- Desi esti perechea unui artist celebru, Dan Bittman, nu ti-ai facut din faptul acesta un capital. Lumea stie putin despre tine si de aceea te rog ca la inceputul dialogului nostru sa depui o carte de vizita...
- Sunt din Turnu-Magurele, oras in care m-am nascut acum treizeci si opt de ani. Capitala m-a adoptat la vremea majoratului, cand am venit aici sa ma fac inginer, asa cum era moda timpului. Mama si-a dorit foarte mult sa urmez o astfel de cariera "rationala" si asa am ajuns la Facultatea de Energetica. Din pacate, nu am rezistat decat trei ani, nu mi se potrivea deloc. Am inceput sa lucrez la o firma italiana, patronata de niste prieteni de familie, oameni foarte cumsecade, care m-au ajutat mult. Sapte ani am muncit in acest mediu de afaceri si mi-a placut. Mi-am dezvoltat mult capacitatile de comunicare, intuitia, am invatat foarte bine italiana. Spre muzica am virat dupa ce au aparut in viata mea Dan si cei trei copii ai nostri. Debutul meu in lumea artistica a fost ca textier; mi-am dat seama la un moment dat ca scriu cu lejeritate si imi placea enorm. Am inceput printr-o conjunctura, in momentul in care prima editie a "Scolii Vedetelor" era in mare voga. Se cautau mereu textieri, volumul de munca era enorm, iar domnului Titus Munteanu i-a placut ce scriam. Mai mult, eu munceam foarte repede, imi era usor sa dau texte de pe o zi pe alta, iar exact acest lucru se cauta. Scriam si cate jumatate de emisiune. Tot in acei ani, m-am imprietenit cu Malina Olinescu, un om deosebit, cu o voce extraordinara, careia am inceput sa-i scriu textele. Din pacate, ca atatea voci bune de la noi, Malina nu prea si-a mai gasit loc printre "vedetele" autohtone. Eu, in schimb, am inceput sa fiu tot mai curtata, dar pentru ca nu aveam nevoie de meseria asta pentru a supravietui, mi-am permis luxul de a refuza artisti care nu erau pe placul meu. Am mai lucrat cu Loredana (pentru "Extravagantza"), cu A.S.I.A. ... Tot in CV-ul meu sta la loc de frunte adaptarea textelor pentru musicalul "Chicago", pe care am facut-o integral. M-a propus prietena mea cea mai buna, Anca Turcasiu, si se pare ca am confirmat. Nu! Nu am scris nici un vers pentru Holograf. S-a consumat multa cerneala cu asemenea speculatii, pentru ca, probabil, lumea se astepta ca prietena lui Dan Bittman, textiera, sa fi scris si pentru ei. Sincer, mi-ar placea, dar ei chiar nu au nevoie, sunt prea talentati ca sa nu faca singuri acest lucru.
- Gloria ta incepe, de fapt, cu aparitia albumelor pentru copii "Cutiuta Muzicala", inventie suta la suta Liliana Stefan. Cum s-a nascut aceasta idee?
- De fapt, "vinovati" pentru ideea acestui album (care ulterior s-a dezvoltat intr-o serie) sunt copiii mei. Fiecare mama stie cum e cand are prunci, si le canta ca sa-i adoarma. Si eu voiam sa fac la fel, dar nu-mi aduceam aminte decat franturi de cantecele din copilarie. Intamplarea face (si e una amuzanta), ca pe atunci, frecventam o anume doamna cosmeticiana, care era bunica, iar aceasta doamna, in timp ce ma masa, imi canta cate un cantecel de copii. Am inceput sa le notez. Incetul cu incetul, am continuat sa adun cantece si din alte surse, pentru ca m-am gandit ca ar fi nimerit sa existe o caseta (in prima faza) cu ele; eram convinsa chiar ca sunt un ajutor de nadejde pentru proaspetele mamici si puii lor. Am inceput munca. Pentru volumul I am convins-o pe Malina sa cante, am cantat si eu cateva melodioare si l-am rugat pe Dan sa ma ajute cu altele. Am imprimat 22.000 de exemplare. Enorm! S-au vandut absolut toate. Apoi m-am dus la "Mediapro Music", si directoarea de atunci a avut curaj sa se implice in proiectul acesta, iar intuitia ei si a mea au fost rasplatite. Toate volumele "Cutiutei Muzicale" au adus profit casei de productie, ceea ce cateodata nici artistii in mare voga nu o fac. Dupa volumul I, m-am gandit sa aduc "la microfon" voci ale unor proaspete mamici cunoscute sau proaspeti tati. Asa se face ca de-a lungul a sase albume clasice (cum le spunem noi), plus doua de povesti, alte doua de cantece de leagan si un best of, prin "cutiuta" s-au perindat: Malina Olinescu, Alin Oprea, Dan Bittman, Anca Turcasiu, Silvia Dumitrescu, Loredana, Teo, Mihaela Radulescu, Daniela Nane, Oana Cuzino, Mircea Baniciu, Virgil Iantu, Ilie Nastase, Raluca Moianu, Olivia Steer, Nadia Comaneci, Ioana Moldovan, Iurie Darie, Anca Pandrea, Florin Piersic, Florin Piersic jr., Corina Danila si Narcisa Suciu. Au facut-o minunat, pentru ca au pus suflet, pentru ca au cantat asa cum o fac pentru copiii lor, acasa.
"Apa, leaganul vietii"
- Iti place postura asta, de "artista din umbra"? Nu ti-ar fi placut mai degraba sa gusti pe fata din luminile scenei?
- Oh, nu, imi place enorm ceea ce fac. Titulatura mea este producator executiv si ma ocup de tot: de la ideea copertei, pana la ceea ce se intampla in studio. Stau alaturi de vedete, imi dau OK-ul la produsul final, eu aleg cantecele, stau la mixaje. Scriu versurile pentru melodioarele compuse anume pentru "cutiuta". Imi place la nebunie munca asta. Nu e nevoie sa stau in luminile rampei ca sa fiu fericita. Sunt perfectionista, foarte insistenta, cu riscul de a-i innebuni putin pe cei de la casa de productie. Faptul ca realizez o muzica pentru copii nu e o scuza pentru scapari, asadar, ma ingrijesc ca totul sa fie bine, de la sunet la ortografia din textele care insotesc materialul. Altfel nu se poate.
- De o luna, exista pe piata un disc numit "Apa, leaganul vietii", o noua creatie Liliana Stefan, o noua aparitie inedita in muzica autohtona...
- Este un album cu muzica de relaxare, iar ideea mi-a venit acum doi ani, cand eram... stai, ca trebuie sa ma gandesc in ce stadiu de sarcina eram, pentru ca la mine totul se leaga de sarcini (rade). Deci, eram undeva intre un bebelus gata nascut si aflarea vestii ca mai vine unul si simteam nevoia sa ascult o muzica extrem de relaxanta. Imi puneam mereu bucati de muzica clasica linistitoare, cautam ceva... cum sa-i spun... ceva stelar. Nu prea am gasit si mi-am propus sa fac eu o astfel de muzica. Asa, incetul cu incetul, am alcatuit acest disc foarte special pentru mine. In primul rand, muzica este foarte frumoasa, liniile melodice sunt deosebite, folosim instrumente clasice cu efecte usor "electrizate". Albumul este instrumental. Am vrut ca tema sa fie apa, pentru ca e elementul cel mai prezent in vietile noastre, inca din pantecul mamei si pana in natura. O ploaie calda de vara, valurile marii, susurul unui izvor, toate aceste sunete ne relaxeaza profund. Asadar, din nou o muzica fara moda, fara varsta, pentru ca mereu este cineva care sa aiba nevoie de astfel de momente de relaxare. Albumul e produs tot de "Mediapro Music". Eu am compus o singura piesa de pe album, restul sunt compozitiile lui Dan Stescu, de la formatia Compact. Conceptul, viziunea completa a acestui album am avut-o eu, dar el m-a inteles foarte bine, fiind un talent exceptional, mai ales pe tipul acesta de muzica. Sunt mai mult decat fericita cu ceea ce am realizat in final. Am pus enorm de mult suflet, pentru ca tot ce este imprimat pe acest disc sunt sentimentele mele, toate trairile mele din timpul sarcinilor si dupa. Albumul e testat pe bebelusi: la piesa a treia adorm bustean!, dar a fost ascultat si de barbati, care au spus ca ii linisteste. L-a ascultat si Dan al meu (cand discul era deja gata) si, desi el este foarte, foarte, foarte critic, mi-a spus cu sinceritate ca l-a ascultat cu placere, ca l-a relaxat. Acest lucru m-a convins ca am facut ceva bun.
- Este si acest album primul dintr-o serie?
- Da! "Apa, leaganul vietii" este primul volum dintr-o serie care va cuprinde toate elementele naturii. Voi continua la anul, dar inca nu am decis cu care dintre ele. Si mai am o surpriza, pe care o soptesc numai in avanpremiera aici, la "Formula AS". Copiii care au trecut de varsta "Cutiutei Muzicale" se vor bucura curand, de ceva pe gustul lor, ceva special... atat spun deocamdata.
O casa de baieti...
- Sa trecem, in sfarsit, la cel mai mediatizat capitol al vietii tale: Dan Bittman si cei trei baieti cucuieti ai vostri. Cum sunt? Povesteste-ne putin despre fiecare in parte...
- Baietii mei sunt in primul rand foarte frumosi (rade), nu ma pot abate de la zicala cu cioara si puii. Cel mare, Ion Alexandru (zis Alex) are noua ani, si el e seful bebelusilor. E un copil foarte activ, foarte sensibil, iar idolul sau este, desigur, TATA. Are talent artistic nativ, ia lectii de pian, are voce, este clar inzestrat pentru muzica. Dar daca i se va dedica pentru toata viata, asta numai el decide... Patrick Noah (zis Bobel) are patru ani si patru luni. Este un copil total diferit de Alex, este foarte echilibrat, calculat, atent. Mijlociul meu este foarte mamos, imi spune de cateva ori pe zi ca ma iubeste, iar eu ma topesc. Cel mititel, Mark Nicolas, a implinit un an in septembrie si este cel care a adus variatie in aspectul fizic al baietilor mei. Daca cei mari sunt bruneti, cu ochi ca de ciocolata, cel mic este blond cu ochi albastri. A mostenit-o pe mama. Dan glumea uneori, zicand ca visul lui era sa fie blond cu ochi albastri, si uite ca visul i s-a-mplinit prin transfer. Acestia sunt craii mei, o casa de baieti, care totusi se inteleg bine intre ei. Alex e la varsta la care este deosebit de responsabil cu bebelusul, e atent, grijuliu, bona perfecta. Patrick se simte putin concurat, are mici gelozii, cu care suntem foarte atenti, dar se vede ca-l iubeste si el pe Praslea: ma atentioneaza mereu cand i se pare ca ceva nu e in regula cu el. Oricum, cred ca tine de stiinta parintelui sa-si faca copiii sa fie buni prieteni intre ei, sa se iubeasca, si sper ca noi sa avem aceasta "stiinta". Daca Dan vrea si-o fata? Eu cred ca pruncii pe care ii ai sunt cei pe care trebuie sa-i ai, cei pe care ti-i da Dumnezeu. Cred ca e bine sa ai atatia copii cat poti sa duci, cat ai timp, cat simti ca le imparti dragostea in mod egal, cat rezisti tu, fizic, sa-i ingrijesti. Noi nu vrem neaparat baieti sau fete, vrem copii sanatosi. Atata vrem: sa avem copii sanatosi!
- Cum e Dan Bittman in postura de tata? Efervescenta de pe scena, ca solist al formatiei Holograf, sau cea de realizator si prezentator pe micul ecran, nu se prea potrivesc cu cantecele de leagan...
- Dan este un tata foarte concentrat pe copiii lui, isi face mult mai multe griji decat imi fac eu, mai ales in ce priveste temerile pe termen lung. Ii vede deja mari, se gandeste la studiile lor, la cariere. E mai sperios decat mine, daca tuseste un copil o data, gata, vrea sa fuga la spital. E mai "closca". Dan nu mai are frati, desi tare ar fi vrut. Copiii i-au facut un bine, pentru ca l-au transformat. Incetul cu incetul, a pierdut din egoismul copilului singur la parinti. Uneori ii e teama ca nu e un parinte perfect, pentru ca-i des plecat de acasa. Eu nu cred ca are motive, pentru ca atunci cand este de fata, se joaca tot timpul cu ei, este mereu in preajma lor, iar baietii inteleg foarte bine care e meseria lui tata si de ce el mai trebuie sa si plece. Ei, si cand se joaca baietii intre baieti, se joaca asa cum le place lor si cum eu nu pot: fotbal, trante, tavaleala, box. Ce mai, Dan e topit dupa copiii lui. Expresia pe care o are atunci cand ii tine pe toti in brate e ceva ce nu vezi in nici o fotografie cu celebrul Dan Bittman. O mandrie si o fericire iesite din comun, dar lucrurile astea tin de noi, de casa noastra si nu vrem sa le vada nimeni.
Familista de cariera
- Familie numeroasa, cariera de succes, cum evadezi din atatea obligatii, cum te relaxezi?
- Sunt relaxata tocmai de efervescenta vietii pe care o duc. Imi place. Pana si vacantele le facem numai in formula completa. Poate ca unii abia asteapta sa lase copiii la bunici si sa plece singuri in concediu, noi nu putem. Nu ne simtim in largul nostru fara baieti, asa ca mergem "in gasca". La fel facem si la petreceri, la intalniri de familie. Nu-i lasam niciodata singuri acasa.
- Se apropie Mos Craciun. Pastrati traditiile, pomul, cozonacii?
- Bineinteles! Iar gasca se mareste atunci. Craciunul, Revelionul, zilele de nastere, toate sarbatorile de genul acesta se intampla in "familia Holograf". Baietii se inteleg ca fratii, fiecare avem multi copii, asa ca e firesc sa sarbatorim impreuna. Si e foarte placut. Cea mai mare organizatoare de sarbatori este Izabela Furtuna (sotia lui Tino Furtuna, omul de la pianul formatiei Holograf). E un fenomen, face programe artistice in detaliu: la ora X vine formatia de colindatori, la X jumatate apare Mosul, suna la usa... fiecare detaliu are locul lui, intr-un desfasurator organizat din timp. Iza e mortala! Le creeaza copiilor starea aceea extraordinara de miracol. Abia astept sa vad ce mai pune la cale anul acesta... Si cum s-ar putea sa nu mai am ocazia sa le vorbesc cititorilor "Formulei AS" pana de Craciun, le urez de pe acum, sanatate si pace in suflet!
Foto: IULIAN IGNAT