- La prima vedere, pozitia presedintelui Romaniei pare greu de inteles : el nu este de acord cu planul de pace elaborat de trimisul ONU Marti Ahtisaari, care prevede independenta provinciei Kosovo fata de Serbia "sub supraveghere internationala". Planul Ahtisaari este agreat atat de UE, cat si de Statele Unite, convinse ca populatia albaneza nu ar mai putea fi tinuta in frau daca nu se rupe definitiv de Serbia. Singurii care se mai opun planului Ahtisaari, in afara de sarbi, sunt aliatii lor traditionali, rusii. De ce se situeaza asadar presedintele Traian Basescu, mai apropiat indeobste de americani decat de rusi, pe o pozitie diferita de cea a Washingtonului si apropiata de cea a Moscovei ? Raspunsul nu are probabil nici o legatura cu aceste doua capitale si nici nu marcheaza o cotitura in linia de politica externa a Cotrocenilor. Mai degraba ar trebui sa ne gandim la semnificatia independentei provinciei Kosovo pe plan regional.
Desigur, stim cu totii, in conflictul din Kosovo, care a marcat sfarsitul de mileniu, albanezii au fost perceputi ca "baietii buni", iar sarbii ca "baietii rai". In treacat fie spus, daca Slobodan Milosevici a fost cu adevarat un personaj malefic, un inamic al democratiei si, in cele din urma, al propriului popor, nu toti albanezii sunt inocenti si nici toti sarbii niste criminali. Situatia, atat din punct de vedere politic, cat si istoric, este mult mai nuantata. Pentru presedintele Basescu, aceste nuante sunt, se pare, mai usor de sesizat si de inteles decat pentru americani si vest-europeni, cu totii enervati de complicatiile balcanice pe care nu le inteleg si grabiti sa rezolve problema provinciei Kosovo prin metoda aplicata de Alexandru Macedon nodului gordian.
Dincolo de nuante insa, seful statului roman se arata preocupat de o chestiune mai grava, si anume, precedentul periculos pe care-l poate constitui dezmembrarea prin fiat international a unui stat suveran, cum este Serbia (Uniunea Statala Serbia si Muntenegru). In discursul rostit la 3 septembrie in fata diplomatilor romani si straini reuniti la Bucuresti, Traian Basescu a amintit ca dreptul international garanteaza "suveranitatea, integritatea teritoriala si inviolabilitatea frontierelor". Or, in viziunea Cotrocenilor, tocmai suveranitatea, integritatea teritoriala si inviolabilitatea frontierelor Serbiei ar fi grav incalcate de desprinderea provinciei Kosovo impotriva vointei Belgradului. Mai mult, sarbii din nordul provinciei nu vor accepta niciodata un Kosovo independent de Belgrad si se vor declara, dupa toate probabilitatile, independenti de Pristina. Iata asadar germenii unui nou conflict etnic in zona. Ducand rationamentul mai departe, desi presedintele nu a facut-o, putem sa speculam ca independenta provinciei Kosovo ar putea crea un precedent periculos pentru alte zone dificile ale Europei de Est, cum ar fi Transnistria sau chiar Tinutul Secuiesc, in cazul in care inconstienta politicienilor locali ar exacerba curentul autonomist. Logica prezidentiala este corecta pentru un sef de stat, dar pare sa mizeze prea mult pe bunavointa si intelepciunea guvernantilor de la Belgrad, care nu au reusit sa gaseasca o solutie reciproc acceptabila pentru Kosovo. Probabil ca pozitia romaneasca va fi ignorata atat de Washington, cat si de Bruxelles, dar s-ar putea sa conteze opozitia Rusiei fata de planul Ahtisaari. Oricum, pace trainica in Balcani nu va fi prea curand.
Un contingent de 200 de soldati americani a aterizat pe aeroportul Mihai Kogalniceanu, starnind euforia localnicilor si, mai ales, a primarului, care considera evenimentul "o mina de aur". Oare entuziasmul romano-american este justificat? La ce bine ne putem astepta in actualul paienjenis international?
- Bucuria localnicilor din Mihail Kogalniceanu are o motivatie strict economica: aparitia bazelor americane in zona a generat o prosperitate fara precedent. Pretul terenurilor a crescut vertiginos, iar facilitatile solicitate de militarii americani au adus si ele venituri considerabile autoritatilor si intreprinzatorilor din zona. Cum militarii au nevoie de o infrastructura buna, mai ales de drumuri, si-o construiesc singuri, ca sa nu riste nimic, iar autoritatile locale scapa de o grija. Nu in ultimul rand, probabil ca si prostituatele se asteapta la un business profitabil. Fie ca ne place sau nu, peste tot, bazele militare au fost un stimulent pentru economia locala. Ne amintim ca, in Germania, retragerea militarilor americani dupa unificare a ruinat localitatile din jurul bazelor militare abandonate, ca si retragerea militarilor rusi din Estul Germaniei. Iata deci ca prosperitatea generata de infiintarea si functionarea bazelor militare americane poate avea un revers serios in cazul retragerii militarilor. Deocamdata, insa, la Mihail Kogalniceanu ne aflam in perioada fasta, de boom economic.
Dincolo de aspectele economice, deloc neglijabile pe plan local, se pune, desigur, problema insecuritatii pe care o genereaza prezenta militarilor americani in raport cu organizatiile teroriste. Unii concetateni s-au alarmat ca Romania ar putea deveni tinta unui atentat terorist din cauza prezentei americanilor pe teritoriul sau. Desigur, nimic nu poate fi prevazut si nici o astfel de perspectiva nedorita nu poate fi exclusa teoretic. Totusi, ea este foarte putin probabila, pentru ca Romania nu este un stat semnificativ pe plan international. Teroristii cauta de obicei tinte spectaculoase si simbolice, cum au fost turnurile gemene din New York, si urmaresc sa obtina un impact maxim - adica multe victime - cu mijloace modeste. Din fericire pentru ea, Romania nu ofera conditii favorabile unei asemenea strategii. Aceasta ar fi, de altfel, singura ei sansa sa scape de atentia teroristilor, ca doar nu vom fi atat de naivi incat sa contam pe vigilenta serviciilor secrete romanesti!