Va urez o zi buna si scuzele de rigoare, in eventualitatea in care nu am nimerit locul corespunzator pentru a-mi adresa aceasta... nici nu stiu ce este: plangere, constatare, dar orice ar fi, v-o adresez in speranta ca poate mai exista si altii care sunt de aceeasi parere. Si-anume: Vama Veche e pierduta!
Dupa cum se stie, intre zilele de 16-19 august a avut loc festivalul dedicat "salvarii Vamii", Stufstock sau Greenfest. Care a fost de fapt rolul acestuia? Salvarea cui de la ce? Un sat ce era candva loc de refugiu al putinilor oameni iubitori de natura intacta, sat devenit acum la fel de comercial ca restul statiunilor, la fel de mediatizat sau poate chiar mai mult, tocmai de ceea ce se presupune a fi "protestul" impotriva acestui fenomen. Protest ce a deghizat, tot interese economice si, de ce nu, politice.
Poate unii ar sustine ca Greenfest-ul de anul acesta a fost un succes, ca a atras atentia si ca si-a atins scopul. Dar oare scopul era muzica sau conservarea ariilor de interes ecologic si cultural? Daca da, de ce sutele de proaspeti "vamaioti" au curajul nerusinat sa se autointituleze asa, din moment ce plaja si marea din Vama aratau, pe tot parcursul "protestului", ca niste veritabile gropi de gunoi? De ce nu s-a respectat spiritul initial al satului? Ce cautau acolo formatii si genuri muzicale total paralele cu trecutul minunat si intentiile de menajare a mediului?
De ce Stufstock a devenit doar un alt eveniment monden? Pe langa aceasta, este paradoxal faptul ca intreg dezmatul (pentru ca asta a fost de fapt), impreuna cu toate actiunile de protejare a naturii (existente mai mult teoretic decat practic) au fost sponsorizate de Petrom. Cum este posibil ca o asemenea afacere, al carei profit se bazeaza pe stoarcerea pamantului de combustibil fosil si pe distrugerea ecosistemelor, sa aiba obrazul atat de gros si sa fie atat de ipocrita, incat sa incerce sa se deghizeze sub masca actiunilor de conservare a mediului?
Sunt atatea interese la mijloc si totul duhneste a fals si minciuna, incat stomacul oricarui om s-ar intoarce pe dos. Din nefericire, chiar si aceasta specie este pe cale de disparitie, fiind intoxicata de prost-gust si ignoranta.
Ma gandeam zilele acestea la ce reprezenta Vama candva, la ce amintiri a dat nastere, pentru a-mi opri apoi ochiul, atat cel anatomic, cat si al mintii, asupra repulsivului spectacol de degradare umana. Manelele si-au intins tentaculele pana in aceasta extrema, pana si in unul din ultimele refugii ale celor ce sunt nealterati de ele. Iubitorii de subcultura incep si ei sa frecventeze Vama Veche, vazand vizitele acolo ca pe niste vizite la Zoo, incurajand tendinta de comercialitate a zonei. As vrea sa strig Discriminare. Pentru ca asta este fenomenul, o mare, ireversibila, dureroasa si incurajata discriminare. Atat de multe sunt de spus despre ce era si ce este, despre ce ar trebui sa fie, incat ma doare sufletul la gandul ca nu se mai poate da inapoi. Candva, era suficienta plecarea. Plecarea de pe plaja, la final de vacanta, a afaceristilor, a pseudo-vamaiotilor, a prostiei si ingamfarii. Acum e prea tarziu. Lupta a fost pierduta. Vama Veche va ramane doar o amintire, o fotografie ingalbenita pe fundul sertarului de alte amintiri, ale unei tari care avea candva un pic de respect pentru sine si pentru cei ce aveau mandria de a se numi romani.
O zi cat mai buna celor ce au ochi sa vada, urechi sa asculte, minti care sa priceapa si inimi care sa simta.
Tuicu Lucia - e-mail: tisha_lp2002@yahoo.com