Un nou scandal referitor la traficul de vize in care sunt implicati functionari din ambasada Romaniei la Chisinau si diverse personalitati din Republica Moldova ne reaminteste ca frontiera noastra estica este in continuare o strecuratoare cu ochiuri mari, dar si ca existenta a doua Romanii, cat de absurda ar parea pentru orice om de bun-simt, este in continuare extrem de profitabila pentru altii.
De pilda, pentru politicienii care, de-o parte si de alta a Prutului, ofilesc noaptea podurile de flori plantate ziua si, sub pretextul ca dau cu matura pentru a face curat la frontiera, ridica perdele de fum care capata consistenta cortinelor de fier din vremuri apuse. Cum ar putea ei sa-si hipnotizeze electoratul in legatura cu problema nationala intr-o Europa a regiunilor in care granitele tind sa dispara ca realitati geopolitice? Cu ce stafii si-ar putea speria alegatorii, daca n-ar privi la ceilalti, de pe malul celalalt, prin lentila deformatoare a iredentismului si nationalismului extremist?
Mai toti politicienii care vor o comunicare mai buna intre cele doua maluri ale Prutului s-au referit, de fapt, la rutele politice de finantare a neintelegerilor, la cotizatiile pentru intretinerea statu-quo-ului. Acesti politicieni au profitat de faptul ca Prutul are doua maluri inca din august 1991, cand Moldova si-a declarat independenta fata de Rusia desovietizata. Acum 16 ani, pescuitorii in ape tulburi dintre cele doua tari au secat Prutul dintr-o sorbire si au lasat in urma o prapastie.
E posibil ca scandalul vizelor, permanent zgomot de fond care paraziteaza intelegerea dintre cele doua state, sa fi fost scos acum de la naftalina, tocmai pentru a le reaminti, atat unionistilor, cat si celor care vor risipirea cortinei de fier ruginit dintre cele doua state, ce profitabila e o Romanie in doi timpi! E profitabila economic. Acolo pot sa-si vanda marfa, pe considerentul de rudenie istorica, toti cei care nu fac fata concurentei pe pietele dezvoltate. E bine pentru vamesi, care fac averi din spagile primite pentru marfurile traficate dintr-un stat in altul, chiar daca in aceeasi Romanie. E bine pentru culturnicii comunisti, cei care, spre rusinea intelectualilor subtiri si lenesi din Bucuresti, au facut poteca pana in Chisinau cu cenaclurile si poemele lor obosite, cu textele lor de brigada artistica de agitatie, cu literatura lor prafuita, cu nationalismul lor de doi bani. Existenta unei granite greu de trecut a conservat ideea ca patriotismele sforaitoare, traditionalismul de doi lei, pasunismele folclorice si inapoierea culturala mai pot conta ca schimb cultural intre cele doua state. Nimic mai fals. Aceasta vorbarie nu a facut decat sa intretina atmosfera de instrainare intre cele doua capitale romanesti. Mai mult, a conservat si de-o parte si de cealalta o clasa prospera de politicieni, cu papagal bun cand e vorba despre trancanelile patriotarde, insi carora nimic nu le mai poate scoate din cap ce au invatat din istoria lui Roller si din Cursul scurt de istorie a partidului bolsevic. Intre timp, vin la concurenta cei mai tineri care, cu pretextul ca sunt mai pragmatici, intretin flacara indoielii aducatoare de profituri substantiale in domeniul afacerilor de familie, comertului cu energie, produse agricole, vize, cultura sau influenta politica. Si-apoi, sunt unii carora le convine ca Romania este, la vedere, absenta din viata Republicii Moldova. Mai absenta, daca putem zice asa, decat Rusia sau Ucraina care negociaza de zor statutul Transnistriei. Daca am face o estimare, caci recensaminte nu are nimeni interesul sa faca, cei care profita de aceasta situatie sunt o minoritate absoluta. Asta explica, de fapt, de ce e posibil comertul cu vize, de ce numarul moldovenilor veniti la studii in Romania e stabilit prin hotarare de guvern, de ce trebuie sa strabati o tara pentru a face o coada la consulat.
Teoreticienii propagandei sustin ca succesul unei teze politice este direct proportional cu gradul de improbabilitate a acesteia. Cu cat e mai neobrazata o afirmatie, cu atat mai multi sustinatori poti gasi pentru ea. Ce nu face frica din om! Poti intretine, de pilda, ideea ca limba moldoveneasca este diferita de limba romana, poti publica dictionare si gramatici. Poti inventa institutii, istorii, culturi diferite, platforme politice si realitati paralele scrise in chirilica. Ba chiar si poduri fanteziste peste ape care pot fi trecute cu piciorul.
Si poti trai o viata vanzand bilete pentru acest spectacol. Si vize!