Cel putin asa spun politicienii italieni gata sa adopte legi pentru interzicerea migratiei si expulzarea romanilor. Politicienii italieni cred ca rezolvarea situatiei este in curtea Romaniei. O curte, se zice, fara stapani vigilenti si fara caini de paza.
Politicienii italieni nu sunt singurii care vor sa rezolve problema imigratiei prin limitarea severa a exodului si prin instituirea unei grile de selectie care sa-i retina doar pe cei capabili sa se adapteze normelor sociale si culturale ale tarii de destinatie. Si francezii, si spaniolii, si germanii isi pun aceasta problema, insa faptul ca multi vor sa adopte mai degraba solutii de forta, anume sa-i izgoneasca pe imigranti (mai ales pe tigani), pare sa indice o victorie clara a miscarilor politice nationaliste. Un paradox al Europei Unite. Miscarile nationaliste incep sa prinda contururi transfrontaliere. Chiar si in tarile recent intrate in Uniunea Europeana bate vantul rece al purismului etnic.
Peste Romania a trecut in perioada de dupa razboi coasa rece a purismului etnic care dubla lupta de clasa. Nemtii, ungurii si evreii au fost folositi ca scuturi umane ale razboiului civil purtat de comunisti impotriva celorlalti. Minoritatile etnice au fost reprimate, expatriate, vandute sau relocate pentru a le distruge coerenta culturala. Problema nu a fost rezolvata nici azi. Cozile facute la Ambasada Romaniei din Chisinau sunt nu doar rezultatul unei deloc subtile politici de boicotare a celor care vor sa treaca Prutul spre vest, dar si rodul politicii impaciuitoriste si oarecum indiferente a Bucurestiului fata de cetatenii care nu mai vor sa stea prinsi in capcana unei republici ex-sovietice. Iar problema nu este doar dincolo de Prut. Mii de straini stau cu jalba in protap, asteptand la Bucuresti un semn de bunavointa. Romania are o legislatie greoaie cand e vorba despre imigranti, iar accesul la cetatenie trece printr-o sumedenie de proceduri dureroase si penibile. Fireste, daca nu esti arab cu dare de mana ca Omar Hayssam! Oficialii romani adopta aceeasi morga intepata si cand e vorba despre minoritatile nationale, mai ales ungurii si tiganii. Nu trece campanie electorala fara ca partidele sa nu se bata in lozinci in legatura cu cele doua judete majoritar maghiare, Harghita si Covasna, prezentandu-le, de la caz la caz, fie ca un triunghi al Bermudelor unde dispar romanii sub seile fino-ugrice, fie ca o gura de rai unde ar putea curge lapte si miere pentru locuitorii enclavei etnice daca oficialii de la Bucuresti nu si-ar baga nasul. E clar, Romania are o problema. Inca nu gandeste ca in secolul 21 problema migratiei si nici pe cea a diversitatii culturale si etnice.
Adevarul e ca doua milioane de romani au plecat sa-si caute norocul in strainatate. Unii, multi, muncesc serios, iar beneficiile se vad in economia statelor care i-au acceptat. Cozii facute de romani la granita de apus ii corespunde cea de la granita de est a tarii. Suntem pe punctul de a primi sute de mii de cetateni ai Republicii Moldova, pentru a suplini nevoia de forta de munca. Pare sa fie singura politica vizibila care sa limiteze scaderea populatiei si restrangerea inevitabila a resurselor fiscale pentru bugetele asigurarilor si pensiilor. Insa din nefericire, autoritatile s-au obisnuit sa substituie oamenii cu cifre. Graficele si statisticile rezolva problemele oamenilor, anulandu-le. Problema e ca, desi dispunem de statistici, migratia ne da batai de cap. De fapt, nu exista o pozitie oficiala si nici vreun punct de vedere coerent in ceea ce priveste Romania de dincolo de granita. Nu e de mirare ca romanii de dincolo (ca si aspirantii la cetatenie de dincoace) de granite se simt parasiti. De inteles comportamentul lor huliganic. Sunt orfani. De tara.