Mineko Iwasaki in colaborare cu Rande Brown, "Adevarata viata de gheisa", cu fotografii din arhiva autoarei si un glosar de termeni japonezi, traducere de Anca Focseneanu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 288 pag.
Cultura japoneza se rezuma pentru majoritatea dintre noi la cateva clisee superficiale sau eronate. In lipsa unei cunoasteri prin contact direct si neputandu-le intelege codurile decat prin grila noastra culturala, tipul special de sensibilitate, ritualurile traditionale, arta, intregul lor mod de viata au avut pentru occidentali o aura de mister. Abia relativ recent, mondializarea a creat un sistem de vase comunicante intre aceasta lume diferita si civilizatia de tip european. Nu numai minunatiile tehnice in care exceleaza japonezii au impanzit piata mondiala, ci si anumite bunuri spirituale specifice au creat o emulatie, inclusiv la noi: s-au constituit grupuri de amatori romani care scriu haiku-uri, elemente din teatrul traditional japonez i-au influentat pe regizori, sunt populare benzile desenate manga si filmele de animatie nipone, au cautare specialitatile lor gastronomice, ca sa nu mai vorbim de arta aranjarii florilor sau de decupajele din hartie origami. Dar esenta acestor forme preluate masiv continua sa ne fie straina. Cartea pe care vi-o recomand azi va va ajuta sa patrundeti dincolo de pitorescul superficial intr-o lume extraordinara, azi pe cale de disparitie: cea a gheiselor. Unul din cliseele false de care scriam la inceput asimileaza gheisele unor curtezane de lux. Autobiografia lui Mineko Iwasaki, cea mai vestita gheisa din arhipelagul nipon in anii 1960-1970, ne dezvaluie adevarul despre aceasta grea, onorabila si pretuita profesie artistica si spulbera conceptia vulgara despre ea. Aflam de la sursa, pentru intaia oara, legile nescrise "ale unui univers special, cu o misiune si o identitate ce se bazau pe pastrarea traditiilor vechi si venerabile din trecut", dar si constrangerile, privatiunile, permanenta instruire care fac dintr-o fetita o artista virtuoza, cu existenta dedicata in intregime profesiei. Pregatirea unei gheise incepe din prima copilarie, cand e luata din familia ei pentru a fi crescuta si educata intr-un camin special, okiya, dintr-un cartier special, haryukai, destinat degustarii placerilor estetice. In cazul lui Mineko, acesta e cartierul Gion Kobu din Kyoto, iar casa de gheise unde a fost formata, intr-o familie exclusiv feminina, se numea Okya Iwasaki (prin adoptie cu acceptul ei, copila primeste numele proprietarei casei si locuieste acolo pe tot parcursul carierei sale). In paralel cu scoala generala, ucenicia include cursuri zilnice de dans, muzica, ceremonia ceaiului, caligrafie, ikebana si arta conversatiei. E obligatoriu sa-si dezvolte un orizont intelectual vast, pentru a putea comunica si anima petreceri cu oameni de categorii sociale inalte, sa-si cucereasca si-o frumusete interioara pe masura celei fizice si sa pastreze discretie absoluta asupra discutiilor purtate in prezenta lor. Termenul japonez pentru gheisa e geiko (etimologic - "femeie a artelor"), dar pentru a primi atestatul sunt necesari ani si ani de cursuri cu cei mai vestiti profesori (care au titlul de "Comori Nationale in Viata") si de trecere prin mai multe stadii. Fata pregatita pentru aceasta cariera debuteaza la 15 ani ca maiko, dansatoare la petreceri exclusiviste organizate in "casele de ceai", dar are si aparitii publice in spectacole ce atrag un public numeros. Abia la 20 de ani, dupa un examen de maiestrie, devine geiko, dar nici atunci perfectionarea zilnica nu inceteaza. Viata acestor femei nu cunoaste ragaz: dimineata - cursuri, dupa-amiaza - vizite obligatorii de curtoazie la proprietarii localurilor ce le angajeaza, la mentori si la negustorii de chimonouri si accesorii (costumele traditionale, din tesaturi pretioase pictate manual sunt adevarate opere de arta si costa vreo 30.000 de euro unul), seara se pregatesc (costumierii sunt singurii care stiu cum sa aseze pe trupurile lor firave cele 20 de kg ale kimonourilor si ornamentelor), iar noaptea lucreaza. Cele mai apreciate trec de la o petrecere la alta, pentru a bucura oaspetii - politicieni, diplomati straini, vedete internationale, oameni de afaceri - cu talentele lor si capata statut de staruri, cum a avut si Mineko Iwasaki la vremea ei. Pastratoare ale echilibrului dintre traditie si modernitate, ele sunt socotite sotii de pret pentru barbatii bogati si puternici. Intamplarile vietii ei, povestite de Mineko Iwasaki simplu si cuceritor, ne deschid o usa spre o lume fascinanta.