Plai, festivalul diversitatii culturale

Iulian Ignat
Intre 14 si 16 septembrie, la Timisoara s-a desfasurat cea de-a doua editie a festivalului Plai. Inca de la editia inaugurala de anul trecut, manifestarea si-a propus sa devina un festival important, cu un spirit propriu, care sa atraga spectatori din intreaga tara.

Drumul a fost gasit, atat prin locatia propusa - in oras, dar in mijlocul naturii, in padurea Muzeului Banatean al satului, prin valoarea muzicienilor invitati, dar mai ales prin mesaj. "Plai este un eveniment ce doreste celebrarea interculturalitatii din zona de Vest a Romaniei", spun organizatorii, Eta-2U. "Dorim sa cream un mediu multicultural-artistic, sa oferim ocazia participantilor sa experimenteze si sa traiasca trei zile in mijlocul unor artisti din toate colturile lumii."
Punct propus, punct ochit. O plimbare pe la corturile amplasate pe aleile muzeului era plina de bune urmari. Puteai invata multe lucruri la care nu te-ai fi gandit: sa jonglezi alaturi de tinerii din trupa The Serious Road Trip, sa participi la o sesiune de Tai Chi si Qi Qong, sa dansezi salsa, sa faci bijuterii din ceramica, sa devii un percutionist rezonabil... Timp de doua zile, sambata si duminica, toate aceste ateliere au facut ca spatiul muzeului sa fie dominat de bucurie si zambet. Oamenii au incercat sa invete lucruri noi, sa se joace, sa rada, sa comunice, sa fie deschisi.
Acesta a fost punctul forte al festivalului. Si bineinteles muzica, desi, spre deosebire de anul trecut, cand au fost bine reprezentati, anul acesta de pe scena principala au lipsit tocmai... romanii. Strainii au onorat in schimb invitatia. Jean Luc Ponty, cel mai cunoscut violonist de jazz al ultimelor decenii, care a mai cantat in Banat si la festivalul de la Garana, a declarat: "Imi pare bine ca m-am intors in Romania". Si chiar daca in jazz formula se schimba invariabil, Ponty a avut in trupa doi africani cu care colaboreaza de 16 ani, iar adeziunea grupului a stat la baza unui recital indelung aplaudat. Dar cea mai exotica prezenta in festival a fost Yungchen Lhamo, supranumita de insusi marele Dalai Lama "Vocea Tibetului". Fugita din Tibetul aflat sub dominatie chinezeasca, pe cararile Himalayei, a primit binecuvantarea lui Dalai Lama, a facut cariera in Australia si a cantat pe marile scene ale lumii. La Timisoara, incantatiile sale tulburatoare s-au auzit la miezul noptii.
Cu totul alta a fost starea de spirit la concertul germanilor de la Al Jawalla, cunoscuti in Romania din recitalurile de la Stufstock si din cluburile bucurestene. Doua saxofoane, bas, percutie si tobe: o muzica efervescenta, cu piper balcanic, ce se bucura de mare succes la noi. Dupa Al Jawalla a urmat, pe 15 septembrie, momentul mult asteptat: organizatorii l-au adus la Timisoara pe legendarul chitarist de flamenco Paco de Lucia. O poveste pe care v-am spus-o in numarul trecut al revistei.


Fotografiile autorului