- Raspunsul este cuprins in intrebare: partidele a caror popularitate este in declin incearca sa blocheze alegerea in viitor a unui presedinte popular. Liberalii nu sunt singurii sustinatori ai republicii parlamentare, ci sunt insotiti de Pc, partid care a ajuns in Parlament de doua ori, doar aliindu-se cu Psd inainte de alegeri si care nu a depasit niciodata 1% in sondaje, si de Udmr, formatiune care, potrivit sondajelor din ultimele luni, nu mai atinge pragul electoral de 5%. Nici liberalii nu stau prea bine la capitolul " intentii de vot ale populatiei ", de vreme ce ultimul sondaj Imas ii situeaza sub Png-ul lui Gigi Becali. Interesant este faptul ca Psd nu s-a raliat acestei initiative.
Cu toate imperfectiunile actualelor aranjamente constitutionale, in acest moment, presedintele constituie o contrapondere a partidelor politice. Chiar daca el nu le poate contracara initiativele decat eventual prin amanarea sau refuzul promulgarii unor legi, el poate sa se exprime public si sa critice deschis performantele parlamentului si pe cele ale guvernului deopotriva. Poate ca si popularitatea presedintelui Basescu se explica prin faptul ca a folosit din plin aceasta posibilitate. In perspectiva alegerilor locale si legislative din 2008, insa, criticile presedintelui risca sa devina de-a dreptul fatale pentru partidele care au devenit tintele observatiilor sale acide.
Este, asadar, usor de inteles de ce isi doresc liberalii, conservatorii si Udmr-istii un presedinte prizonier al jocurilor politice, ales de ei prin negocieri directe si, pe cale de consecinta, cu atributii mult mai restranse decat cele prevazute de actuala Constitutie. Mai greu de priceput este insa de ce se lanseaza aceste partide intr-un demers atat de nepopular, caci este greu de crezut ca romanii vor accepta sa renunte la dreptul de a-si alege presedintele si ca nu vor privi o asemenea propunere ca pe o tentativa de a le restrange drepturile democratice castigate in decembrie 1989.
Mai grav pentru partidele politice care sustin aceasta modificare majora a Constitutiei este insa faptul ca nu-si dau seama de prapastia care se casca intre ele si electorat. Este evident, atat din sondajele de opinie, cat si din rezultatul categoric al referendumului pentru demiterea presedintelui, ca actuala configuratie a Parlamentului nu mai reflecta de mult optiunile alegatorilor si ca, daca ar avea loc alegeri duminica viitoare, o buna parte a actualilor ocupanti ai fotoliilor parlamentare ar trebui sa se intoarca la ocupatiile lor de baza.
Este evident ca prioritatile acestor partide reflectate in discursul lor public nu se regasesc in prioritatile majoritatii cetatenilor sau ca acest discurs nu este considerat credibil. Totusi, in loc sa incerce sa-si refaca legaturile cu alegatorii, partidele cauta sa schimbe regulile jocului pentru a limita accesul cetatenilor la decizie. In ultima instanta, in actualele conditii ale politicii romanesti, sustinerea republicii parlamentare este echivalenta cu recunoasterea neputintei de a contracara un presedinte popular, ales prin vot direct. Or, recunoasterea, fie si implicita, a unei slabiciuni nu este niciodata o reteta de succes electoral.
2. Desi nu sunteti economist, va rugam sa va exprimati opinia legata de "cazul Rompetrol". In Germania, simpla tentativa de scoatere la bursa a garii din Koln a fost blocata de suspiciunea ca nu cumva in spatele "afacerii" sa se afle... Gazprom.
- Un numar recent al saptamanalului The Economist consacra articolul de fond " oamenilor lui Putin ", adica reprezentantilor fostului Kgb, devenit Fsb, si ai altor structuri militare "de putere", denumiti in Rusia siloviki. Trei inalti functionari din patru apartin acestei categorii care a preluat controlul asupra economiei, mai ales asupra imenselor resurse de gaze naturale si petrol ale Rusiei, si care dicteaza acum politica externa a Kremlinului. O componenta esentiala a acestei politici este refacerea dominatiei Rusiei asupra fostelor republici sovietice - a caror desprindere de Urss este considerata de Vladimir Putin "o catastrofa geopolitica" - ca si aservirea Europei prin manipularea politica a dependentei tuturor acestora de resursele energetice furnizate de Rusia. Ca atare, Kazahstanul nu va fi niciodata departe de ambitiile rusesti, iar compania KazMunaiGaz, noua proprietara a Rompetrol, ramane o tinta a atotputernicilor siloviki, fie si pentru faptul ca acestora nu le convine concurenta pe care kazahii le-ar face-o pe piata europeana. Pe de alta parte, o companie de stat, cum este KazMunaiGaz, este intotdeauna un instrument politic si, in orice varianta, slujeste intereselor statului proprietar. Rompetrol va servi, asadar, de acum inainte, interesele statului kazah, nu ale statului roman, si nu este deloc exclus ca intr-o zi sa le slujeasca si pe cele ale statului rus.
Desigur, Dinu Patriciu era liber sa faca ce dorea cu actiunile detinute la Rompetrol si nu avea nici o obligatie sa se gandeasca la interesele Romaniei, daca nici unul din guvernele acestei tari nu a fost capabil s-o faca. Problemele sunt mult mai vechi si mai profunde si pornesc de la insasi privatizarea Rompetrol, ca si a Petrom de altfel, care, prin modul in care au fost facute, au lasat statul roman fara nici o parghie de control asupra rezervelor naturale ale tarii. Raspunderea pentru aceasta stare de fapt apartine tuturor politicienilor care au aprobat cele doua privatizari, fara sa se gandeasca la interesele Romaniei. Indiferent daca deciziile lor se datoreaza incompetentei, iresponsabilitatii, ticalosiei sau infeudarii fata de serviciile secrete romanesti si straine, rezultatul este acelasi: subminarea independentei tarii. Interesant este ca nici una din formatiunile politice parlamentare sau neparlamentare nu s-a aratat alarmata de actuala situatie si de perspectivele pe care le deschide. De la aceasta atitudine a clasei politice se trag de fapt toate necazurile noastre.