Carte

Adriana Bittel
Cristian Popescu, "Bucuresti - arhipelag. Demolarile anilor 80: stergeri, urme, reveniri", cu colaborarea lui Adrian Majuru, editor Adina Keneres, editura "Compania" (tel. 021/223.23.37), 112 pag, 424 fotografii, 45 lei.

Am semnalat in aceasta rubrica aproape toate aparitiile editoriale despre Bucuresti fiindca, marturisesc, ma pasioneaza subiectul. Poate n-as fi dat curs aici acestui interes egoist, daca n-as fi vazut ca el e impartasit de multa lume. Altfel de ce ar fi initiat anumite edituri - Paralela 45, Vremea, Compania - colectii speciale dedicate Capitalei? De ce ar exista in publicatii cu circulatie nationala pagini intregi sau rubrici cu aceasta tema? Astazi va recomand un volum cu totul special si pentru care le sunt recunoscatoare autorului si editorului. Sunt convinsa ca, daca il veti parcurge, veti simti la fel. Autorul lui e nici istoric, nici scriitor. Domnul Cristian Popescu e un tehnician arhitect sexagenar, nascut la Moreni si stabilit in Capitala in anii 60. Strabatand-o zilnic, la pas sau cu tramvaiul, s-a atasat de strazi si cartiere care-i evocau Bucurestii de odinioara. Prin profesia lui, era avizat in aprecierea caracteristicilor si detaliilor arhitecturale, dar cred ca e si un om cu sensibilitate poetica, fiindca farmecul caselor, al curtilor pline de verdeata, al vechilor hanuri ii starnea nostalgia unui timp pe care nu-l traise dar il putea simti in semnele ramase. Odata cu anuntul "Planului de sistematizare a Municipiului Bucuresti" la 12 martie 1985, a aflat ca multe din zonele indragite urmau a fi supuse demolarilor. Apoi a inceput sa asiste cu durere la distrugerea furibunda nu a unor maghernite insalubre, ci a unor case frumoase, construite temeinic pentru siruri de generatii, pe timpul cand Romania se bucura de stabilitate si oamenii puteau gandi in perspectiva. Tavalugul strivitor nu se impiedica nici de monumente de patrimoniu ce rezistasera prin secole si calamitati, caci dictatorul nu tinea cont de memoria culturala a romanilor, credea - si i se spunea - ca totul incepe si se sfarseste cu el. Si ce-a facut atunci bunul domn Popescu? Suferind pentru orasul martirizat de bunul plac si prostul gust al sotilor Ceausescu, a inceput sa fotografieze cu aparatul lui rusesc uzat cartierele si cladirile vizate, inainte si in timpul demolarilor, pentru a pastra macar astfel amintirea lor. Expunandu-se riscurilor (nu o data a fost inhatat de "civili" care i-au confiscat filmele si l-au amenintat), a continuat sa-si implineasca pe ascuns datoria de suflet, in zona Pietei Unirii, pe Uranus, pe Calea Mosilor, Vacaresti, Calarasi, Dudesti, Plevnei si Rahovei, in toate cartierele pe care o "vizita de lucru" le tinea sub teroare, fiindca o simpla fluturare de mana le sortea stergerii din peisaj. A adunat astfel sute de imagini care sunt azi o nepretuita arhiva. Albumul - minutios lucrat redactional si de o calitate tipografica optima, avand in vedere mijloacele modeste ale fotografului - contine in 424 de imagini alb-negru drama transformarii radicale a Capitalei in anii 80, dar si ceea ce s-a salvat de la uniformizarea preconizata de Partidul-Stat, care ne voia pe toti (cu exceptia nomenclaturii!) in locuinte-tip, cu cate patru copii si abonati la "circurile foamei". Structurat pe capitole purtand nume de strazi si cartiere, fiecare cu un succint istoric introductiv, albumul cu explicatii la pozele datate va starni cu siguranta amintiri celor mai varstnici si le va releva tinerilor cum erau in urma cu un sfert de secol arterele pe care le strabat azi, cum se incadrau in spatiul lor originar bisericile translate si ce crima s-a facut prin distrugerea unor monumente de valoare arhitecturala si culturala. Ar mai putea fi volumul si un semnal de alarma pentru modul haotic cum se construieste azi in Bucuresti, fara nici o preocupare pentru conservarea patrimoniului si a armonizarii ansamblului (acesta e un subiect dureros pe care n-am loc sa-l discut aici si degeaba protesteaza public oameni de cultura si specialisti, fiindca sumele uriase aflate in joc se dovedesc suverane). Cert e ca, spre deosebire de alte capitale europene, daca vrei sa pornesti inapoi pe firul civilizatiei urbane, gasesti acum destul de putine repere si acelea insulare, alcatuind, asa cum inspirat se intituleaza albumul domnului Cristian Popescu, un Bucuresti-arhipelag.