Cu 27 de televiziuni centrale, la care se adauga circa 100 de televiziuni locale sau regionale, Romania detine recordul european in materie. Aparute ca o replica furioasa la cele doua ore de program ceausist pe zi, majoritatea noilor mijloace media au proliferat, din pacate, haotic, in functie de interese comerciale, care impun, in locul criteriilor valorice - banul, si au audienta menita sa aduca publicitate din greu. Peste noapte, profesionismul a fost inlocuit cu amatorismul. "Vox populi, vox dei..." Mai pe romaneste, "paine si circ". Sub motto-ul "fustele-n cap, fetelor" specialistii scosi din maneca "implementeaza pe sticla" programe, cu cat mai vulgare, cu-atat mai lungi. Ore, zile, saptamani de mitocanie invaziva, care patrunde ca otrava in casele si in spiritul consumatorilor de programe tv, producand o veritabila pervertire morala. Televiziunea trebuie dusa urgent la doctor, inainte de a fi prea tarziu. S-ar putea, asa cum spune poetul, sa fie "ceva mortal" in "regiunea fiintei" lor. In ce ne priveste, am apelat la mai vechiul colaborator al revistei noastre, profesorul de psihiatrie dr. Florin Tudose, de la Universitatea Spiru Haret din Bucuresti.
"De la doua ore pe zi de transmisie in era ceausista, s-a ajuns la aberanta cifra de circa 650 de ore de emisie zilnica"
- Ce consecinte credeti ca are, in plan profesional, social si educational, existenta a 27 de televiziuni centrale in Romania?
- Este o situatie demna de Cartea Recordurilor, sa ai o televiziune si un sfert la fiecare milion de locuitori. De la doua ore pe zi de transmisie in era ceausista, s-a ajuns la aberanta cifra de circa 650 de ore de emisie zilnica. Prima consecinta in plan profesional este o dilutie uriasa a programelor, o calitate submediocra generalizata. In mod paradoxal, cei care gireaza "noul" sunt aceiasi oameni care faceau si televiziunea ceausista si pe care ii regasim astazi bine infipti in managementul noilor televiziuni, ei sunt mari lideri de opinie, mari constructori de structuri de televiziune si adevaratii ganditori de programe cu care fericesc natia. Acest lucru este cu atat mai grav, cu cat sugereaza ca nimic nu se innoieste, totul este un pas batut pe loc si o nostalgie care se simte. Ei aduc mereu pe aceiasi oameni in prim plan si pornesc cu gravitate si plini de importanta sa deschida noi si noi posturi Tv. Ei au conturat caracterul televiziunilor dupa chipul si asemanarea lor: televiziuni senzationaliste, in care moartea, sexul si scandalul sunt singurele subiecte asa-zis importante. Influenta lor se face simtita chiar si la asa-numitele televiziuni de stiri, unde se practica un mimetism jenant: poti sa ghicesti care sunt stirile tuturor, daca ai apucat sa le vezi la una din televiziuni; ordinea este aceeasi, tipul de lectura si accentul in fraza, invatate la burse in strainatate, sunt identice, si chiar numarul de cuvinte si numarul de secunde sunt aproape similare. Pe de alta parte, analizele politice sunt facute de aceiasi analisti de serviciu, predictibili si plicticosi. Ce-i de facut? Singura sansa este ca piata sa regleze singura toata aceasta degringolada mediatica, iar cei care isi fac reclama sa-si dea seama ca arunca averi pe fereastra, oprind robinetul cu bani pentru toti nechematii.
"Cine plateste emanatia de subcultura care curge in valuri?"
- Credeti ca televiziunile, asa pervertite cum apar, sunt profitabile din punct de vedere economic?
- Practic, cu exceptia Etno Tv, unde am auzit ca toti cantaretii isi platesc fiecare aparitie, nici o televiziune nu este profitabila in sensul adevarat al cuvantului. Toate au datorii imense, fata de care statul isi declara incapacitatea de a le executa financiar, din pricina intereselor politice enorme. Vorbim de o oculta a acestor televiziuni care nu se stie cum se sustin financiar, care practica santajul si in care se spala multi bani. De ce spun lucrul acesta? Este de necrezut ca o televiziune care n-are nici macar sediu, fiind o televiziune de apartament, sa permita celor 3-4 realizatori ai programelor sale non stop sa aiba cele mai scumpe masini din Romania, yachturi si avioane personale. Cum sunt procurati acei bani, care sunt legile economice dupa care acei realizatori sunt platiti de zeci de ori mai bine decat presedintele sau primul ministru al tarii? Cine plateste emanatia de subcultura care curge in valuri de pe ecranele acestei televiziuni si a celorlalte asemanatoare? S-au intrebat vreodata institutiile fiscale ale tarii?
- Spuneti-mi, va rog, numele unei televiziuni comerciale curate totusi...
- Este imposibil sa spui ca exista vreo televiziune asa-zis comerciala curata. Spun asa-zis comerciala, deoarece nici una nu produce bani, nu are profit semnificativ. Or, "comercial" inseamna producator de bani.
"Doar miliardarii de carton, oameni trecuti dincolo de orice morala sau decenta sociala fac subiect Tv din viata lor de fiecare zi"
- A emite 24 de ore este o performanta. Ati studiat structura programelor?
- In afara de talk-show-uri si stiri, transmit filme in care violenta depaseste orice limite, filme cu sex, precum si acei detergenti de spalat creierii care sunt telenovelele. Multi m-au intrebat, la cabinet, cum se spala creierii. Raspunsul e simplu: cu telenovele si manele. Acestea sunt un mijloc de intrare intr-o stare de completa lipsa de critica si de apreciere fantezista a realitatii in care traim. Sunt o evadare intr-un alt spatiu, un spatiu mizerabil. Sunt niste reclame de prost gust transmise permanent. Acelasi rol il au asa-zisele sitcom-uri ("Trazniti in Nato", "La bloc" etc.), inspirate din realitatea imediata de la noi. Mai sunt si acele talk-show-uri ale mizeriei, gen "Iarta-ma" sau "Tradati in dragoste", in care sunt adusi oameni aflati la periferia societatii, care ne fac sa ne simtim bine ca n-am ajuns in halul lor. Impactul educational, artistic sau moral al acestor emisiuni este, bineinteles, nul.
- Cum comentati aparitia asa-ziselor "reality show"-uri?
- Aceste reality show-uri contribuie la desacralizarea vietii. Avem noi oare nevoie sa vedem pe ecran botezuri, nunti si inmormantari ale unor personalitati, cand aceste evenimente sunt "taine" sfinte ale fiecaruia dintre noi? Doar miliardarii de carton, oameni trecuti dincolo de orice morala sau decenta sociala fac subiect Tv din viata lor de fiecare zi. Nimic mai dizgratios decat un crai batran (despre care se spune ca este imbuibat din afacerile nu tocmai curate facute cu ajutorul Securitatii, fiind fiul unui perpetuu nomenclaturist) sa se expuna in chiloti de baie prin discoteci mondene si sa aduca critici monosilabice caviarului si sampaniei frantuzesti de colectie, la ore de varf. El gangureste aceste critici in fata unor oameni care nici macar nu stiu ce e caviarul si habar n-au ca o singura sticla din sampania respectiva, pe care o soarbe cu o mimica plictisita, valoreaza cat pensia lor pe un an! In alt caz cunoscut deja, asistam la exhibarea gunoiului casnic al unor cupluri de psihopati inraiti, care se insulta si se giugiulesc fara nici un pic de jena, in fata camerelor de filmat. Este stranie senzatia asta de Big Brother intors invers. Iata, povestea lui George Orwell, "1984", a venit peste noi de-a-ndoaselea: nu o camera video ne supravegheaza, dirijandu-ne fiecare gest si otravindu-ne viata, ci camera (ecranul televizorului) varsa in permanenta asupra noastra imagini care ne tulbura viata, ne-o modeleaza si nu ne lasa nici o clipa sa gandim. Tot ca in romanul "1984", televizorul este si un mare facator de o asa-zisa noua limba, formata din expresii argotice, prescurtari inedite si sintagme stupide, care inlocuiesc limba frumoasa vorbita candva la televizor. Dar ce pretentie poti sa ai de la aceste reality show-uri, care prezinta viata gretoasa a unor miliardari, scarbiti chiar si de propria lor persoana?
"24 de ore din 24, rauri de mizerie morala si de subcultura se revarsa asupra publicului"
- Imaginea este apocaliptica!
- Cum ati vrea sa fie cand, schimband de pe un post pe altul, 24 de ore din 24 putem vedea cum rauri de mizerie morala si de subcultura se revarsa asupra publicului? Sa nu uitam ca televiziunea ne ia placerea lecturii si ne omoara imaginatia, oferindu-ne opere de arta surogat, "filtrate" prin interesele ei financiare. Ne ia timpul si sanatatea, tinandu-ne blocati in fata ecranului. Din multe puncte de vedere, este mai periculoasa chiar si decat drogurile usoare.
- La acest peisaj, se adauga emisiunile in care se tipa asurzitor, ca intr-o manea a disperarii. Ce diagnostic puneti in aceste cazuri, doctore?
- Isterie paranoida. Sunt emisiunile in care oameni cumsecade de pe strada, nestiind la ce se expun, sunt pusi in situatii jenante, umilitoare, dublate de o tenta de sexualitate sau de suferinta. Participantii din emisiunea X sunt pusi sa bage mana in vase cu serpi sau cu broaste, sunt amenintati ca se vor ineca, sunt udati cu apa murdara etc. Sunt puse, astfel, in scena, motivatiile cele mai primare, se patrunde nepermis de mult in structurile primare ale psihicului, facandu-se publice, fara permisiune, intimitati profunde, care de regula compun secretul fiecarei fiinte umane. Nu acesta este viitorul televiziunii si nu peste mult timp, cred ca multe posturi se vor pierde pe drum, daca nu-si vor schimba grilele de programe.
- Exista, totusi, si temei de speranta. Multe idei si scenarii aduse din Occident, unde au avut audienta, la noi n-au mers. Publicul le-a rejectat pur si simplu. De ce?
- Apostolii televiziunilor veniti din Europa sau din America si-au inchipuit ca romanul este o carne de tun perfecta pentru subproductiile lor, deschizand tolba cu formule de emisiuni care in urma cu 10-20 de ani au mers foarte bine in Olanda sau in Spania. Din fericire, s-au inselat. Romanii n-au inghitit otrava, dovedind un bun gust remarcabil. Exemplul clasic de fiasco este "Big Brother", care n-a mai avut nici un fel de audienta si a sucombat. Nenumarate alte productii din ultimii 17 ani au disparut de pe ecrane, tot asa de repede precum au aparut, ceea ce mie, ca medic psihiatru, imi vorbeste despre cultura, bunul simt si sanatatea mintala prezente inca la nivel national.
"Tvr nu isi indeplineste rolul atribuit prin lege, rol definit prin trei cuvinte: Informatie, Educatie, Impartialitate"
- Ar trebui sa existe, totusi, o contrapondere la televiziunile comerciale, si anume Televiziunea Publica. Isi indeplineste ea menirea pentru care o plateste obligatoriu intreaga natiune?
- Nici pe departe. Tvr a ajuns sa copieze televiziunile comerciale si nu invers. Cum ar fi altfel, cand directorii ei au o singura preocupare: sa dea lovituri financiare? Iata, aflam ca un gingas director recent destituit a cheltuit din banii Tvr milioane de Ron, pentru a-si trage inainte propriile firme de difuzare si pentru a-si pune pe ecran propriile creatii cinematografice. Directorul dinaintea lui, la fel, cheltuise o suma enorma la timpul respectiv, peste 8 miliarde de lei, pentru a-si pune in scena una dintre creatiile sale dramaturgice. Dincolo insa de aceste aspecte, sa le numim colaterale, Tvr nu isi indeplineste rolul atribuit prin lege. Un rol definit prin trei cuvinte: Informatie, Educatie, Impartialitate. Nu realizeaza nici unul din aceste trei deziderate, decat foarte vag, si in nici un caz la nivelul sumelor care se cheltuiesc acolo. In fine, depolitizarea acestei institutii inca n-a avut loc. Desi la inceputul mandatului sau, presedintele Basescu ne promisese acest lucru, el nu s-a intamplat. Dimpotriva, prin numirea unui nou director in persoana unui controversat personaj din varful Psd, Televiziunea se intoarce in vremea lui Adrian Nastase, cand ipostaza ei de agent electoral pesedist devenise insuportabila. Pana la urma, singurul lucru bun al inflatiei de televiziuni este ca opinia publica nu mai poate fi manipulata intr-o singura directie. Cu cat viata politica se va calma, cu atat aceasta agitatie televizoristica se va linisti si ea, facand ca multe posturi de scandal sa piara pe limba lor.
Profesorului Florin Tudose ii puteti scrie la e-mail: cftudose@yahoo.com