Dupa sfarsitul razboiului rece, teza care se impune in lume este aceea a modelului globalist sau mondialist care neaga statul national si sentimentul national. Nimic mai logic si coerent, prin optica unor state de dimensiuni continentale, ai caror locuitori nu au nici o radacina comuna, fiind nascuti in cele mai diferite parti ale lumii, si pe care-i uneste numai dorinta de realizare economica. Dar deloc logic si coerent, prin optica unui european si a unui roman, oameni cu puternice radacini istorice. Lumea nu poate fi privita prin ochii altora.
Conferinta de la Yalta, precedata de cea de la Teheran si de la Moscova, nu a fost decat primul pas al noului mondialism si, in acelasi timp, un compromis, un ragaz provizoriu, in impartirea planetei. Astazi, mondialismul (sau globalismul) a luat forma lui implinita, cvasiplanetara.
Acest mondialism, aproape realizat in Occident, dar nu inca in toata lumea, tinde sa aduca societatile, politica, economia, cultura, la un numitor comun, in pofida diversitatii adevarate a lumii. Aceasta omogenizare se produce in Europa cu consensul societatilor respective si, spre deosebire de modelul brutal sovietic, actioneaza "moale", "soft", atipind memoria oamenilor si eliminand aproape tot ceea ce nu tine de aspectul imediat, economic, al vietii, sau de cel ludic, de "circens".
In ce priveste o societate fost comunista, ca aceea din Estul Europei, ale carei principii erau pur propagandistice, ea a fost inlocuita dupa '89 de o societate fara nici un principiu si nici un adevar absolut, in afara celui al "economiei de piata". O generatie de apolizi este formata in acest sens, cu burse de studii, careia i se impune, pe nesimtite, ideologia care sta la baza statului multinational, sau a-national.
Cei care inteleg mai putin istoria vor sa vada in actualul mondialism un fapt cu totul deosebit, nou si obiectiv, inevitabil, al evolutiei societatii prin tehnica si industrie, calculatoare si informatica, si nu doar un concept propagandistic al celor interesati, asa cum in realitate este. Dar... nimic nou sub soare! Sa nu uitam ca si raposata Uniune Sovietica pretindea, sub masca internationalismului socialist, ca legile economice obiective, necesare, erau acelea care duceau la infaptuirea comunismului si la disparitia statului.
De ce comunismul sovietic avea trebuinta de silnicie pentru a fi impus, in timp ce modelul globalist pare a avea consensul aproape general, cel putin in Europa? Ne pare destul de simplu. Comunismul era adus in Europa de o armata de ocupatie, sau dovedita curand ca atare, si aducea un mod de viata social, economic, nefiresc pentru om. Globalismul se adreseaza in schimb numai interesului individual nelimitat, intr-un fel, egoismului omului. Invesmantat in haina consumismului, el merge la radacinile egoiste ale omului real, care se indreapta catre el, tot asa cum multimile se indreapta nesilite de nimeni catre o loterie, uitand ca la un singur castigator, care ia totul, pot ramane milioane de perdanti care nu iau nimic, ba mai pierd si ce aveau!
Sa nu ne pierdem statul national! Imperiile si imperialismele pier, istoria a dovedit-o, dar natiunile raman!
Din fericire, in U.E. a prevalat cu mare majoritate conceptia nationala a unei libere confederatii de libere natiuni. Nici nu se puteau nega doua mii de ani de istorie europeana, ar fi fost o sinucidere.
Dar exista si forte ostile statului national, care privesc in afara, nelegate de teritoriu si legate doar de marile traficuri financiare, interesate de migratia creierelor si a bratelor de munca ieftine, dintr-o tara in alta, care sa le sporeasca profiturile, in numele "economiei de piata" fara stavila, pentru care statul national si sentimentele care-l sustin sunt un obstacol, pe care incet, incet, vor sa-l demoleze. Cum? Demoland natiunea care sta la baza lui, prin educatia antinationala facuta tineretului: istorie noua, emigratie, introducerea anarhiei in relatiile dintre oameni, dintre parinti si copii, dintre barbati si femei, dintre tineri si varstnici, reducand societatea la o masa atomizata, fara gandire si sentiment, fara Dumnezeu, o masa de consumatori, de purtatori de ceasuri Rolex, de Timberland etc., cum reclamele lor publicitare o arata. O lume a viitorului? Nu, un cosmar planetar!
Pierderea statului national duce la pierderea libertatii si a democratiei, al caror corp politic, sa nu o uitam niciodata, este natiunea in cadrul statului national, si nu un desert, sau chiar un Cosmos nedefinit ca limite, care este Haosul.
Daca Evreii ar fi avut statul lor national in anii '40, ei nu ar mai fi devenit victimele holocaustului hitlerist, asa cum nici Armenii, in 1916, daca ar fi avut statul lor.
De ce noi sa-l pierdem?! Miza in joc este a fi sau a nu fi!
Sa ne pastram statul national, care a fost cladit cu jertfele si sangele a nenumarate generatii, incepand de la Mihai Viteazul, a trecut prin martiriul lui Horea, Closca si Crisan, al lui Avram Iancu, pana la acel an de glorie si lumina, care a fost pentru noi 1918, desfasurat in vatra visurilor Romanilor, Alba Iulia eterna!
EMIL PETRU RATIU