In fiecare toamna, cel mai important premiu literar din lume alimenteaza zvonuri despre favoriti. Se vehiculeaza nume: unele de notorietate mondiala, ce revin an de an (Vargas Llosa, Philip Roth, Carlos Fuentes, Don DeLillo, Haruki Murakami, Amos Oz - toti tradusi in romaneste), altele necunoscute marelui public (sud-coreeanul Ko Un, estonianul Jaan Kaplinski, sirianul Adonis). Suspansul creste pana in a doua joi din octombrie, fiindca lista celor cinci finalisti e tinuta sub secret ermetic de Academia Suedeza, iar speculatiile si pronosticurile devin in aceste conditii un fel de joc de societate pentru mass-media internationala. Se mizeaza ca la curse: anul trecut, site-ul de pariuri on-line Ladbrokes il dadea invingator pe romancierul turc Orhan Pamuk si chiar asa a fost. Anul acesta, internautii au mizat pe eseistul italian Claudio Magris si au pierdut, caci iar am fost luati prin surprindere. Laureata Premiului Nobel pentru Literatura pe 2007 este englezoaica Doris Lessing, la care nu se gandea nimeni ca favorita, desi numele ei binecunoscut figureaza pe lista candidatilor inca din 1975! Cred ca a fost ocolita de zvonuri tocmai pentru ca intrunea prea evident preferintele juriului. Or, se stie, Academiei Suedeze ii plac ghicitorile dificile, cu raspuns imprevizibil. Doris Lessing e o alegere convenabila din toate punctele de vedere: e femeie (a unsprezecea din istoria de 106 ani a Nobelului pentru literatura), are o opera foarte vasta - peste 60 de titluri, in majoritate romane, dar si nuvele, poeme, piese de teatru, a avut un parcurs politic activ comunist, pana s-a dumirit in 1956, s-a implicat in lupta anticoloniala africana, a militat impotriva armelor nucleare, a devenit (fara voie) o figura de prova a feminismului academic. La venerabila varsta de 88 de ani continua sa-si exprime ingrijorarea fata de tot ce primejduieste viitorul lumii. Imi place sa cred insa ca a precumpanit faptul ca romanele ei, intre care Copiii violentei, Memoriile unui supravietuitor, Teroristul cel bun, Al cincilea copil, Ben liber, Dulcele vis, sunt foarte cunoscute si apreciate atat in lumea anglo-saxona, cat si prin traduceri. Un loc aparte in bibliografia ei il ocupa best-seller-ul din 1962, Caietul auriu, devenit "o biblie a feminismului". Experientele traite si descrise de personajul principal, Anna, cu interactiuni psihologice si politice de o mare complexitate, sunt azi obiect de studiu in universitati.
Cum in romaneste nu a fost tradusa decat o infima parte a operei lui Doris Lessing (cinci titluri, intre 1954 si 1989), proaspata laureata ramane pentru noi o autoare de descoperit; am auzit ca Editura Polirom ar avea in plan cele mai bune carti ale ei. Pana sa vi le pot prezenta, sa va spun pe scurt cate ceva din spectaculoasa ei biografie. Nascuta in 1919 intr-o familie de colonisti englezi din Persia (Iranul de azi), a copilarit in Rhodesia de Sud (azi Zimbabwe) si si-a afirmat din adolescenta vointa de libertate: la 14 ani a abandonat scoala dintr-un internat de calugarite si si-a castigat singura existenta, ca dadaca, functionara, ziarista. La 19 ani s-a maritat, a facut doi copii, dar curand si-a dat seama ca nu viata de sotie si mama e ceea ce isi dorea. Deci si-a parasit sotul si copiii mici, pentru a deveni militanta marxista. In mediile comuniste l-a cunoscut pe cel de-al doilea sot, Gottfried Lessing, un emigrant din Germania, cu care a avut inca un fiu. Nici aceasta casatorie nu a rezistat, fiindca Doris, satula de societatea coloniala din Rhodesia, si-a luat copilul si a plecat in Anglia, unde a devenit membra a Partidului Comunist Britanic. In 1956, si-a dat seama ca facuse o optiune gresita: in idealismul ei entuziast era tot mai dezamagita de fanatismele si crimele "tovarasilor". De acum inainte, se dedica exclusiv literaturii, preferand sa-si exprime in fictiuni aspiratiile, dezicerea de orice forma de totalitarism, eliberarea de conventii. Vitalitatea ei debordanta, pasiunea pentru problemele acute ale lumii in secolul XX au facut-o sa inventeze permanent alte si alte fictiuni, adaugand volum dupa volum. Si azi continua sa scrie, la 88 de ani, varsta la care - spune - "doar munca ne invioreaza, ne bucura, ne face fericiti".