaga am fost profesoara).
Am plecat multumita ca am reusit sa ajut una din multele familii cu adevarat nenorocite, si cu gandul de a mai reveni. Mare mi-a fost mirarea cand mama Mihaelei mi-a dat telefon disperata, ca oamenii din sat vazand ca vin la ele pachete cu haine si alimente, au tras concluzia ca ar fi "prea bogate", ba au mai trimis Antena 1 si National 24 pe capul lor, sa filmeze "ce belsug au". (In fata casei erau gramezi de nisip si pietris aduse de niste oameni cumsecade de la Lipova ca sa le repare casa, care oricum nu ar mai rezista o iarna)
Am fost foarte indignata mai ales cand am auzit ca reporterii televiziunii au oprit masina postei, cerand sa deschida usa ca sa vada cate pachete se trimit la familia Mortean. Cum e posibil asa ceva? Revista dvs. face supraomenescul ca sa ne informeze si sa formeze cititorii spre cunoastere si dorinta de a ajuta, de a cladi o lume mai buna. Cum se poate ca niste redactori de televiziune sa se ia dupa reclamatii, dupa rautati, fara sa se documenteze serios? Ce le-a facut rau aceasta familie, unde tatal a murit si a ramas drept sustinator o femeie bolnava, care a crescut la casa de copii si nu are pe nimeni? Am intalnit trei fiinte modeste cu o casuta curata. I-am indragit, si mintea mea, care doreste doar binele, nu poate pricepe cat si de unde vine aceasta imensa rautate careia i se da curs (din dorinta de a fi senzationali pe posturi sau in ziare?).
Va multumesc inca o data pentru tot ce faceti pentru noi (de obicei sambata citesc revista pana la ora doua noaptea). Cu un ochi care plange si altul care rade - ca in poveste - va doresc sanatate deplina, putere de munca si fiti convinsa ca "Formula AS" nu e doar o revista, ci o carte vie de viata si de intelepciune.
Lumina binecuvantata a Domnului nostru Iisus Hristos sa va aduca numai bucurii.
Cu stima,
Prof. DORINA MARGINEANTU
P.S. Familia are ca unic venit pensiile de urmas, totalizand 312 lei pe luna.