"Demersul presedintelui in judetele Harghita
si Covasna a fost binevenit. Un semn de normalitate"
- Bagatelizata si rastalmacita in presa, vizita presedintelui Traian Basescu in Covasna-Harghita a inaugurat furtunos evenimentele politice ale lunii august. Credeti ca mesajul ei a fost inteles corect de opinia publica romaneasca?
- Pe de-o parte, vizita presedintelui in Harghita si Covasna se inscrie in categoria "vizitelor de imagine" cu care el ne-a obisnuit. Inainte a fost la Sibiu, a fost si pe litoral, unde s-a pozat cu copii in brate, totul intrand sub semnul "bailor de multime" care-i plac atat de mult lui Traian Basescu. Pe de alta parte, eu cred ca a fost o vizita foarte bine calculata politic, o vizita strategica, as spune. Harghita si Covasna au fost in general ocolite de politicienii de la Bucuresti, inclusiv de institutia prezidentiala, considerandu-se probabil ca sunt judete care oricum constituie un fief al maghiarilor, si deci, din punct de vedere electoral, sunt controlate de partidul etnic. Presedintele Basescu incearca sa sparga acest tabu, si are motive intemeiate, in contextul in care devine evident ca Udmr nu mai controleaza electoratul maghiar din zona. Batalia pentru electoratul maghiar se duce acum intre doua partide etnice. Acesta este un aspect. Alt aspect al situatiei este acela ca maghiarii au nesocotit pentru prima data cerintele liderilor lor, la referendumul pentru debarcarea presedintelui, si astfel s-a creat o bresa pe care acesta incearca acum s-o exploateze si bine face, pentru ca altminteri electoratul maghiar s-ar simti abandonat de catre liderii de la Bucuresti, in mainile propriilor sefi politici, despre care au inceput sa inteleaga cam cat valoreaza si ce baza isi pot pune in ei. In acest sens, mesajul presedintelui este binevenit. Un mesaj de normalitate, in care cetatenii maghiari sunt tratati ca orice alti cetateni ai Romaniei, sunt bagati in seama la fel de mult ca cei din Vaslui sau mai stiu eu de unde, si astfel se consolideaza imaginea faptului ca si ei fac parte din aceasta tara si ca nu sunt o entitate separata. Daca Bucurestiul ar fi bagat in seama aceste doua judete mai mult in ultimii 17 ani, poate ca alta ar fi fost acum situatia acolo.
- Are vreo legatura vizita presedintelui in Transilvania cu batalia intre Udmr si rivalii lor de la Uniunea Civica Maghiara?
- Au fost opinii care au sustinut faptul ca vizita presedintelui a avut si aceasta componenta, aceea de a incuraja Uniunea Civica Maghiara, chiar daca el nu a sustinut-o deschis. Este posibil sa fie adevarat acest lucru, si din acest punct de vedere, Basescu sa fi avut un scop strategic, politic, dupa cum este posibil si ca presedintele sa fi dorit sa multumeasca intr-un fel electoratului maghiar care l-a sustinut la referendum, in ciuda politicienilor care ii reprezentau. In orice caz, dupa parerea mea, in ciuda tuturor criticilor care il insotesc pretutindeni pe presedinte, de cand se afla in razboi deschis cu presa, demersul sau in Harghita si Covasna a fost binevenit, fiind in primul rand un semn de normalitate.
- Totusi, Ucm-ul lui Laszlo Tokes este acela care agita steagul autonomiei regiunii. Sustinand aceasta formatiune, presedintele calca pe nisipuri miscatoare. Pe de-alta parte, el a fost criticat ca nu a vizitat si romanii din aceste judete, care au cu adevarat o situatie dificila.
- Basescu a facut o miscare de politician versat. El stie foarte bine cat de periculoasa pentru Romania este ideea autonomiei, si de aceea el nu a revenit niciodata asupra declaratiei pe care a facut-o candva, si in care afirma foarte clar ca aceste judete vor avea la fel de multa autonomie ca oricare alt judet al tarii. Intr-o echilibristica, as spune chiar spectaculoasa de data aceasta, presedintele a reusit sa nu revina asupra acestei declaratii de principiu si, in acelasi timp, sa dea un semnal electoratului maghiar ca liderii sai nu-i mai reprezinta. Batalia intre cele doua factiuni maghiare pare sa nu-l intereseze pe presedinte. Dar aceasta este numai o aparenta. Udmr-ul s-a comportat in ultimul an ca un adversar al lui Basescu si acum nu era de asteptat ca acesta sa le ridice ceva la plasa. Nu este mai putin adevarat ca in ceea ce priveste extremismul referitor la autonomie, Ucm-ul si Udmr-ul, acesta aflat in cadere libera, s-au intrecut unul pe altul in declaratii, in incercarea de a-si convinge electoratul. Numai ca electoratul maghiar, cum spuneam si alta data, nu pare a mai fi dispus sa marseze la aceste idei. El intelege ca interesele sale sunt in alta parte. Pe aceasta carte cred ca merge presedintele. Incearca sa le spuna de fapt ca politicienii "etnici" nu le pot reprezenta adevaratele interese. Poate ca din acelasi motiv nu a tratat in mod special problema romanilor din aceste judete. A dorit sa fie o vizita normala, intr-o zona normala.
"Podul de flori s-a prabusit"
- Daca tot vorbim despre zone in care se petrec lucruri anormale, haideti sa ne mutam in Moldova de dincolo de Prut. Niciodata parca relatiile intre cele doua tari nu au fost atat de tensionate. In luna august, idilicul pod de flori pare ca s-a prabusit definitiv. Ce se intampla?
- Intr-adevar, pare ca la nivel politic, lucrurile merg prost intre noi si fratii nostri de peste Prut. Relatiile s-au deteriorat. Dupa ce Basescu, la inceputul mandatului sau, facuse prima vizita prezidentiala la Chisinau, dupa cateva intalniri intre cei doi presedinti, in care se deschideau butoaie cu vin moldovenesc, dupa declaratiile inflamate ale presedintelui nostru - cand inca nici nu intrasem in Ue - ca noi venim de mana si cu fratele moldovean, ei bine, acum pare ca totul a inghetat. Tensiunea s-a instalat in ultimele cateva luni si, mai precis, de cand s-a stiut cu siguranta ca Romania va gazdui baze militare americane pe teritoriul sau, foarte aproape de granita romano-moldoveana, care este de fapt frontiera Nato cu spatiul ex-sovietic. Ironia sortii face ca noi si fratii nostri sa fim despartiti de o frontiera nu numai intre tari, ci de fapt intre blocuri strategice. Vladimir Putin a declarat in numeroase randuri nemultumirea Rusiei fata de amplasarea acestor baze americane si a declansat ceea ce presa occidentala a numit un nou razboi rece, in care a fost implicata si Republica Moldova, aflata in sfera de influenta ruseasca. Nu a fost prea greu, pentru ca Moldova este dependenta energetic de Rusia, iar economia ei este legata prin mii de fire de Moscova, astfel incat a fost de acord sa pastreze trupe rusesti pe teritoriul sau si sa ramana astfel un fel de avanpost rusesc la granita cu Nato si cu Ue. S-a hotarat, deja, federalizarea Moldovei, cu Transnistria semi-independenta si purtatoare de arme rusesti. Iata adevaratele motive ale racirii substantiale ale relatiilor intre noi si fratele moldovean. Si pentru ca Voronin nu putea sa rosteasca aceste lucruri public, in fata unor oameni care doresc orice altceva decat mana ruseasca pusa protector deasupra Moldovei, au inceput sa apara tot felul de dispute, care mai de care mai ciudate, un razboi al declaratiilor care a facut uitate butoaiele de vin deschise festiv, cu numai doi-trei ani in urma. Ba Romania a ocupat Basarabia ca un stat imperialist, ba plateste agenti de influenta care sa convinga oamenii de necesitatea unirii cu Romania, ba nu stiu ce diplomat face trafic cu vize. Acum, ca un diplomat a facut trafic cu vize nu mi se pare de necrezut, dar ca Romania are agenti de influenta la Chisinau mi se pare ridicol. De fapt, daca ar fi fost macar partial adevarat, ar fi fost bine, pentru ca asta ar fi insemnat ca Romania are o oarecare strategie in legatura cu romanii de dincolo de granite, asa cum au toate tarile, Germania, Franta sau Ungaria. Noi stim ca acuzatia lui Voronin e ridicola, pentru ca Romania, din nefericire, nu a avut niciodata vreo strategie in legatura cu Basarabia. De fapt, aceasta este adevarata problema a relatiilor romano-moldovenesti, dincolo de contextul geopolitic. Romania nu a facut niciodata nici cel mai marunt plan de a tine legatura, de a sustine, nici macar cultural, pe romanii din afara granitelor sale, asa cum ar fi trebuit s-o faca. Astfel ca nu avem de ce sa ne miram acum de escaladarea declaratiilor belicoase intre cele doua tari surori. Voronin a anuntat ca nu se vor mai deschide consulatele la Kahul si la Balti. Inghetul este total. Podul de flori s-a prabusit si nu pare ca va fi reconstruit pana cand contextul international nu se va schimba.
"Motiunea Geoana e derizorie"
- Sa revenim la Bucuresti. Zilele acestea, Mircea Geoana se autopropune prim-ministru, amenintand cu motiunea de cenzura si caderea guvernului Tariceanu. Faceti va rog o evaluare a situatiei.
- Geoana se autopropune prim-ministru de vreo trei saptamani, starnind o rumoare amuzata, chiar si in interiorul propriului sau partid, ai carui parlamentari s-ar putea sa nu fie chiar de acord cu motiunea aruncata pe negandite de liderul sau. Aceasta gogorita cu motiunea de cenzura a devenit ridicola. Asteptam sa vedem daca chiar o vor depune, ceea ce nu e deloc sigur. Apoi, asteptam sa vedem daca ea va trece, ceea ce de asemeni nu e deloc sigur. Apoi, si daca parlamentarii Psd se vor sacrifica si motiunea va trece, e foarte greu de imaginat ca presedintele Basescu il va nominaliza pe Geoana prim-ministru, adica pe acela care a pornit procedura de suspendare a sa. Nicaieri nu scrie in lege ca presedintele trebuie sa desemneze pe cine a avut mai multe voturi acum trei ani, ci scrie ca trebuie sa desemneze pe cineva care poate determina o majoritate parlamentara. Or, in acest moment, nimeni nu poate crea o asemenea majoritate, nici macar Psd. Cu cine ar putea sa o faca? Cu Pd, in nici un caz, caci au exclus din start orice colaborare cu Psd. Cu Pnl, ar fi culmea ridicolului, daca acesta ar accepta sa colaboreze cu aceia care ii dau jos de la putere. Cu Pc si cu Udmr, nu e suficient, iar Prm, de asemeni, respinge posibilitatea. Cine ar putea deci sa faca un nou guvern? Pd si Pld au un numar insuficient de parlamentari si, in plus, ar fi o imensa greseala strategica sa vina la putere pe final de mandat, caci ar pierde tot capitalul pe care l-au strans. Asadar, dupa parerea mea, aceasta chestiune cu motiunea Geoana este derizorie. Eu cred ca va cadea cu sprijinul larg al parlamentarilor Psd, care inteleg situatia mai bine, se pare, decat Geoana. Nimeni nu doreste alegeri anticipate. Liderii Psd s-au grabit. Au crezut ca mai pot obtine ceva imagine, ca se pot baga in seama, dupa ce din povestea cu legea pensiilor a castigat mai mult guvernul Tariceanu decat ei. A fost un impuls belicos, dar total negandit. O eroare din care acum nu mai stiu cum sa iasa. Sa dea inapoi cu motiunea, dupa ce au anuntat-o cu surle si trambite, e rusine. Sa mearga inainte si motiunea sa cada, iar e rusine. Daca trece, si Geoana nu e nominalizat, iar e rusine. Ce sa faca? Cel care rade zilele acestea in barba este Tariceanu. El sta foarte linistit si zambeste din televizoare, stiind ca motiunea nu are sanse, iar daca intamplator ar trece, pana la urma ar fi tot in avantajul sau. Daca guvernul sau cade, atunci se duce in opozitie, recupereaza ceva din imaginea pierduta, spune cum a marit el pensiile si cum ne-a bagat in Europa, in timp ce Psd se va da de ceasul mortii ca sa incropeasca o majoritate. Orice s-ar intampla, Tariceanu are avantaj la ambele capete. De altfel, o scurta perioada de opozitie l-ar mai spala putin de colaborarea cu Psd. Ar mai uita lumea de compromisurile pe care le-a facut si de erori. Din nefericire, domnul Tariceanu a priceput prea tarziu ca amenintarea Psd era una lipsita de substanta. El s-a lasat santajat fara sa faca nici un calcul. Daca ar fi facut, ar fi inteles ca Psd nu poate sa reprezinte o amenintare in acest moment. Pana una-alta, sa speram ca nu se va intampla nimic, ca motiunea va cadea, pentru ca altfel s-ar putea ca din nou sa se intample ceva cu alegerile europarlamentare, care daca nu se intampla in noiembrie, nu stiu cand ar mai putea fi tinute. In concluzie, Romania e o tara interesanta, in care politica uneori creeaza situatii care ar fi comice daca n-ar fi tragice pentru interesul tarii. Si ca un fapt divers, care confirma aceasta idee, sa facem aici observatia ca partidele au dificultati in a-si alege oamenii pe listele pentru parlamentul european, pentru ca oamenii lor... refuza. De ce credeti ca refuza? Pentru ei, a fi europarlamentar este echivalent cu un fel de exil. Ii tine departe de masa cu bucate a puterii de la Bucuresti, departe de afaceri si de exercitiile de influenta din care traiesc. Interesant, nu?
"Romania a fost condusa de niste oameni
care au irosit tot ce aveam si asupra
carora planeaza suspiciuni grave"
- Un ultim punct pe ordinea de zi a retrospectivei lunii august: Dinu Patriciu a vandut 75% din Rompetrol unei firme de stat din Kazahstan. Petromidia se intoarce deci la stat, dar nu la al nostru. Ce credeti despre aceasta situatie?
- Dinu Patriciu a facut o super-afacere pentru el si pentru familia lui. Avea dreptul s-o faca si poate ca si pentru Romania e un lucru bun faptul ca in felul acesta are acces la imensele rezerve de petrol si gaze ale Kazahstanului. Problema care se pune este insa felul in care Romania, ca nici o alta tara din Europa, a facut niste privatizari ciudate, ca sa nu le spunem altfel, prin care cea mai mare parte a patrimoniului sau, cele mai bune afaceri pe care le detinea, au trecut intr-un fel sau altul in posesia unor firme in care majoritatea o detine tot statul. Este suficient sa pomenim aici Petrom-ul, care a fost vandut cu toata infrastructura imensa de benzinarii, cu conductele de transport si cu rezervele din subsol, cu un total de 800 de milioane de dolari, Omv-ului, care este compania nationala austriaca. Pentru comparatie, Patriciu a vandut 75% cu 2,5 miliarde. La fel au fost privatizate companii profitabile si cu potential mare, ca Romtelecomul, catre compania nationala greaca, si sa ma opresc cu exemplele aici. Ce sa intelegem din toate acestea? Ca statul roman a fost si este incapabil sa-si asigure un management eficient al resurselor sale, in vreme ce alte state reusesc sa mentina controlul asupra propriilor companii nationale, ba chiar sa le extinda si sa faca profituri imense, in beneficiul propriilor cetateni. Acum se dovedeste ca inclusiv un stat mic, dar ambitios cum este Kazahstanul, bazandu-se pe imensele sale resurse, reuseste sa faca un management performant al propriei companii petroliere si sa se extinda spectaculos, prin aceasta achizitie. Ei nu numai ca nu au vandut nimanui pachetul majoritar, dar au reusit ceea ce Romania pare ca nu va reusi niciodata: sa-si pastreze resursele, sa se dezvolte si sa devina un mare jucator pe pietele internationale. Toata situatia ne lasa un gust amar, pentru ca ne aminteste faptul ca Romania a jucat prost, ca a fost condusa de niste oameni care au irosit tot ce aveam si asupra carora planeaza suspiciuni grave. Orice tara isi considera infrastructura energetica drept una strategica. Nu si Romania, care nu a avut nici o strategie si care nu mai detine nimic. In concluzie, Patriciu a dat o mare lovitura, dar din nefericire, Romania mai are prea putin de castigat din aceasta. Banii se duc in conturi straine si nu in economia romaneasca. Dar aceasta nu mai este deja o noutate. Probabil ca multe conturi elvetiene au fost alimentate substantial in ultimii 17 ani, timp in care tot ce avea Romania mai bun a fost privatizat.