Spectatorii s-au plictisit
- In analiza politica a lunii august, anuntati un septembrie plin de evenimente. Cu toate acestea, toamna a inceput linistit. Pe scena politica se joaca aceeasi piesa de peste vara, iar actorii par plictisiti.
- Da, actorii sunt plictisiti jucand mereu aceeasi partitura, iar publicul s-a plictisit si el sa mai astepte o schimbare, gasind ceva mai bun de facut. Politicienii nostri par incapabili sa depaseasca anumite modele de actiune politica ce nu duc nicaieri si nu mai intereseaza pe nimeni. Chiar si recenta depunere a motiunii de cenzura de catre PSD, lansata ca un mare eveniment, nu va aduce nici o schimbare notabila in desfasurarea acestui plictisitor si lipsit de miza spectacol politic. Dupa ce partidul d-lui Geoana a amenintat timp de luni de zile cu aceasta motiune, incercand sa obtina putina atentie din partea opiniei publice si a partenerilor de joaca politica, amanand-o atat de mult, incat nimeni nu credea ca o vor mai depune, iata ca zilele trecute, in sfarsit, au facut-o. Numai ca ceea ce ei credeau ca va fi un gest politic oarecum spectaculos si demn de atentie a fost tratat cu indiferenta de toata lumea, din motive destul de usor de deslusit. Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand se apropie alegerile euro-parlamentare, PSD-ul intra intr-un fel de agitatie si cade in tentatia gesturilor politice care lor li se par spectaculoase. Prima data au declansat toata tevatura cu demiterea presedintelui, din care PSD-ul a iesit prost, iar tara a pierdut timp, bani si imagine, in timp ce efectul a fost acela de bumerang. Acum, ca iar se apropie alegerile parlamentare - care nu mai pot fi amanate, PSD depune o motiune de cenzura contra unui guvern pe care l-a sustinut efectiv. E de neinteles ce calcule si-a facut d-l Geoana, pentru ca orice s-ar intampla, PSD nu are decat de pierdut. Daca motiunea pica, atunci PSD se face de rusine inca o data. Daca motiunea trece, atunci, pe de-o parte, povestea se muta in careul domnului Basescu, si vom asista la variante de guvern, care mai de care mai efemere, daca nu chiar la alegeri anticipate. Singurul care iese in avantaj din acest spectacol balcanic este PNL si d-l Tariceanu, pentru ca li se ofera ocazia nesperata de a se sterge amintirea colaborarii subterane cu PSD si de a iesi de la guvernare cu fata curata. PSD repeta eroarea unei actiuni ai carei singuri beneficiari sunt adversarii sai. I-a facut un serviciu presedintelui incercand sa-l doboare, iar acum face un serviciu PNL, incercand acelasi lucru. Hotarat lucru, d-l Geoana actioneaza ca un amator, mergand din gafa in gafa, si nu m-as mira daca adversari din propriul sau partid ar incerca sa-i ia locul. Cert este un lucru: acesti politicieni actioneaza in dispretul total al interesului public si national, vazandu-si de jocurile lor marunte si ignorand prioritatile fundamentale ale tarii in acest moment, in care ar trebui ca Romania sa functioneze cu motoarele turate la maximum. Sunt politicieni de duzina, fara anvergura, fara vreo viziune, fara vreo constiinta a faptului ca sunt unde sunt pentru a reprezenta oamenii si pentru a servi tara. De aceea, spectacolul politic in care joaca este fara gratie, neinspirat, iar spectatorii sunt plictisiti in sala.
Polul de centru - dreapta este o iluzie
- La ce ne putem astepta?
- Daca luam in considerare sfatul d-lui Iliescu pentru d-l Tariceanu, sa ia aceasta confruntare cu calm si in mod constructiv, am putea sa credem ca, de fapt, asistam la o bataie cu flori, in care PSD isi face numarul de partid de opozitie, iar PNL, linistit, se eschiveaza elegant si merge mai departe. De fapt, aceasta ar fi varianta cea mai buna, caci in cazul in care motiunea trece, atunci vom intra din nou intr-o perioada politica tulbure, ale carei costuri pentru Romania sunt imposibil de estimat. Romania a ratat startul in primul an al integrarii europene din pricina acestor bulversari interne, care tin de modul romanesc de a face politica, a ratat fondurile pe care ar fi trebuit sa le primeasca si, in general, bate pasul pe loc. Incapacitatea politicienilor de a vedea adevaratele prioritati ale tarii este adevaratul motiv al stagnarii si al haosului politic intern. Orgoliile si luptele intestine au destramat alianta PD-PNL, in detrimentul interesului general, prelungind incertitudinea si instabilitatea, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca au compromis iluzia unui pol de centru dreapta stabil. Asa ca nu ne putem astepta nici pe mai departe ca Romania sa aiba o traiectorie ferma si rapida pe drumul sau european, ci una la fel de ezitanta ca si pana acum.
- Luna septembrie a inregistrat, totusi, nasterea unei noi coalitii de dreapta. PNL a batut palma cu PNTCD si cu partidul lui Emil Constantinescu. Are vreo importanta aceasta noua configuratie?
- Imi mentin afirmatia ca polul de centru-dreapta este o iluzie. Alianta PNL cu acesti pigmei politici, fie ei si de dreapta, nu schimba nimic. PNL incearca sa arate ca nu a ramas singur, ca mai este apt sa-si gaseasca aliati si sa reprezinte dreapta romaneasca. PNL a facut un gest gratuit, care nu ii va aduce nici un beneficiu, ba dimpotriva, ar putea sa-i dauneze, pentru ca asocierea cu figuri precum d-l Emil Constantinescu, esuat la periferia politicii, si cu partidul d-lui Milut, care are cifre minore in sondaje, ar putea sa traga si PNL-ul in jos. Asadar, ceea ce ar fi trebuit sa fie un eveniment al lunii septembrie nu este decat o conjunctura derizorie, ale carei urmari in perspectiva politica sunt minime.
Alegerile euro-parlamentare din Romania se vor desfasura in buna traditie damboviteana
- In urma cu o luna afirmati ca politicienii romani nu se inghesuie sa ocupe locuri pe listele pentru Parlamentul European. Acum lucrurile s-au clarificat. Listele sunt definitive. Ce puteti sa ne spuneti despre oamenii care ar putea sa reprezinte Romania in fata Europei?
- Politicienii romani nu vor sa plece de la Bucuresti, unde este intinsa marea masa a bucatelor din care se infrupta. Pentru ei, a pleca sa reprezinte Romania inseamna un exil. Asa ca definitivarea listelor, in cazul tuturor partidelor, a fost dificila. Nimeni nu si-a pus problema profilului unui candidat la Parlamentul European, ce calitati ar trebui sa aiba, ci, mai curand, au fost decizii conjuncturale si de imagine. Unii au pus pe liste oameni care trebuiau recompensati si carora nu aveau ce altceva sa le ofere, altii au pus pe liste oameni de care voiau sa scape, iar altii pe cine s-a nimerit. In orice caz, la Bruxelles ii asteapta o munca grea si de uzura, si ma intreb cati dintre euro-parlamentarii trimisi acolo de minunatele noastre partide vor face fata si, mai ales, cati dintre ei vor reprezenta cu adevarat interesele Romaniei? Responsabilitatea acestor euro-parlamentari este enorma. PNL a dorit sa desemneze doi reprezentanti ai societatii civile, ca sa arate ca nu numai Basescu este sustinut de aceasta societate civila. Cu Renate Weber n-a nimerit prea rau, dar domnul Daniel Daianu, care a recunoscut public de mai multe ori ca a fost ofiter al serviciilor secrete, nu mi se pare ca reprezinta prea bine societatea civila. El spune ca a demisionat, de parca ar fi lucrat la alimentara din colt, insa ma intreb cum se potriveste un fost ofiter de informatii cu postul de reprezentant in Parlamentul European al Romaniei? In paranteza fie spus, aceasta decizie nu se potriveste deloc nici cu legea lustratiei de care PNL face atata caz si pentru care tocmai a organizat un simpozion la Timisoara. Revenind la listele de candidati, PLD l-a votat pe d-l Stolojan, un personaj care nu pare pregatit pentru o munca de uzura cum este cea de parlamentar european, chiar daca a lucrat candva la Banca Mondiala. Mai curand pare credibila supozitia ca cei care au votat acolo au vrut sa elibereze postul de lider al partidului pentru care se pregateste altcineva. UDMR nu pare sa aiba sanse prea mari sa acceada la Parlamentul European, de aceea candidatul lor este Frunda, asta dupa ce fostul ministru Szolt Nagy a intrat in cercetare penala la DNA. PRM si PC, conform sondajelor, au sanse mici sa ajunga in Parlamentul European, insa bomboana de pe tort este PNG-ul lui Gigi Becali, care l-a desemnat pe acesta sa candideze. Astfel ca Romania ar putea sa exporte modelul politic al lui Becali in Europa, ceea ar fi culmea ironiei, pentru ca Becali n-are nimic in comun cu profilul unui parlamentar european, care macar pricepe despre ce e vorba cu legislatia europeana. Speranta noastra este ca Becali se va retrage la un moment dat, cand isi va da seama ca fotbalul si afacerile sale de la Bucuresti sunt mai interesante decat nesfarsitele sedinte in limbi necunoscute, care se petrec la Bruxelles. Poate ca electoratul, care-l place asa cum e, va prefera sa-l pastreze pe Becali la Bucuresti, scutindu-i pe euro-parlamentari de o prezenta atat de exotica si scutind si Romania sa se faca de ras. In concluzie, alegerile euro-parlamentare din Romania se vor desfasura in buna traditie damboviteana. Nu avem nici o garantie ca oamenii care vor ajunge in Parlamentul European vor fi cei mai potriviti sa reprezinte tara. Listele de candidati sunt o oglinda a mediului politic romanesc, marcat de interese inguste si lupte intestine. Importanta acestor alegeri euro-parlamentare ramane aceea ca reprezinta un test important in ceea ce priveste intentiile electorale ale populatiei si pot constitui un indicator important pentru fiecare partid.
Tanarul ministru al justitiei pare un biet executant umil al ordinelor lui Tariceanu
- Ca de fiecare data in preajma alegerilor de orice fel, creste intensitatea "luptei impotriva coruptiei". Si de data aceasta, DNA tine prima linie a stirilor. Doua noi dosare ale unor ministri au fost puse pe tapet. Cum comentati?
- Intr-adevar, fire nevazute leaga campaniile electorale de asa-zisa lupta anti-coruptie, si de fiecare data pare ca institutiile abilitate cu apararea legii se dinamizeaza in preajma alegerilor, ca prin minune. Dupa ce cateva luni a dormitat intr-o vacanta prelungita, iata ca DNA a inaintat doua dosare noi comisiei speciale de la Cotroceni, in vederea obtinerii avizului pentru inceperea urmaririi penale a doi ministri. Este vorba despre ministrul justitiei, Chiuariu, si despre ministrul muncii, Pacuraru. Daca despre continutul dosarului lui Pacuraru nu stim nimic, despre acela al ministrului justitiei in exercitiu se stie cate ceva. Pe scurt, este vorba despre o paguba produsa statului roman, prin trecerea unui teren foarte valoros, aflat in Piata Victoriei din Bucuresti, din proprietatea sa in proprietatea privata a Postei Romane, in vederea unei asocieri cu niste particulari. Intamplarea face ca acesti particulari sa aiba conexiuni, atat cu premierul Tariceanu, cat si cu d-l Videanu, primarul Capitalei, astfel ca pretul acestui teren a fost de sute de ori mai mic decat cel de piata, ca "pentru prieteni". D-l Chiuariu a semnat acest act impreuna cu Tariceanu, in calitate de prim-ministru, si cu Vosganian, ministrul finantelor, un act pe care Monica Macovei refuzase sa-l valideze si care avea un aviz negativ de la ministerul justitiei, chiar si dupa plecarea acesteia. O afacere la nivel inalt, foarte profitabila si care arunca o lumina noua asupra motivelor pentru care tanarul Chiuariu a fost numit de catre Tariceanu in acest post, prea inalt pentru dansul. Vreau sa spun prin aceasta ca tanarul ministru al justitiei pare un biet executant umil al ordinelor lui Tariceanu, care a vrut la justitie pe cineva obedient, dupa ce s-a confruntat cu intransigenta dnei Macovei. Din toata aceasta chestiune, consecinta cea mai grava este aceea ca justitia romana pierde si umbra de incredere de care se mai bucura pe timpul dnei Macovei. Nu vorbesc despre increderea in justitie din interiorul tarii, caci cetatenii romani stiu prea bine cum merg lucrurile, vorbesc despre cum se vad toate acestea din exterior. Europa e cu ochii pe noi, dar ceea ce vede nu ne creste cota, ci dimpotriva.
Noul patriarh Daniel nu va putea fi ignorat in nici o ecuatie a puterii
- Tot in luna septembrie a avut loc alegerea unui nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, un eveniment care a consumat multe pasiuni si care a fost mediatizat ca atare, intr-o tara in care increderea in Biserica bate orice partid:80%! Cat de important a fost acest eveniment?
- A fost pentru prima data cand alegerea unui patriarh a fost atat de... publica, dar, dupa parerea mea, imensa discutie care a insotit acest eveniment a fost gratuita, pentru ca, de fapt, era o chestiune transata cu foarte multa vreme in urma, si mai precis din 1990, cand actualul patriarh, Daniel, a fost facut in trei zile mitropolit al Moldovei. Lucrurile erau randuite, ca sa zic asa. Din perspectiva mea, interesant este faptul ca pentru prima data s-a facut o conexiune intre Biserica si politica, si asta intr-un mod clar. Unii comentatori au mers pana intr-acolo incat afirmau ca unul sau altul dintre candidati sunt sustinuti de cutare sau cutare dintre politicieni. Nu cred acest lucru, dar cred ca, intr-adevar, au existat ingerinte de un fel sau altul in desfasurarea evenimentelor, si aceasta, pentru ca din acest imens capital de incredere pe care-l are Biserica, politicienii spera sa se reverse si asupra lor cateva procente, prin sustinerea capilor ei. Cert este un lucru: daca fostul patriarh, avand in spate un trecut discutabil inainte de 89, s-a tinut departe de ringul politic in ultimii ani, noul patriarh Daniel, care este un manager exceptional, care a avut o ascensiune fulgeratoare, care este tanar si educat in scoli occidentale, nu pare sa faca acelasi lucru. Mitropolia Moldovei a devenit repede cea mai bogata din tara, si asta in zona cea mai saraca a Romaniei. Noul patriarh nu pare genul care sa stea departe de lumea politica, cred ca va avea un cuvant greu de spus in anii care vor urma si mai cred ca de la inaltimea celor 80%, el nu va putea fi ignorat in nici o ecuatie a puterii. Un argument pentru aceasta conexiune intre lumea bisericii si cea politica este faptul care nu poate fi negat, ca exact inaintea alegerilor pentru patriarh, cand colegiul CNSAS trebuia sa dea verdicte pentru multi dintre membrii Sinodului si chiar pentru unii dintre candidati, daca au facut politie politica sau nu, pur si simplu, reprezentantii partidelor in colegiu nu s-au prezentat la sedinta, acoperind totul cu o perdea de fum. O coincidenta care ne da de gandit. Patriarhul Daniel este un jucator redutabil in zona economica la nivel inalt si este mult prea inteligent pentru a nu folosi carja politica in sprijinul cresterii avutiei Bisericii. Lumea politica romaneasca, dupa un presedinte jucator, cred ca s-a ales si cu un patriarh jucator, care va trebui luat in seama.