*
Orasul Basarabi se afla pe malul canalului Dunare-Marea Neagra, pe drumul ce duce de la Constanta la Cernavoda. Dupa podul de peste apa, un drumeag prafuit se desprinde spre stanga, strajuit de o parte de dealuri joase. In apropierea lor era, candva, o cariera de creta. In vara anului 1957, ca urmare a detonarilor efectuate pentru extinderea exploatarii, s-a descoperit intrarea intr-o chilie rupestra. Au inceput imediat cercetarile arheologice si, in anii urmatori, au fost descoperite mai multe astfel de incaperi sapate in dealul de creta, unele cu rol de biserici, altele folosite ca locuinte sau incaperi funerare. In total, sase biserici si multe alte galerii si chilii. S-au facut si lucrari de restaurare, caci unii pereti erau prabusiti. Valoarea intregului complex era data, in primul rand, de numarul mare de inscriptii si desene de pe pereti: cruci, oameni, animale, figuri geometrice, multime de simboluri stranii, zeci de inscriptii scrise cu caractere grecesti, chirilice, glagolitice, cu rune, unele nici astazi descifrate, si intre toate acestea, o data: anul 6500 de la facerea lumii, ceea ce inseamna 992 dupa Hristos.
Vestea descoperii ansamblului de biserici vechi de peste un mileniu a atras, la vremea aceea, multi turisti, care nu au stiut sa pretuiasca aceasta comoara. Intemperiile au lucrat si ele la degradarea complexului, chiar daca arheologii s-au grabit sa protejeze proaspata descoperire. Masurile au fost insuficiente. Din suprafata de aproape trei hectare, doar o treime a fost acoperita printr-o constructie de beton armat, cu aspect vag de catedrala si cu acoperisul in trepte, ridicata in anii '70. Pentru restul suprafetei s-a facut un fel de sopron din lemn si stuf, acoperit cu carton asfaltat, care nu a putut sta cu folos in calea ploilor. Creta, fiind un material foarte moale, s-a degradat rapid. Peretii s-au exfoliat, zeci de desene si inscriptii au disparut. Lipsa fondurilor, dar poate si lipsa interesului din partea oficialitatilor comuniste pentru un monument crestin au contribuit la distrugerea treptata a bisericilor de la Basarabi. Anii de dupa Revolutie nu au adus vesti bune pentru aceasta minune a crestinatatii de pe teritoriul Romaniei. Ploile au continuat sa roada peretii incarcati de istorie. Aceasta era situatia la sfarsitul primaverii acestui an, cand am incercat sa vizitez complexul. Dar cum astazi, din fericire, nu se poate patrunde in spatiul sacru milenar de la Basarabi fara acordul Muzeului de Arheologie din Constanta, a trebuit sa aman vizita pentru mai tarziu. Iar cand am revenit, in plina toamna dobrogeana, se produsese minunea din cel de-al doisprezecelea ceas.
Dealul sfant
Nimic din aspectul exterior al complexului de la Basarabi nu-ti spune ca ar fi vorba de o "minune". Dincolo de un gard oarecare se zareste o constructie stranie, structurata pe trei nivele, cu pereti si acoperisuri din fibra de sticla, ce pare sa tasneasca direct din dealurile de creta acoperite cu vegetatie rara. Remarc repede: acoperisul care asta vara lipsea acum exista. Vechiul invelis de carton, prin care se scurgeau apele ploilor si prin care treceau viscolele iernii, a fost inlocuit. Mai trebuie inlocuiti cativa stalpi de lemn, subreziti de vreme si, cel mai important, trebuie sa se gaseasca bani pentru conservarea incintei rupestre, operatiune ce necesita milioane de euro. Dar e de-ajuns sa vezi doar cateva dintre incaperile ce le-au folosit drept biserici primilor crestini din Dobrogea, ca sa intelegi ca ansamblul de la Basarabi este cu adevarat o minune, al carei pret nu se poate tocmi.
Ghidul ne conduce in cea mai mare biserica, numita de cercetatori "B4". Dimensiunile sale sunt de 7 x 3,5 m. E suficient luminata pentru a zari, chiar de la intrare, un porumbel urias, sapat pe unul dintre cei trei stalpi ai pronaosului, iar alaturi de porumbel, siluete umane, cruci malteze, dragoni impletiti, inscriptii in rune misterioase. Pe celelalte fete ale stalpului, alte cruci malteze uriase, sapate in relief. Tavanul naosului se sprijina pe alte cinci coloane, iar intrarea in altar se face prin trei arcade frumos ornamentate cu vopsea rosie, pastrata pana astazi. Intr-un colt al naosului e desenata o figura umana cu bratele larg deschise, probabil in atitudine de ruga. Are o imbracaminte larga, pe care se vede desenata o cruce, iar in jurul sau sunt multime de alte cruci si de rune. Exista si un cavou, in care se intra din naos, iar in tavanul naosului se zareste o deschizatura prin care se comunica cu o alta biserica, aflata deasupra. Iar deasupra aceleia se afla inca o biserica! Fiecare bisericuta are pronaos, naos si altar, dar si alte incaperi alaturate si galerii prin care incaperile comunica unele cu altele: un adevarat labirint. Lumina slaba, alb-galbuie, da un contur cald desenelor. In incaperi e o tacere absoluta, de mormant. Din loc in loc, creta alterneaza cu cimentul folosit la consolidare, iar peretii au aspectul unui mozaic. "Ideea a fost proasta", explica ghidul, "deoarece cimentul atrage umiditatea si grabeste deteriorarea cretei". Bisericuta de deasupra este mai mica. Pe un perete al incaperii centrale se zareste un cap de taur, pe peretele din dreapta intrarii altarului o pasare, cruci si inscriptii runice, intr-o incapere laterala se vad banci sapate in creta, intr-o alta un mormant... Un univers intreg, ce reuneste viata cu moartea si somnul cu rugaciunea, unde lumina se dilueaza si zgomotul se stinge, un labirint in care sufletul se curata si mintea se limpezeste.
Primii crestini
Bisericile de la Basarabi sunt unicat prin dimensiuni si complexitate, dar nu sunt singulare: asemenea asezari exista si in alte locuri apropiate de noi, in Bulgaria si in Basarabia. Se crede ca modelul acestor manastiri rupestre ar fi fost adus din Cappadocia, unde exista cu sutele. Dar cine si cand a sapat chiliile de la Basarabi? Cat timp au fost locuite si de catre cine? De ce apar simboluri atat de diverse? Am solicitat cateva raspunsuri de la parintele Ionut Holubeanu, cadru didactic la Facultatea de Teologie a Universitatii Ovidius din Constanta, foarte preocupat de complexul de la Basarabi, despre ale carui reprezentari sustinuse, de curand, o comunicare stiintifica. Tanar, inteligent, foarte bine documentat, vorbeste repede, cu caldura si har. Ne primeste in biserica Sf. Spiridon din Constanta, iluminata sarbatoreste pentru a celebra o cununie religioasa.
"Complexul de la Basarabi a fost datat in secolele 9-10 dupa Hristos, pe baza inscriptiilor de pe pereti, care contin si ani, pe baza ceramicii gasite acolo, care apartine evului mediu timpuriu, si pe baza arhitecturii bisericilor. Totusi, este posibil sa fi existat o prima etapa de locuire mult mai devreme, in secolele 4-6, iar un indiciu in acest sens ar fi una dintre bisericute, care are o arhitectura specifica lumii crestine primare. E vorba de o biserica in forma unei corabii, cu absida si contraabsida (absida este peretele incovoiat al altarului). Este doar o ipoteza, dar argumentul arhitecturii este puternic. Mai avem un caz asemanator la Dumbraveni. Acolo s-a descoperit un ansamblu monahal rupestru, cioplit in stanca, exact ca cel de la Basarabi, unde exista doua bisericute, datate initial in secolele 9-10. Si acolo, una dintre bisericute are arhitectura specifica secolelor 4-6, la fel ca la Basarabi, si cu toate acestea a fost datata mai tarziu. Apoi s-a descoperit un mormant, in care s-a gasit o moneda din secolul al 4-lea, iar cel care le datase initial a fost obligat sa admita ca a existat o prima etapa de locuire mai veche cu cateva secole si a coborat datarea acelei bisericute in secolul 4. Aceeasi este situatia si la Basarabi, doar ca aici nu s-au gasit dovezi suplimentare."
- Mai existau in zona astfel de manastiri rupestre?
- Basarabi nu este un caz unic. In sudul Dobrogei - atat in Dobrogea romaneasca, dar si in Cadrilater, exista o intreaga arie monahala. Si bulgarii au gasit vestigii monahale rupestre, unele sunt din secolele 9-10, dar unele dintre ele sunt mai timpurii, din secolele 4-6, refolosite apoi in secolele 9-10 si pana in secolul 11, la fel ca la Basarabi. De fapt, acestea sunt etapele in care viata monahala a fost infloritoare in aceasta zona. Pana au venit slavo-avarii, care au inabusit-o, si ea dispare brusc, in secolul 6 si inceputul secolului 7, si reapare dupa crestinarea bulgarilor, cand conditiile erau din nou prielnice vietii crestine, cand au venit si multi misionari bizantini si au dat probabil si ei un impuls pentru revigorarea vietii monahale din zona.
Sfantul fara nume
- Cele mai interesante reprezentari de la Basarabi sunt cele umane. Multe dintre figuri sunt in pozitie de rugaciune, cu bratele ridicate, uneori tinand o cruce intr-una din maini, unele au chiar o aura in jurul capului. Cine sunt aceste personaje?
- In cea mai mare dintre bisericutele din grupul celor notate cu B este reprezentat un sfant in pozitie de rugaciune, cu mainile ridicate. Semn distinctiv este aura specifica sfintilor si vesmintele bisericesti. Reprezentarea este insotita de un text in caractere runice, care n-a fost descifrat. Este evident vorba de un sfant, dar pe care nu il putem identifica deocamdata. In schimb, o alta reprezentare, din aceeasi bisericuta, a fost identificata, deoarece de o parte si de alta a figurii se afla o inscriptie in limba greaca, din care rezulta ca este vorba de Sfantul Teodor. Chipul sfantului e distrus, nu se mai vede, dar atributele principale sunt clare: un vesmant lung, o tunica, probabil de blana, in mana dreapta o sulita, iar in mana stanga un scut ca o litera "O" alungita. Pornind de la aceasta imagine, am cautat sa gasesc reprezentari apropiate in iconografia traditionala bizantina din aceeasi epoca si am gasit intr-un manuscris, o evanghelie din secolul al 12-lea, o reprezentare a sfantului Teodor, cu exact aceleasi elemente: sfantul e reprezentat pedestru, ca si cel de la Basarabi, are in mana dreapta o sulita, in cea stanga un scut, iar ca vesmant o tunica lunga cu dungulite. Reprezentarea de la Basarabi seamana izbitor de mult cu cea din manuscris. Acest lucru ma face sa cred despre crestinii de la Basarabi ca au avut niste modele, fie icoanele vremii, fie reprezentarile de sfinti de pe manuscrisele din epoca.
- Sunt numeroase aceste reprezentari de sfinti in bisericile de la Basarabi?
- Nu sunt foarte numeroase. Pe langa Sfantul Teodor, in aceeasi bisericuta mai sunt doi sfinti. Intr-o alta bisericuta mai exista o reprezentare interesanta, foarte frumoasa, a nasterii Mantuitorului, dar este atat de schematic reprezentata, incat interpretarea ei a ridicat probleme. Este figurat un drum curbat, o cladire cu o cruce deasupra, interpretata ca fiind Betleemul, mai sus este o iesle in care se afla un copil in fasa si deasupra o stea, din care coboara trei raze catre pruncul din iesle. Si in acest caz, eu consider ca este o reproducere dupa o icoana a vremii. Cautand modele posibile, am gasit o icoana de la Muntele Sinai, de la sfarsitul secolului 12 si inceputul secolului 13, care contine exact aceleasi elemente de baza ca in reprezentarea de la Basarabi, adica ieslea, pruncul culcat si steaua cu razele. Nu apare Maica Domnului, nici magii care se inchina, asa ca in icoanele din vremea noastra. Si asta m-a facut sa cred ca au avut modele pe care au incercat sa le reproduca schematic, asa cum s-au priceput. Mai exista intr-una din bisericute un sfant, despre care eu personal cred ca este un arhanghel. Are o aura clara si frumoasa, dar literatura de specialitate l-a descris drept "barbat cu nimb". De ce cred ca este un arhanghel? Deoarece are umerii foarte proeminenti, ridicati, la fel ca in reprezentarile de arhangheli.
- Exista astfel de icoane rudimentare si in alte parti?
- In Bulgaria, la Ravna, dincolo de limita de sud a Cadrilaterului, exista un complex monahal unde s-au descoperit multe reprezentari de tip graffiti asemanatoare cu cele de la Basarabi. Acolo apare figura Sfantului Vasile, la fel de rudimentar incizata.
- De ce sunt atat de schematice aceste icoane?
- Aceste reprezentari exprima saracia crestinilor din acele vremuri. De pilda, la Capidava s-a gasit un ciob de ceramica dintr-un vas romano-bizantin spart, pe care mai tarziu cineva a scrijelit figura Sfantului Gheorghe, extrem de rudimentara, dar a obtinut astfel un fel de iconita. Oamenii simteau nevoia sa aiba astfel de icoane langa ei, sa se simta mai protejati.
Pelerini la altarele albe
Ce poate fi mai straniu decat un perete de biserica, vechi de mai mult de o mie de ani, scrijelit peste tot in sus si-n jos, in diagonala si pe orizontala, in toate directiile, cu figuri si semne care se intretaie si se suprapun, unele mai noi, altele mai vechi, unele mai adanci, peste altele mai putin adanci, mai mici, mai mari, in relief, sau doar simple linii subtiri, naive sau pline de arta, oameni, pasari, cai, cruci, cizme, barci, serpi, alfabete cunoscute si necunoscute? Un mozaic ametitor ce se intinde pe cei mai multi pereti ai labirintului, al carui sens ii scapa celui ce ar incerca sa afle care este rostul acestei babilonii... Si totusi, specialistii au reusit sa inteleaga ce s-a petrecut in acele grote. Cercetatorii bulgari care au studiat complexul monahal de la Ravna au lansat ideea ca unele dintre reprezentari au fost facute de pelerinii care au trecut pe acolo. Aceeasi ar putea fi situatia si la Basarabi. De fapt, pe langa icoanele cu sfinti, care sunt foarte putine, exista un numar foarte mare de simboluri. Dintre toate, cizma pare simbolul cel mai misterios.
- De ce apar atat de multe cizme, ce anume simbolizeaza incaltamintea desenata pe peretii bisericilor de la Basarabi?
- E greu sa interpretezi un simbol din acea epoca. Exista mai multe ipoteze, iar cercetatorii nu au ajuns la un acord. Dar cea mai plauzibila dintre ele spune ca acesta este un mod de a marca locul sfant pe care pelerinii l-au vizitat, dupa modelul Sinaiului. Acolo, Dumnezeu i-a spus lui Moise: "Descalta-te, ca acesta este loc sfant". Si atunci incaltarea a ramas un simbol al locului sfant. Apar cizme, sandale, opinci - la Ravna apare sandaua -, fiecare pelerin desena semnul sau distinctiv, pentru a marca faptul ca a trecut pe acolo.
- Ce alte simboluri sunt frecvente?
- Apare arcul cu sageata, chiar in altarul uneia dintre bisericutele de la Basarabi. In simbolistica crestina acesta semnifica alungarea lui Adam din Rai. Mai apar caii, sunt multi cai, iar acest lucru este legat de prezenta unei populatii nomade in zona, probabil pecenegii. Exista chiar un chip cu trasaturi mongoloide. Apoi sunt reprezentati porumbei, iepuri, dragoni, corabii - s-a spus chiar despre o corabie ca seamana cu o corabie de vikingi. Simbolurile sunt foarte numeroase, interpretarea lor ridica mari probleme si nu am ajuns inca in faza in care sa ne putem pronunta sigur asupra semnificatiei acestora. Putem insa presupune ca apartineau pelerinilor de diverse neamuri care ajungeau in zona. Cele mai multe apartin epocii evului mediu timpuriu, deci secolelor 10-11.
- De ce neam erau cei ce au locuit si cei ce au trecut pe la Basarabi?
- Este greu de stiut. Ce putem spune este ca, la vremea respectiva, complexul de la Basarabi oglindea mozaicul etnic al regiunii. Unii spun ca au fost si populatii nordice. S-au descoperit si schelete ale unor nordici, probabil erau vikingi, caci pe aici, pe malul vestic al Marii Negre, trecea drumul cunoscut "de la varegi la greci", adica de la vikingi la bizantini. E posibil ca unii vikingi sa fi murit in zona sau chiar sa fi ramas sa vietuiasca la Basarabi, dar mai probabil este ca au venit aici dupa abandonarea complexului. De ce spun asta? Pentru ca unele dintre locuintele de la Basarabi au fost refolosite mai tarziu drept cavouri. De pilda, exista doua incaperi folosite probabil drept chilii de unii monahi, pentru ca au vatra, scaunele sapate in creta, iar incaperea avea o usa de lemn prinsa in peretele de creta cu carlige de fier. Insa mai tarziu, acolo au fost asezate trupurile unor oameni, iar intrarea a fost zidita cu calupuri de creta. La fel s-a intamplat si cu unele galerii, in care au fost gasite oseminte umane, chiar si de femei, semn ca aceste galerii au capatat destinatie funerara numai dupa ce complexul monahal nu a mai fost locuit. Altii spun ca au fost si populatii nomade, pecenegi. Altii spun ca au fost si slavo-bulgari, caci au fost identificate inscriptii in limba slavona. Altii spun ca au fost si bizantini, caci avem si inscriptii in greaca. Iar altii spun ca au fost si autohtoni, protoromani, deci stramosii nostri, pentru ca inscriptiile acestea in limba greaca au greseli de ortografie si e clar ca au fost scrise de cineva care nu stapanea foarte bine alfabetul grecesc. Deci, cea mai sigura ipoteza este ca Basarabi fost un loc de pelerinaj pentru crestinii din regiune.
"Doamne ajuta pe robul tau"
- Peretii bisericilor rupestre de la Basarabi au, pe langa desene, si extrem de multe inscriptii. Le-a descifrat cineva?
- Iata una dintre inscriptiile de la Basarabi, scrisa in limba slavona, cu caractere chirilice: "Eu, Aian (sau Dimian), preotul, merg pe drum (in sensul de "calatoresc"), pun lumanari pentru pacatele mele, omule, in aceasta biserica. Iar Dumnezeu sa va miluiasca cu Sfintii Parinti. Amin. Dimian. Luna mai." Si o alta, tot in slavona: "In numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant s-a inchinat nedestoinicul rob Simion, prima data, in biserica, in luna august in 31." Deci, este vorba de oameni care veneau, se inchinau si isi marcau trecerea pe acolo. O alta inscriptie, de data aceasta in limba greaca, spune: "Doamne ajuta pe robul tau Iosif preotul".
- Pe langa alfabetele cunoscute - chirilic, grec - exista si multe inscriptii inca nedescifrate. In ce limba si cu ce alfabet sunt scrise?
- Da, este vorba de alfabetul numit "runic" ce a fost folosit de scandinavi si de protobulgari, dar e vorba de alfabete diferite, doar ca sunt incadrate ca aspect in categoria "rune". Deci, sunt numite alfabete runice, dar cu precizarea de rune protobulgare sau rune nordice. La Basarabi apare un alfabet considerat de unii original, care amesteca rune nordice cu rune protobulgare. Poate fi o scriere locala, originala, folosita in aceasta zona intr-o anumita etapa istorica, dupa care alfabetul a fost uitat, nu a mai fost folosit. Cateva caractere runice apar si la Dumbraveni, dar acolo peretii sunt de stanca si cu greu puteau fi scrijeliti. Pentru aceste inscriptii runice inca nu s-au dat solutii sigure de descifrare.
*
Discutia cu parintele Holubeanu este din ce in ce mai animata. Dar la intrarea in biserica se face zarva, se apropie alaiul multicolor de nuntasi. Maine e duminica. Vor veni credinciosii, poate pelerini moderni, vor lasa acatiste - tot un fel de inscriptii, dar nu pe pereti, ci pe hartie -, se vor inchina la icoane si vor lua parte la Sfanta Liturghie. Iar ca semn al trecerii lor pe acolo, vor lasa, in loc de o inscriptie pe un perete, puterea unei rugaciuni. O mie de ani inseamna o zi in fata lui Dumnezeu. La Basarabi, aceasta zi parca nici nu a trecut. Daca privesti cu ochiul limpede, pe drumeagul de la poalele dealului de creta se intrevad in praf urme de sandale si de opinci, pasii pelerinilor de mai ieri, ce urca incet cararea, strangand la piept un ciob, o iconita cu un sfant grabnic-ajutator.
Fotografii de Marian Coman