"Mi-e dor de mine si de visele mele"
- Intrebare clasica pentru vara: in ce calatorie de vis pornesti in vacanta, draga Diana Lupescu?
- As pleca intr-un loc de care mi-e foarte dor: in lumea mea interioara. Mi-e tare dor de mine si de visele mele, de linistea in care sa ma regasesc dupa atata agitatie, obligatii de tot felul, in care ne invartim ca intr-un dans si nu mai avem timp de noi, cei adevarati. In lumea mea pot asculta in voie muzica, pot citi cartile mele de suflet, pot ingriji florile mele dragi - pe care oricum le "dadacesc" tot timpul, dar acum pot capata cu totul alte dimensiuni: sunt fiinte reale cu care vorbesc si ele imi raspund. Nu sunt niciodata prea ocupate, ma sfatuiesc, glumesc, imi zambesc. Vreau sa am ragaz sa ma uit la ceva ore intregi, fara sa ma gandesc la nimic anume, sa nu apara nici o urgenta care sa ma oblige sa ma intrerup, sa pot amana acel "trebuie", "e urgent!", sa pot ramane doar eu cu gandurile si visele mele, cu proiectele mele, dar nu impuse de conditii, de imprejurari. Acolo, in adancul fiintei mele, pot fi sincera si cu mine, sincera pana la capat, chiar daca risc sa gresesc. Pot sa-mi permit sa-mi arunc armura jos si sa ma bucur in voie, sa sper, sa visez, sa-mi fac iluzii. Oricate! Acolo, in lumea mea, e bine, e placut si frumos. Exact ca in vise! Si apoi mai vreau sa profit de scurta mea vacanta la domiciliu, ca sa pot sta prin curte, tot la treaba, cum altfel? Vreau sa gatesc cat mai frumos gradina, pentru cand vin copiii nostri: Ana, cea mare, vine cu logodnicul ei, iar Victor ne-o aduce pe colega lui de care s-a indragostit. O fata foarte draguta, mi-e deja draga. Ana a terminat Facultatea de Comunicare si Advertising, lucreaza in televiziune, la emisiunea de Sport. Adora fotbalul si e incantata de ceea ce face. La anul se va casatori cu alesul inimii ei, si daca ei sunt fericiti, vom fi si noi, parintii. Victor implineste curand 16 ani, varsta minunata, mai ales cand te-ai indragostit! El tine sa-si serbeze ziua de nastere la casa bunicilor din Arges. Drept care Mircea (Diaconu, sotul Dianei - n.r.) se afla acum acolo, ca sa faca frumoasa vechea casa pentru colegii si prietenii mezinului nostru.
Suntem, cum vedeti, intr-o competitie pentru impodobirea caselor si sarbatorile copiilor nostri. Si cum copiii nostri stiu ce vor si-si urmeaza chemarea inimii, ce poate fi mai frumos si mai imbucurator pentru parinti? Tot asa am facut si noi, acum 28 de ani, cand ne-am casatorit si ne-am urmat vocatia. Eu una mi-am descoperit si a doua vocatie: regia, si mi-am incheiat in vara asta studentia cu spectacolul de la Nottara, "Fii cuminte, Cristofor". Suntem invitati cu el in septembrie in Germania. Recent, la Viena, am avut alt succes cu "Ritmuri", un spectacol pe teme folclorice. Sper sa fim la fel de bine primiti si la premiera bucuresteana, la inceput de stagiune. Avem tineri actori foarte talentati si ar fi pacat sa nu le oferim prilejul sa se afirme si sa se dezvolte frumos. Iar eu, ca proaspat regizor, simt nevoia sa aduc in scena piese care sa spuna ceva, o poveste de viata articulata, dramatica, in stil clasic, daca vreti, si nu doar experiente cat mai socante, dar golite de miez. Iar acum, eu, care detest sa fac schimbari de hoteluri, nu vreau decat sa incui bine usile casei, sa nu mai raspund la telefon si sa ma afund - chiar daca doar pentru cateva zile - in minunata mea lume launtrica. Vreau sa raman cu mine insami, sa ma regasesc si sa pot visa in voie.