O promisiune incalcata
Aveam de ceva timp pe gamba dreapta o mica excrescenta, cu margini neregulate, cu o coloratie diferita, de la brun inchis pana la culoarea unei picaturi de ulei. Doream s-o investighez mai de mult, dar tot timpul amanam (mai ales ca sunt o persoana care nu se expune la soare). Tot ce stiam despre cancerul de piele era faptul ca trebuie sa existe un teren favorabil si o expunere exagerata la radiatii. Asta, pana intr-o zi in care mi-a cazut in mana un articol despre cancerul de piele, semnat de un reputat dermatolog de la noi din tara; in acel articol se dadeau detalii, indicii de diagnosticare sustinute cu poze. Ce mai, din acel moment, nu am mai fost om. Aveam toate semnele, plus ca excrescenta respectiva crescuse, de la un punct de cativa mm la peste 2 cm. Gandurile cele mai rele nu ma lasau sa dorm sau sa mananc. Aparuse si o durere surda tot in zona gambei. Nu indrazneam sa ma duc la doctor. Toate astea, pana intr-o zi in care am citit in revista "Formula As" un articol despre Sf. Nectarie si minunile savarsite de el, precum si de biserica "Radu Voda", unde se odihnesc particele din moastele sale. Din acel moment, am inceput sa ma rog, sa fac acatistul si, in plus, sa fac doua promisiuni: una, ca daca voi fi sanatoasa, nu voi mai pune strop de alcool in gura (aveam ceva probleme cu alcoolul pe fondul unei depresii mai vechi) si ca voi face publica minunea Sfantului. Am inceput treptat sa ma linistesc, m-am programat si la doctor, am continuat sa ma rog si mi-am intarit promisiunile. In sfarsit, a sosit si ziua consultatiei. Am intrat in cabinet, ce-i drept, cu mare frica, dar cu speranta in suflet. Si minunea s-a intamplat... Nici vorba de melanom, doar o forma de dermatoza. Am simtit ca renasc, bucuria era inimaginabila. Durerile au incetat ca prin minune. Ce mai, doream sa ma intorc la viata. Dar diavolul, care nu doreste sa-si lase prada sa-i scape, a inceput sa lucreze in mintea mea. Intai mi-am spus ca ma speriasem degeaba, fiindca nu fusese nimic, ca pentru atata lucru nu trebuia sa renunt la placerea de a consuma alcool (atatea ocazii si sarbatori in viata, fara nici un strop de vin!) si, in plus, cum sa fac public ceea ce s-a-ntamplat? Daca ma fac de ras? Cine ma crede? Si azi asa, maine asa, gandurile astea nu-mi dadeau pace, pana cand am sesizat ca au reinceput durerile, s-au intensificat, si au inceput sa prinda zone din ce in ce mai multe. De aici s-a pornit calvarul altor saptamani si luni de zbucium si stres emotional, nopti nedormite si zile in care nu puteam sa pun strop de mancare in gura. Am reinceput sa ma rog, sa fac acatistul Sf. Nectarie, sa-mi cer iertare de la Dumnezeu ca nu mi-am tinut promisiunile, si cu ajutorul Lui, mi-am infruntat cea mai mare temere a mea si... mi-am facut analizele. In prezent, sunt inca in asteptarea rezultatelor: Rmn-urile au iesit bine. Cu spaima in suflet, dar si cu speranta ca Domnul se va milostivi de mine si nu-mi va da vreo boala cumplita, iau toate aceste lucruri ca pe niste incercari pe care mi le trimite Dumnezeu, spre a ma intoarce la El.
Am dorit ca prin aceasta scrisoare sa-mi indeplinesc si promisiunea facuta Sf. Nectarie, de a face cunoscut harul sau. Cu stima,
Andreea Ioana C. - Bucuresti
Reteta minune e credinta
Draga redactie,
Ma numesc Crina Draghici si as dori sa va impartasesc o mare bucurie. In urma cu cateva luni, am avut norocul de a afla din revista dumneavoastra despre Sfantul Nectarie (Reportajul semnat de Sorin Preda in F. As nr. 642). Din acel moment, am inceput sa ma rog si toate dorintele mele au fost ascultate.
Pe data de 8 iunie 2007, la ora 19.00, am dat nastere unui baietel sanatos. Cu toate ca nu am fost la prima nastere, fiind deja mama unei fetite superbe, de 4 ani si 3 luni, aveam o mare teama de momentul respectiv. La nasterea fetitei mele, avusesem parte de niste dureri foarte mari si amintirea lor ma ingrozea. Ma temeam sa nu se repete, sa nu fiu supusa la aceleasi torturi. Singura mea speranta era la Dumnezeu si la Sfantul Nectarie, care te ajuta daca te rogi sa treci prin nastere fara dureri. Drept urmare, am intrat in sala de nasteri insotita de acatistul Sfantului Nectarie, din care am citit neintrerupt pana au inceput durerile facerii. Si minunea s-a produs: travaliul a durat mult, 3 ore si jumatate, dar cu dureri suportabile, iar baietelul meu a venit pe aceasta lume sanatos.
Tot ceea ce vreau sa va transmit este sa aveti credinta in Bunul Dumnezeu si minunile nu vor intarzia sa apara.
Le sfatuiesc pe tinerele viitoare mamici sa-mi urmeze sfatul si sa aiba incredere in Sfantul Nectarie, ca el le va da putere de a face fata durerilor din momentul nasterii. Reteta minunilor e credinta. Dumnezeu sa ne binecuvanteze!
Draghici Corina - Bucuresti