La editura "Hasefer", in traducerea impecabila a domnului Anton Celaru (care te face sa uiti ca ceea ce citesti n-a fost scris direct in romaneste), a aparut, incepand din 1997, aproape intreaga opera a lui Isaac Bashevis Singer, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1978. Romanele si povestirile lui dovedesc ca geniul, chiar exprimat intr-o limba de circulatie restransa, ba mai mult, pe cale de disparitie, are acces la universalitate prin chiar forta si originalitatea lui. Caci Bashevis Singer (nascut in 1904 in Polonia si mort la Miami in 1991) si-a scris majoritatea cartilor in idis - limba evreilor din comunitatile Europei Centrale si de Est, care nu mai e vorbita azi decat de persoane varstnice si se va stinge odata cu ele. Si chiar daca idisul va deveni in curand o limba moarta, scrierile lui Bashevis Singer isi vor continua viata in toata lumea. Semnificativ in acest sens este faptul ca, in 2004, centenarul lui a fost omagiat de scriitorii si criticii cei mai importanti ai vremii noastre, indiferent de nationalitate, fiecare explicand cum s-a regasit in literatura lui. Fiindca aceasta face sa vibreze toate corzile umanului. Dezavantajul limbii de circulatie redusa de care se plang scriitorii romani e, dupa cum se vede, surmontabil si nu bareaza drumul spre lumea larga (sprijinirea traducerilor in diferite tari e insa importanta, restul cred ca depinde de valoarea literara competitiva, de capacitatea de a seduce, de a interesa cititori cu mentalitati si traditii culturale variate).
In bibliografia lui Isaac Bashevis Singer, un loc aparte il ocupa trilogia autobiografica scrisa in engleza "Dragoste si exil", compusa din volumele "Un baiat in cautarea lui Dumnezeu", "Un tanar in cautarea iubirii" si cel pe care vi-l recomand azi, "Pierdut in America". Intr-o nota din 1976 ce deschide volumul, autorul tine sa sublinieze ca nu-si considera cele trei volume - memorialistica, ci "o opera de fictiune pe un fond de adevar". "Pierdut in America" se citeste chiar ca un roman, cu o multime de personaje, de peripetii, de dialoguri, in care naratorul Isaac are datele biografice ale autorului. Fiu de rabin, crescut intr-o casa din cartierul evreiesc varsovian in care "religia era virtual in aerul pe care il respiram", adolescentul se dovedeste un rebel fata de rigorile dogmei, atras de fete si pasionat mai mult de literatura decat de studiul cartilor sfinte. La inceputul povestirii are in jur de 26 de ani si, dupa un debut literar modest, in umbra si cu sprijinul fratelui mai mare Joshua, deja un cunoscut scriitor in idis, face foame intr-o camaruta inchiriata din Varsovia. E dezamagit in amor, dar si de scena literara locala, dominata de "bisericute" slugarnice fata de partidele politice. E speriat si revoltat de antisemitismul in ascensiune, caci fascistii polonezi aveau aceeasi ideologie ca nazistii germani. Cum fratele sau adorat, scriitorul, emigrase la New York, singura sansa pe care o intrevede e sa-l urmeze, in 1935. Scapa astfel de la moarte, dar va ramane impregnat de o anxietate dureroasa, ce coexista cu natura lui vitala. De fapt, in fiinta ca si in literatura lui Bashevis Singer coexista o serie de incompatibilitati: credinta si razvratire, respect al traditiei si sete de libertate, responsabilitate si poligamie, umbra tutelara a fratelui mai talentat si nazuinta de a-l depasi ca scriitor. Ceea ce va reusi. Joshua a murit in 1944 si acum se vorbeste despre el mai ales ca frate al lui Isaac. Cel care si-a construit o opera incomparabila, bazata pe iubire, umor, groaza si speranta, cu o arta de povestitor ce-i reflecta intreaga personalitate paradoxala. Caci romanele si povestirile lui sunt grandioase si modeste, vesele si nelinistitoare, malitioase si generoase, feerice si de un realism atroce. In ele nu e vorba doar de Polonia, de America si de evrei, ci de "un torent de umanitate" care ne include pe fiecare.