Cum calificati demersul prezidential: o simpla vacanta cu caracter electoral sau semnul unei implicari serioase in problemele etnice ale Transilvaniei?
- In nici un caz nu poate fi vorba de o simpla vacanta in care presedintele Basescu a descoperit, ca din intamplare, problemele judetelor Harghita si Covasna. Mai degraba am asistat la un demers politic complex, bine gandit si pregatit, care a avut - si a atins - mai multe tinte. Prima dintre ele a fost subminarea pozitiei Udmr pe plan local si national. Nici nu a fost greu pentru Traian Basescu sa mai dea o lovitura unei formatiuni contestate in zona de Uniunea Civica Maghiara condusa de Szasz Jeno. Desi acesta din urma a incercat sa profite si el de pe urma vizitei sefului statului, pentru a incerca sa se asigure ca partidul pe care doreste sa-l infiinteze nu va fi sabotat de instantele din Bucuresti, presedintele Basescu a avut grija ulterior sa se distanteze de luptele interne ale liderilor maghiari, pe care-i considera doar sefii unor factiuni condamnate sa mearga impreuna in alegeri, daca nu vor sa dispara de pe harta politica a Romaniei.
Ceea ce a scos insa in evidenta vizita sefului statului a fost gradul de subdezvoltare a judetelor secuiesti, dupa zece ani de participare a Udmr la guvernare. A devenit clar ca prezenta formatiunii conduse de Marko Bela la putere sau in preajma ei nu a adus nimic maghiarilor de rand, ci doar potentatilor maghiarimii, care s-au imbogatit peste masura, fara ca judetele pe care le reprezinta in parlament sa beneficieze, si ele, de pe urma afacerilor lor mai mult decat prospere. Dupa cum acuza insusi episcopul Laszlo Tokes, liderii Udmr au crezut ca-si pot asigura o pozitie de monopol politic prin presiuni si prin bani, dispretuind, practic, un electorat pe care-l considera captiv.
Profitand de ruptura dintre Udmr si propriul ei electorat, presedintele Basescu a hotarat sa puna in practica si in judetele secuiesti strategia sa de a se adresa direct poporului, peste capul politicienilor. Tema sa de "campanie" a fost starea materiala a zonei, pornind de la premisa ca toti cetatenii, romani si maghiari deopotriva, sunt mai interesati de propria bunastare decat de obsesiile nationaliste ale unora sau altora dintre liderii lor. Domnul Basescu nu a facut de altfel nici o concesie promotorilor autonomiei "tinutului secuiesc" ci, dimpotriva, a incercat sa promoveze ideea ca judetele Harghita si Covasna trebuie scoase din izolare, din regimul de feude ale Udmr, pentru a se sincroniza cu ritmul de dezvoltare al celorlalte judete ale tarii. Pe scurt, mesajul catre secui este ca nu au nimic de castigat din izolarea pe care le-o propun cu cinism liderii lor, ci trebuie sa aspire impreuna cu romanii la prosperitatea pe care o poate aduce pentru toti integrarea in Uniunea Europeana. In acest context, presedintele Basescu a cautat sa se profileze ca presedinte al tuturor cetatenilor romani, indiferent de etnie, chiar daca pentru aceasta a sacrificat prestigiul liderilor locali. Singura concesie facuta populatiei de limba maghiara a fost afirmatia ca limba romana trebuie predata in scolile de limba maghiara dupa metodologia unei limbi straine. Furtuna politico-mediatica starnita ulterior pe aceasta tema va figura probabil in galeria stupizeniilor politicii de tranzitie, caci presedintele nu a negat faptul ca romana este limba oficiala de stat, ci a recunoscut doar o stare de fapt: si anume, ca o limba care nu este limba ta materna trebuie invatata ca o limba straina. Daca nu se aplica metodologia adecvata in predarea limbii romane copiilor maghiari, atunci se risca izolarea lor si, pe viitor, si enclavizarea judetelor secuiesti - adica exact ce doresc liderii politici ai Udmr si ai Ucm, deopotriva, pentru a avea un electorat captiv.
Este greu de spus daca demersul presedintelui a avut succes. Ca miscare politica probabil ca a reusit, ingreunand situatia Udmr. Problemele zonei nu se rezolva insa prin cateva vizite la zilele comunei sau la un targ mestesugaresc, ci prin promovarea unor politici guvernamentale bine gandite si aplicate consecvent. Acest pas nu poate fi facut de presedinte pe cont propriu, ci necesita un efort conjugat al institutiilor statului, precum si vointa politica din partea tuturor celor implicati. Veti fi inteles deja ca avem putine sanse ca un astfel de efort sa devina curand realitate, atata vreme cat guvernul nu are nici macar o urma de strategie in aceasta zona - o zona pe care atat Pnl, cat si Psd au lasat-o la discretia Udmr. Poate si de aceea se inteleg asa de bine unii cu altii si-l contesta la unison pe presedinte.
O intrebare mai scurta: motiunea de cenzura a Psd e un santaj la adresa Pnl sau o dorinta sincera de alegeri anticipate?
- Ma intreb cu sinceritate daca Mircea Geoana ar putea raspunde la aceasta intrebare. Cred ca nici el nu stie exact ce vrea sa obtina. Dupa ce s-a ars cu majorarea pensiilor, care a fost rezultatul unui santaj al Psd, dar s-a transformat intr-un succes politic pentru liberali si pentru premierul Calin Popescu Tariceanu, probabil ca presedintelui Psd i-a trecut cheful de santaj. Nu pentru ca ar fi inteles ca este o arma cu doua taisuri sau ca si-ar fi dat seama cat de mult a pierdut fiind purtatorul de stindard al campaniei pentru demiterea lui Traian Basescu, ci pur si simplu pentru ca liderii organizatiilor judetene Psd l-au tintuit cu spatele la zid. Mult mai apropiati de pulsul militantilor partidului din teritoriu, precum si de electorat decat coteria social-democrata din Parlament, liderii judeteni i-au cerut domnului Geoana ca partidul sa-si asume clar identitatea social-democrata si sa se afirme ca partid de opozitie, pentru ca asocierea cu liberalii nu poate decat sa-i dauneze. Liderilor judeteni ai Psd nu le place sa stea prea multa vreme departe de putere si de bugetul public si au fost probabil enervati ca a trebuit sa se roage de premierul Tariceanu sa le mareasca alocatiile - tocmai lor, care altadata taiau si spanzurau, anuland fara mila finantarea localitatilor conduse de liberali sau de Pd-isti! Strans cu usa, Mircea Geoana a inghitit in sec si a devenit opozant fara voie, lansand fara convingere ideea motiunii de cenzura, pe care, dupa toate probabilitatile, va incerca s-o depuna. Nu prea mai e loc de cacealmale in acest moment. Daca motiunea va fi votata de toti parlamentarii Psd este o alta poveste. In tot cazul, daca ea nu va trece din cauza unor "defectiuni" ale Psd-istilor din parlament, atunci domnul Geoana va trebui sa-si gaseasca alta ocupatie, iar Psd un alt lider. Ce ziceti de Marian Vanghelie, de pilda? In concluzie, intr-o situatie de criza, Mircea Geoana a ales o strategie riscanta, pe care o aplica stangaci si care l-ar putea costa cariera politica. Sa nu anticipam insa: jocurile nu sunt inca facute.