"Banii au luat locul iubirii" -Interviu cu DANIELA PREDA, psiholog

Ruxandra Constantinescu
De ce moare dragostea?

Interviu cu DANIELA PREDA, psiholog

"Oamenii se casatoresc imaturi si nepregatiti"


- Va antrenam si pe dvs., in calitate de "doctor de suflete", in ancheta noastra dedicata iubirii. Mai precis, riscului ca iubirea sa fie amenintata de inghet. Exista acest pericol cu adevarat? E adevarat ce spun psihologii americani, ca in ultimi 30 de ani sentimentele noastre au intrat la apa?

- Sentimentele noastre nu au intrat la apa, dar - intr-un fel, s-a schimbat lumea. Iubirea nu are cum sa dispara, ea este insusi Dumnezeu in actiune. Deci, iubirea exista in continuare. Problema e ca si aici si acolo, in Occident, si acum si altadata, evitarea unui esec in cupluri, in casatorie, nu se poate face decat inainte de casatorie, si nu dupa. Problema e, mai intai, ca oamenii se casatoresc prea repede, imaturi, mici, needucati, nepregatiti pentru asta, dupa care incep problemele. Si toata lumea crede ca un copil, de exemplu, leaga mai bine o casnicie, ca el le rezolva toate problemele. In realitate, un copil mareste intr-o familie problemele, pentru simplul motiv ca el insusi are niste nevoi, in schimb parintii nu si le-au rezolvat pe-ale lor. Parintii sunt cei care, de cele mai multe ori, au o carenta de afect. Parintilor le lipseste ceva ce nu pot sa mai dea copiilor, si atunci toata societatea o ia intr-o directie in care lipseste iubirea. Dar asta e o aparenta, pentru ca iubirea nu poate sa lipseasca de nicaieri, si de-acolo de unde sunt copii - cu atat mai putin, pentru ca ei sunt niste profesori in a transmite iubirea, ei sunt veniti din iubire, sunt de curand veniti din iubire. N-are importanta ca tata si mama se poarta urat unul cu altul, n-are importanta ca mama si tata au fost parasiti de propriii parinti, n-are importanta nimic: copilul manifesta substanta din care este facut, adica Lumina, adica Iubirea, adica pe Dumnezeu. Doar ca parintii de astazi nu mai au timp de copii si incearca sa inlocuiasca iubirea cu o valoare falsa, care sunt banii. Problema secolului XXI este in mod exceptional problema banilor, intrucat oamenii (in cazul nostru - parintii) confunda manifestarile de iubire cu oferirea unor lucruri care pot insemna multi bani. Un Mitsubishi, un Lamborghini, un Land Rover sau un yacht, in capul lor pot inlocui iubirea si asta e fals! Aici se strica lucrurile, pentru ca iubirea nu poate fi cumparata, nu poate fi inselata - ea exista sau nu! Dar acum este o perioada cand carenta afectiva este mai mare decat altadata, pentru ca banii au luat locul iubirii. Azi oamenii vor sa construiasca cu bani ce nu se construieste decat cu iubire. Si iese un fiasco total.

- Chiar si Romania se confrunta, in ultima vreme, cu o rata exploziva a divorturilor si cu mariaje care se consuma inainte de vreme. De ce nu mai putem atinge, si noi, recordul parintilor nostri, care ramaneau impreuna pana la adanci batraneti?

- Asta e o idee falsa, pentru ca parintii nostri - chiar daca ramaneau pana la adanci batraneti impreuna - nu intotdeauna o faceau ca le placea, ci pentru multe motive batute-n cuie, ca de exemplu "ce se fac copiii"? sau "este rusine daca se afla" sau, pur si simplu, din cauza saraciei materiale, care nu le permitea sa fie independenti. Multe casnicii aparent fericite ascundeau in ele drame adanci, asa cum si astazi, cu tot mercantilismul sentimental, exista casnicii fericite si durabile. E periculos sa ne luam dupa aparente.

"Nu inlocuiti iubirea cu simulacre!"

- Credeti ca drepturile egale castigate de femei cu barbatii si activarea lor sociala le face vinovate de esecul marital? Au devenit prea independente? Si-au pierdut rabdarea si dispozitia pentru compromisuri?

- Eu nu cred ca este vorba despre asa ceva, in primul rand pentru ca egalitatea dintre femei si barbati este o aberatie, este ceva fals. Este ireala ideea ca femeia poate fi vreodata egala cu barbatul sau ca barbatul ar putea fi egal cu femeia, pentru ca barbatul este de la-nceput nascut sa joace un rol, si femeia harazita sa joace alt rol. Nu se poate face o inlocuire a ceea ce are de facut un barbat - de cand e baietel de trei ani. Iar o femeie, mai ales acum, in ultimul timp, de cand s-a emancipat si a preluat functii de-ale barbatului (de manager, de exemplu), nu face - si ea si barbatul - decat sa se frustreze unul de prezenta celuilalt, sa nu mai aiba timp de ei insisi - unul pentru altul. Se pleaca din start de la ideea gresita ca femeia poate sa fie vreodata in viata ei egala barbatului. Aici s-a facut o confuzie uriasa: intotdeauna mama era cea care suplinea locul tatalui care, sa zicem, alerga dupa bani, adica el era mai mult plecat si ea - mai mult prezenta. Amandoi, si mama, si tatal, sunt fiinte de la Dumnezeu, si cea mai importanta problema e daca sunt puternici in iubirea lor si, mai ales, sa nu inlocuiasca iubirea cu simulacre.

- Studii occidentale recente afirma ca marele foc al iubirii se stinge dupa 4-5 ani, din motive stiintifice, legate de chimia organismului nostru. Ce urmeaza este doar o relatie afectuoasa, de prietenie, motivata material si prin prezenta copiilor. Este adevarat?

- Nu, parerea mea este ca nu-i adevarat. Iubirea nu poate fi explicata stiintific. Iubirea este ca vantul, ca ploaia, vine-pleaca... Iubire inseamna libertate, iubire inseamna sa-ti iubesti barbatul oriunde-ar fi, nu numai cu corpul fizic. A iubi cu corpul fizic este o manifestare pe care o au si animalele. Il iubesti cu iubirea, il iubesti cu existenta ta, neinteresandu-te unde este el; sentimentul meu este acelasi, chiar daca barbatul meu este in Papua Noua Guinee sau este langa mine. Iubirea e un sentiment urias si nu poate fi redusa la o relatie fizica trecatoare.

- Si, totusi, mariajele lungi incep sa fie, azi, o exceptie...

- Pai tocmai asta e: exceptia intareste regula. Mariajele lungi arata ca exista si situatii fericite, in care parintii s-au iubit in mod real, au ramas impreuna pentru ca s-au iubit (nu pentru c-au avut bani sau n-au avut) si lucrurile au decurs bine, iar ei au avut acest noroc.

"Tu de ce n-o pupi pe mama?"

- Care sunt cele mai grave greseli care prejudiciaza iubirea?

- Iubirea nu poate fi prejudiciata de nimic. Ea este sau nu este. Iubirea este un sentiment care exista si-n afara oamenilor. Ea este Dumnezeu in actiune! Este miscarea luminii si-a energiei de la Dumnezeu. Greselile apar doar atunci cand nu exista iubire. Cand ea e inlocuita prin simulacre. Poti sa te prefaci, dar asta se simte, si unul si celalalt simt ca celalalt nu-l iubeste si ca este un simulacru. Se simte. Iubirea nu poate fi inselata, nu poate fi inlocuita, jucata ca un rol. Iubirea este sau nu este. Daca este - trec amandoi prin viata, prin saracie, prin orice. Imi este drag sa ma uit la mainile lui cand are 80 de ani, sau mi-e drag sa-i vad ochii, chiar daca-s plini de cute, dar lumina din ei e aceeasi ca atunci cand aveam amandoi 20 de ani. Dar asta e o situatie cu adevarat exceptionala, caci in zilele noastre, viata de cuplu e cu-adevarat malformata de contextele sociale. Cel mai grav lucru e ca banii inlocuiesc iubirea. De fapt, n-o inlocuiesc, Doamne-fereste! Dar oamenii cred ca pot inlocui iubirea cu bani, adica un barbat poate cuceri o femeie cumparandu-i o masina de lux. Un mare fals! Iar copiii isi dau seama imediat ca parintii lor nu se iubesc, de exemplu. El va spune imediat: "Tu de ce n-o pupi pe mama?", "Tu de ce n-o tii de gat?", "Tu de ce n-o tii de mana?", "De ce-o lasi pe mama sa planga si pleci de-acasa?"... Copiii sesizeaza adevaratele situatii dintre parinti. Cateodata, parintii incearca sa inlocuiasca iubirea cu un cadou scump, spunandu-i copilului: "Uite ce mult te iubeste tata/mama pe tine, ti-a cumparat ceva bun, frumos etc". Copiii simt insa imediat ca mama nu-i iubeste, pentru ca s-ar juca ea insasi cu copilul daca l-ar iubi, nu i-ar da in loc o jucarie, spunandu-i: "Ia jucaria si du-te de-aici, ca eu am treaba, sau eu plec de-acasa si tu stai cu bona". Efortul sa inlocuiesti iubirea cu o suta de bone, cu o suta de lei, cu palate si orice altceva este inutil.

"Nici un remediu nu poate sa repare
o casnicie in care nu exista iubire"


- In cazul cand cineva e hotarat sa lupte pentru a-si salva cuplul de la naufragiu, pentru a tine focul pe mai departe aprins, beneficiaza de ajutor psihologic? Exista remedii care pot ajuta?

- Daca iubire exista - da! Daca iubire nu exista, nu se poate folosi nici un fel de remediu. Nici un remediu nu poate sa repare o casnicie in care nu exista iubire. Poti, in schimb, sa apelezi la o alta sansa lasata de la Dumnezeu, numita iertare. Daca noi invatam de la parinti, de la Dumnezeu, sa-l iertam pe celalalt de saptezeci de ori cate sapte, atunci in mod sigur invatam sa iubim, si-atunci casnicia poate fi salvata. Dar din experienta mea de 30 de ani de psihologie, oamenii nu iarta nici macar de doua ori cate sapte, si se enerveaza si tipa. Spun: "Daca eu fac pentru tine lucrul asta, tu de ce nu faci pentru mine la fel?". Ca si cum ar exista intre ei un targ, o posibilitate de tocmire, or nu se poate acest lucru. Vorba lui Marin Preda: "Daca iubire nu e, nimic nu e".

- Romania pare sa-si schimbe firea, de la o tara eminamente sentimentala, la una pragmatica. Daca tot romanul visa, pe timpul lui Eminescu, sa ajunga poet, azi viseaza sa ajunga manager. Visurile de procopseala materiala le alunga pe cele de daruit trandafiri?

- Nici nu intra in discutie! Procopseala materiala, cum spuneti, este ucigatoare, jenanta, daca vrei ca sa-i ia locul iubirii, sa inlocuiesti iubirea cu banul. Cred ca si Dumnezeu se supara pe noi daca vrem sa punem in practica o astfel de idee proasta. Mai ales in cazul femeilor, emanciparea materiala este periculoasa. Vor fi mari greutati pe pamant, mari cumpene, Dumnezeu ne va da suferinte mai multe, ca sa vedem ca nimic nu are pret cat iubirea.

- Ca psiholog cu mare experienta, simtiti si dvs. ca peste sufletul nostru se lasa frigul?Avem a ne teme, la fel ca lumea occidentala, de insingurare si de neputinta de-a comunica?

- Da, daca si noi facem cum fac ei - bineinteles! Daca mamele isi lasa copiii pe mana oricui, bone ori dascali care asteapta doar sa fie platiti, desigur ca ne ameninta acelasi pericol de inghet sufletesc. Mama intretine focul iubirii. Daca mama prefera sa stea acasa cu copilul, in loc sa se duca la cules de capsuni, ca sa castige mai mult, atunci situatia e salvata. Daca ea considera, insa, ca-s mai importante capsunile-acelea decat baietelul ei, care-o priveste in ochi si-i spune: "Mami, nu pleca si tu!" - atunci totul e pierdut. In experienta mea de psiholog am intalnit de nenumarate ori situatii in care un copil a intrat in camera, iar mama - in loc sa-l observe - statea ingandurata, ca nu stia cum sa faca sa-si mai ia o a treia masina... Copilul a taxat-o imediat: "Mami, de ce nu-mi zambesti, de ce nu razi spre mine? Uite, am intrat in camera...". Copilul observa imediat lipsa iubirii. O mama care-si iubeste copilul renunta la totul pentru el. O mama care-si iubeste barbatul cu care a facut acel copil (caci copilul il reprezinta pe acela pentru care ea a oftat in tinerete) nu poate trisa, nu poate insela iubirea.

- Ce putem face pentru ca focul iubirii sa nu coboare la flacara mica? Sa nu fim tot mai singuri in... doi?

- Sa nu ne inselam pe noi insine! Sa nu schimbam valorile, sa nu punem banii pe primul plan si statul cu copiii sau cu sotul (care vine flamand de la serviciu) - pe planul doi. Mai bine cu bani mai putini, dar sa ne tinem de mana strans unul pe altul si sa ne incurajam cand unul are un esec. Acolo unde exista posibilitati materiale mai mari, apare si riscul de a insela mai tare, de a considera ca banii pot sa ajute o casnicie pierduta. Dupa cum v-am mai spus, iubirea nu poate fi cumparata cu bani.