Sunt multi care profita de pe urma industriei sperantei. S-au succedat nenumarate valuri de indivizi providentiali care iti livrau raiul pe pamant. Printre ei, patronii jocurilor de intrajutorare care promit sa-ti dea inzecit banii investiti. Unii dintre ei castiga si astazi, investind, in mod metaforic, nu in fonduri piramidale, ca pe vremuri, ci in ziare si in televiziuni, adica in cele mai eficiente incubatoare de speranta.
Alti profeti sunt cei care, prin fisa postului, trebuie sa fie furnizori principali de speranta in randul populatiei. De pilda, angajatii Loteriei nationale. Prin buzunarele Loteriei s-au scurs sute de milioane de euro. Una dintre cele mai profitabile institutii, daca facem raportul intre investitii si castiguri. Si cand te gandesti ca vinde vant! Investitiile sunt minime, cateva mii de dughene unde se vand la gramada lozuri expirate, jetoane pentru jocurile electrice si bilete de loterie. Pe aceste culoare inguste se face coada la speranta in Romania. Loteria a fost unul dintre buzunarele secrete ale guvernului. De acolo au fost delapidate sume uriase in folosul noii protipendade a reformei economice.
Pe de alta parte, beneficiile Loteriei se scriu cu noua cifre, vreo 300 de milioane de euro pe an, spun unii. Grangurii Loteriei au lefuri de zeci de ori mai mari decat superdotatii cu IQ de 160. Inteligenta, cum se stie, nu are nici o legatura cu succesul in viata si afaceri. A demonstrat-o un fost vicepremier care a reusit sa imbine utilul cu placutul, facand afaceri de zeci de milioane cu Loteria.
Insa Loteria este partea vizibila a aisbergului. In industria sperantei si-au pus speranta si alti comercianti care promit marea cu sarea daca le cumperi produsele sau serviciile. Sunt oameni care au devenit dependenti de bauturi carbogazoase sau de chipsuri. Producatorul le promite un mare castig daca gasesc un anume cod in pachetul cu pricina. Daca e sa ne luam dupa multimea de concursuri, ar trebui ca macar un membru al fiecarei familii din Romania sa fi castigat un Rover, o vacanta de vis sau un Home cinema. Ar trebui sa fim tara cu cei mai multi milionari din Europa. Ceea ce este fals. Realitatea este ca nimeni nu controleaza daca a castigat cineva ceva la concursurile cu pricina. Dupa trecerea scadentei, nici chiar cei care au participat nu se mai intereseaza cine a fost castigatorul supermasinii puse in joc. Romanii vor sa-si pastreze intacte sperantele pentru runda de saptamana viitoare.
O categorie mai aparte de vanzatori de sperante este cea a intermediarilor care vand forta de munca in strainatate. De cativa ani au aparut sute de firme care se lauda ca te plaseaza pe orbita marilor averi. Aceste agentii, pe care nu pare sa le controleze cineva, au escrocat sute de mii de oameni, luandu-le banii si conducandu-i in cea mai recenta forma de transhumanta, cea din zona capitalismului salbatic in plin sclavagism. La dat sperante suntem mari maestri! Cum altfel s-ar fi mentinut unii in peisajul politic sau in cel economic, daca nu ar fi stiut sa manipuleze dorinta de speranta a romanului de rand? Asa ca, aviz celor care vor sa investeasca in Romania: daca nu stiti si nu puteti sa amestecati in oferta voastra ceva sperante de mai bine, o loterie a vizelor, posibilitatea castigarii unei supermasini sau un teanc rotunjor de bani, mai bine nu intrati pe piata romaneasca.
Insa nimanui nu-i merge mai bine ca politicianului care a dezvoltat o strategie imbatabila prin care vinde sperante o data la patru ani. Nu trebuie sa te astepti sa cuceresti scena politica fara sa te pricepi sa le dai sperante oamenilor. Mecanismul merge uns si, probabil, nimeni nu ar avea de ce spera la mai mult daca s-ar decide sa joace pe cartea sinceritatii. Decat sa fii sincer, mai bine dai sperante. Dupa cum se stie, sinceritatea face rau sanatatii politicienilor. Iar speranta face rau sanatatii electoratului.