Turneul Teatrului de Comedie in Scotia, cu "Revizorul" de Cehov, pus in scena de Horatiu Malaele, s-a transformat in triumf. Impresii la cald, solicitate imediat dupa sosirea in tara, de la doi dintre protagonisti
"Productia Teatrului de Comedie din Bucuresti, regizata cu talent de Horatiu Malaele, stoarce si ultimul strop de inventivitate din explorarea pe care Gogol o face in universul grotescului si al elementelor absurde din natura umana."
"The Independent"
"George Mihaita reuseste un Primar formidabil, burduhanos si amenintator de malefic. Stefan Banica, mai bine cunoscut in tara natala in calitate de star rock, aduce personajului Hlestakov o forma de inocenta strengareasca, mai ales in relatiile lui cu sotia Primarului, disperata dupa sex, si cu fata cu ochi de caprioara a acestuia."
"The Independent"
"Hlestakov este jucat de Stefan Banica, un cantaret cu o popularitate uriasa in Romania. Dar pentru aceia care nu sunt familiarizati cu piata celebritatilor locale, George Mihaita, in rolul Primarului, grotesc de gras si complet chel, este acela care domina scena intr-o prestatie cutremuratoare care, doar ea in sine, face toti banii platiti pe biletul de intrare la spectacol."
"The Times"
Stefan Banica jr.
"Cred ca am reprezentat o pata distincta in acest festival"
- Buna ziua, Stefan, si felicitari. Cu ce impresii te-ai intors din Scotia?
- Ce se intampla la Edinburgh este un eveniment urias. In afara festivalului propriu-zis, in cadrul caruia sunt selectionate doar vreo sapte spectacole, mai exista si un soi de festival auxiliar, care presupune aproape inca patru sute de spectacole. In oras, locurile in hoteluri si pensiuni sunt rezervate cu luni de zile inainte. Un fost coleg de Institut, care acum traieste in Londra, a vrut si el sa vina in Edinburgh si n-a mai gasit nici o camera libera, nu numai in oras, ci si pe o raza de cincizeci de kilometri imprejur. Deci, va dati seama ce amploare are evenimentul asta! Sunt niste sume enorme pe care Primaria le castiga datorita acestui festival, care a implinit deja cincizeci de ani! In oras domneste o stare de efervescenta, pana si la 1 noaptea cand, pe strazi, vezi cozi la bilete. Spectacolele se joaca de la 10 dimineata pana la ora 4 in dimineata zilei urmatoare. E o adevarata nebunie! Iar noi am facut parte din ea. Cred ca am reprezentat o pata distincta in acest peisaj. Pentru ca am venit cu un Gogol si cu un spectacol deosebit. Pe afisul de prezentare erau imprimate niste stelute care reprezentau valoarea spectacolului, apreciata de criticii englezi. Ei bine, "Revizorul" a primit patru stelute din cinci posibile. Ceea ce a fost foarte bine. (Totusi, am impresia ca parerea lor e formata oarecum pe fuga, sunt prea putini in raport cu spectacolele pe care trebuie sa le vizioneze.) Nu e o acuzatie. E doar o impresie. Ceea ce m-a impresionat pe mine cel mai tare a fost parerea unui spectator, publicata in presa. Acesta ne lauda pentru ca, spunea el, a vazut un spectacol de foarte buna calitate, un teatru fara efecte speciale, un teatru uman, care se vede foarte rar in Marea Britanie. Iar misiva lui se incheia cu: "Duceti-va sa vedeti aceasta trupa din Romania, cu actori exceptionali". A fost un mesaj foarte frumos, care pe mine m-a atins cel mai mult. E foarte important sa fii apreciat atunci cand mergi intr-un loc unde esti total necunoscut si unde publicul trebuie sa plateasca biletul.
- Apropo: cum ti s-a parut publicul englez? Se spune ca englezii sunt cei mai severi si mai critici spectatori de teatru.
- Englezii mi s-au parut un public foarte bun si foarte receptiv. Existau niste ecrane laterale, unde se traducea in engleza ceea ce spuneam noi. Sigur ca, intr-un fel, datorita acestor ecrane, s-au pierdut anumite nuante ale jocului actoricesc, pentru ca omul nu se mai uita doar pe scena, ci era ocupat si cu cititul, dar am avut parte de un public bun, care a reactionat nu numai la replicile traduse. Si-a fost un public avizat! Pentru ca in momentul in care te duci si vezi cozi la bilete la teatru la 1 noaptea... asta spune foarte multe. In rest, Edinburgh-ul e un oras vechi, cu traditie, cu o arhitectura impunatoare. Punctul de reper il constituie castelul, situat pe o colina. Ceea ce am admirat a fost faptul ca primaria de acolo respecta istoria si arhitectura traditionala si nu permite, ca la noi, construirea unor cladiri mai inalte decat acest vechi castel.
- Cu ce stare de spirit vei incepe noua stagiune?
- A fost un turneu extraordinar, cu care noi am cam inceput deja noua stagiune. N-am mai jucat niciodata douasprezece spectacole, unul dupa altul, in douasprezece zile. Eram ca metronomul! Zi de zi, la aceeasi ora! A fost un maraton. In continuare, o sa raman cu "Revizorul" si, pana in decembrie, nu vreau sa ma mai angrenez in alte proiecte. Programul meu e deja plin. Pe langa teatru, o sa ma mai ocup de emisia de la Pro Tv, "Dansez pentru tine", pregatesc spectacolul de Craciun si noul album, care va aparea, fie anul acesta, fie in primavara anului viitor. Deci, am treaba din belsug!
Horatiu Malaele
"Spectacolul acesta reprezinta o mare izbanda"
- Cum e sa fii regizor, la baza actor, si sa ai succes international?
- "Revizorul" merita succesul acesta. El a fost Golgota teatrului Bulandra din anii 70. Cu norocirile si nenorocirile acelui spectacol. Norociri, in sensul ca era un spectacol mare, un spectacol magnific, era ceva nou si revolutionar, incadrat in sistemul acela de reteatralizare a institutiei conduse de Liviu Ciulei ... Se nasteau regizori, se nasteau spectacole, se cladea un nou sistem de a gandi si de a face teatru. "Revizorul" a fost una dintre realizarile acelui sistem. Avea o distributie fenomenala, o scenografie fantastica, semnata de familia Boruzescu si Bornovschi... Din pacate, spectacolul a fost imediat interzis. Din nevoia unei aduceri aminte, din nevoia de Gogol, am ajuns la acest spectacol. N-am vrut sa facem un eveniment. Am vrut sa facem un spectacol al nostru, care sa ne semene, sa fie un spectacol dinamic, cu care sa schimbam o imagine, s-o inlocuim cu alta.
- Sunteti multumit de rezultat?
- Da, sunt foarte multumit. Dupa parerea mea, spectacolul acesta reprezinta o mare izbanda. A fost un pariu cu noi insine pe care l-am castigat. A trebuit sa invingem o anumita mentalitate, sa invingem niste suspiciuni. Dupa cum stiti, aici, in tara, spectacolul nu a fost nominalizat la premiile Uniter, ba si mai mult, un rol de exceptie, cum e cel facut de George Mihaita, nu a fost bagat in seama. O repet acum, cu o oarecare indarjire, pentru ca, iata!, am fost cu spectacolul la Edinburgh, unde am avut parte de niste cronici fenomenale. Si asta, in contextul unei competitii extraordinare, cu aproape patru sute de alte teatre. In plus, spectacolul a fost jucat in fata unor arhicunoscatori in materie, a trecut prin filtrul unor selectioneri fenomenali. Pentru mine, a fost o mare fericire reactia pe care am obtinut-o acolo. Pentru ca ne-a confirmat si a confirmat si spectacolul. Pentru noi, faptul ca am fost la Edinburgh, care este un nod cultural, a fost o mare bucurie. Publicul a fost foarte cald, primitor si inteligent.
- Succesul "Revizorului" va impulsioneaza sa continuati ca regizor?
- Nu sunt genul cu ambitii sau planuri de tip comunist: intinse pe cincinale. Si nici nu sufar de orgoliul de a demonstra ca sunt un regizor mare. Eu incerc sa muncesc cum pot eu mai bine, incerc sa fac meseriile care cred ca ma merita si prin ele incerc sa comunic cu lumea. E modul meu de a da mana cu lumea. E modul cel mai direct si mai prietenesc pe care-l vad. Uneori reusesc, alteori nu reusesc. Nu vreau neaparat sa fiu regizor, nu vreau neaparat sa fiu actor, desenator sau scriitor. Imi doresc sa traiesc. Si asta e felul meu de a trai si de-a nu ma plictisi.