- Votul uninominal nu este un sistem electoral perfect, dar altul nu avem pentru a-i responsabiliza pe oamenii politici in fata alegatorilor. Este singura metoda care poate sparge monopolul actualei clase politice asupra Romaniei. Poate ca sistemul proportional functioneaza bine in alta parte, dar la noi a produs actuala clasa politica si un parlament care nu mai are nici o legatura cu cei pe care pretinde ca-i reprezinta, dupa cum s-a vazut cu prilejul tentativei de demitere a sefului statului. Daca in primii ani ai tranzitiei mai existau in Parlament si personalitati ca Nicolae Manolescu, de pilda, cu timpul, locul tuturor oamenilor care gandesc liber si au un orizont intelectual vast a fost luat de obscuri mafioti locali care si-au platit - dupa cum aflam din presa - locurile pe lista, sau de politicieni impusi in urma jocurilor de interese din partide. Cel mai clar exemplu a fost oferit de PSD care, in 2004, a organizat un sistem de selectie a candidatilor dupa modelul american (un fel de "primaries"). Dupa ce electoratul PSD si-a spus cuvantul, conducerea partidului i-a aruncat la cos optiunile ca sa faca loc pe liste oamenilor lui Ion Iliescu, prost situati dupa preliminare, si apoi candidatilor PC, pe care Adrian Nastase i-a promovat de dragul publicitatii asigurate de Antena 1. Astfel, un partid care nu a ajuns niciodata macar la 2% in sondaje s-a trezit cu 31 de parlamentari, gratie votului pe liste. Un astfel de rezultat ar fi fost imposibil intr-un sistem majoritar, in care se voteaza candidati individuali, chiar daca ei se prezinta in numele partidului. Fiecare colegiu electoral stie cine-l reprezinta in Parlament si poate urmari performantele si comportamentul alesului, ca si modul in care-si indeplineste promisiunile facute in campanie. Este adevarat ca scrutinul majoritar (votul uninominal) favorizeaza partidele mari si le defavorizeaza pe cele mici, care sunt amenintate cu disparitia, dar are avantajul de a produce majoritati clare si guvernari coerente, dupa cum putem vedea in Marea Britanie, Franta si Statele Unite. Sistemul proportional (votul pe liste) produce de regula guverne de coalitie, laudate de unii, dar extrem de ineficiente, pentru ca fiecare masura trebuie negociata intre partenerii de guvernare, iar programul de guvernare nu mai este cel cu care partidele componente ale coalitiei au obtinut voturile alegatorilor, ci un compromis intre partide. In consecinta, partidele nu mai raspund in fata alegatorilor pentru neindeplinirea promisiunilor din campanie, exact cum se intampla in Romania de 17 ani.
Sistemul propus de presedintele Basescu pentru referendumul din 25 noiembrie este cel practicat in Franta si are avantajul de a fi clar si coerent, fara nici un fel de lista de partid. Guvernul in schimb a avansat proiectul unui sistem mixt, in care jumatate din parlamentari sunt alesi prin vot uninominal, iar restul pe liste. Este un sistem complicat, care va provoca multa confuzie la sate, si care introduce pe usa din dos diluarea responsabilitatilor si compromisurile specifice sistemului proportional. Alegeti singuri ce vi se pare mai avantajos!
2. Opinia publica romaneasca a ramas cu un gust amar, de pe urma intalnirii presedintelui Romaniei cu liderul ucrainean Viktor Iuscenko. Problema vizelor e neclara, iar continuarea canalului Bastroie inseamna distrugerea Deltei noastre. Avand in vedere ca Ucraina nu e membra a U.E., de unde ar putea primi ajutor Romania?
- Cred ca si presedintele Basescu a ramas cu un gust amar dupa vizita lui Viktor Iuscenko la Bucuresti. Judecand dupa rezultate, poate ar fi fost mai bine sa nu vina. Veniti la putere pe valul asa numitelor "revolutii portocalii", cei doi presedinti ar fi putut pune bazele unui nou tip de relatii intre Romania si Ucraina. Din pacate insa Ucraina s-a dovedit greu de reformat si chiar de condus, independenta sa fata de Moscova fiind mai usor de afirmat retoric decat de realizat in practica, avand in vedere dependenta industriala si energetica de Rusia. Amenintata de tendinte secesioniste si prada clanurilor grupate in jurul Iuliei Timosenko si al lui Viktor Ianukovici, Ucraina scapa usor de sub controlul lui Viktor Iuscenko, ajuns si el ostaticul acestor clanuri. Nici daca ar vrea, presedintele Ucrainei nu ar putea adopta alta pozitie decat cea a unui stat slab si arogant, ne-cooperant in rezolvarea problemelor bilaterale. Este absolut ridicol sa vii la Bucuresti si sa sustii ca, timp de zece luni, nu ai avut timp sa iei masurile practice necesare pentru eliminarea obligativitatii vizelor pentru cetatenii romani, cum este o dovada de rea vointa sa bati cu pumnul in masa afirmand ca realizarea canalului Bastroe este "o activitate suverana" a Ucrainei. O fi, dar stim bine ca acest canal va atrage mai multa apa din bratul Chilia, amenintand atat ecosistemul Deltei, cat si navigatia pe bratul Sulina. Ironia sortii face ca Traian Basescu sa fi atras atentia inca din 2004 asupra acestor aspecte pe care le cunostea din perioada cand fusese ministru al transporturilor. De rezolvat insa nu a putut rezolva nimic, din cauza opacitatii omologului sau de la Kiev, prizonier al unui nationalism primitiv si al unei arogante specifice puterii sovietice de trista amintire. Singura posibilitate de a contracara actiunile Ucrainei - atat in Delta, cat si in privinta vizelor - este de a apela la forurile internationale. Cazul Bistroe se judeca la Haga, si doar acolo putem spera sa ni se faca eventual dreptate. Totodata, intentia Romaniei de a face din Bastroe o problema europeana este singura solutie atat din punct de vedere ecologic, cat si al finantarii unor proiecte. Recursul la instantele internationale este insa anevoios si de durata, iar pana la pronuntarea acestor instante, Ucraina isi vede linistita de treaba pe Dunare. Romania ar putea insa profita de calitatea sa de membru al UE si al NATO, care-i permite sa blocheze aderarea Ucrainei la aceste organizatii. Este o provocare importanta pentru guvernul Romaniei - o provocare pentru care nu suntem siguri ca este pregatit.