Telefoanele mobile ar putea provoca tumori, ca si cuptoarele cu microunde. Antenele de satelit ar putea fi si ele vinovate de atacuri cerebrale, cancer, inflamatii si dermatoze. Sa nu mai vorbim despre E-urile din alimente, plumbul din vopseaua vestimentara, clorul din apa, mercurul stomatologic sau miile de substante nocive din cafea. Dar cea mai crunta lovitura ne-o dau cei mai buni prieteni ai oamenilor: masinile. Dupa aproape un secol si jumatate de convietuire, omul a ajuns la concluzia finala ca masina e toxica. Indiferent de curbele apetisante ale caroseriei, de culoare sau performante, masina e unul dintre vectorii imbolnavirii globale. S-ar parea ca omul ar trebui sa evolueze ceva mai repede, pentru a putea suporta efectele propriei sale ingeniozitati.
Cu toate acestea, asa cum se intampla mereu in viata, pericolul pandeste din adancul apelor linistite. De fapt, toate aceste amenintari nu par sa aiba un efect direct si mortal asupra vietii omenesti. Oamenii traiesc tot mai mult si mai bine. In Europa, de pilda, viata de azi e de trei ori mai lunga decat cea a Europei rurale de dinaintea revolutiei industriale. Si cu sanatatea oamenii stau mai bine decat pe vremea aceea. Ca sa nu mai vorbim despre alti indicatori, cum ar fi mortalitatea infantila, sporul demografic sau investitiile in asistenta medicala pe cap de locuitor. Situatia e aceeasi in Statele Unite, in Canada sau in Japonia, unde calitatea vietii a inregistrat un adevarat boom in ultimii treizeci-patruzeci de ani. Ideea ca tehnologia ne-ar pune in pericol de moarte pare una dintre marile sperietori ale perioadei industriale, nascuta din fecundele teorii conspirationiste pe care adversarii tarilor avansate sunt gata sa le arunce pe piata. Conform acestora, viata in general face rau sanatatii.
O bruma de adevar este, insa, in spatele acestei propagande. Lucrurile, fenomenele, istoria, sunt suma consecintelor tuturor gesturilor umanitatii, de la cele grandioase, care insangereaza treptele institutiilor, la cele marunte, de zi cu zi, cele pe care tindem sa le consideram fara consecinta, chiar daca sunt rele, grave sau de o moralitate discutabila. Daca s-ar face o lista cu cele mai nocive elemente ale realitatii, nu teava de esapament ar trebui sa figureze pe primul loc, ci nepasarea sau ignoranta. A scos pe cineva in strada globalizarea mitocaniei care a dus la tutuiala generalizata, la compromiterea respectului, inclusiv cel de sine, la instaurarea imposturii si la o atitudine superioara a celor care astazi fac cei 7 ani de-acasa la fara frecventa? A protestat cineva impotriva gunoaielor puse la vanzare pe tarabele mediatice? S-a indignat cineva pe seama programelor de televiziune care propovaduiesc prostitutia intelectuala? S-a intrebat cineva cat de nocive sunt E-urile din discursurile oficiale? Cat de rau ne fac gazele de esapament aruncate pe campul de lupta politic? Ce otrava ne strecoara in oase resturile de comunism strecurate in dieta zilnica de birocratie, huliganism si coruptie?
Traim confortul trucat al celui care crede ca, daca a eliminat alimentele cu colesterol din meniu, are sanse de viata eterna. Asta pentru ca, deocamdata, nu simtim arsura tubului catodic pe lobii nostri frontali. Nu simtim plumbul tipografic fixandu-ni-se in sange si oase. Poate ca nu ne-am adaptat noxelor din apa, aer sau hrana, insa cu cele care se adreseaza ratiunii si intelectului, cu certitudine, da! Si te intrebi daca alimentele au vreo vina pentru starea ta de rau sufletesc si daca nu cumva trebuie sa faci o schimbare mai radicala, de pilda, sa concediezi bucatarii. Sau ca incornoratul ala care a dat foc la canapea pentru ca il insela nevasta.