Orice sofer stie ca, abia intrat in Romania de pe autostrazile europene, iti si vine sa-ti iei campii. Nu a facut nimeni nici o statistica, poate si pentru ca degradarea drumurilor este atat de rapida ca n-o prinde nici un contopist din urma, iar harta seismica a soselelor se modifica atat de dramatic ca nu poate fi inregistrata nici cu camerele de supraveghere. Cert este ca speranta de viata a unei sosele din Romania este cu mult mai mica decat a soselelor din restul continentului. O speranta de viata invers proportionala cu cea a firmelor de constructii care traiesc din putinatatea si fragilitatea drumurilor. Acestea o duc bine-merci si sunt gata sa ne ingroape pe toti. Poate ca si aici tarile civilizate ar trebui sa bage de seama cum se face treaba. Caci, indiferent cat de inguste ar fi drumurile despre care vorbim, de pe ele nu pot lipsi echipele de interventie, care blocheaza cea mai mare parte a lor pentru a le repara. E o reparatie sumara, o carpeala, cum ne-am obisnuit sa reparam mai toate in realitatea de zi cu zi, si nu stii cine iese mai castigat, soferul sau contul din banca al constructorilor. Asta e, soselele nationale sunt pavate cu bune intentii.
Romanii au mostenit drumurile degradate si neglijenta autoritatilor din perioada comunista, cand nu aveai de ce si nici nu era indicat sa iei drumul la picior sa-ti vezi parintii. Consumai benzina, uzai drumurile si, cel mai rau, intretineai o relatie de familie care scapa de sub controlul marii familii comuniste. S-ar zice ca nici astazi mobilitatea persoanelor nu este punctul forte al guvernelor postdecembriste din moment ce am ramas pe cap (sau sub picioare, cum vreti) cu aceleasi drumuri accidentate, cu o singura banda, pe care viteza maxima este, de cele mai multe ori, de 50-60 de km pe ora.
Starea drumurilor este, insa, doar o parte a problemei. Drumurile rupte si subtiate de neglijenta si amatorismul diverselor guverne duc aproape inevitabil la dezastrele rutiere care ne plaseaza, cum altfel, in fruntea clasamentelor. Si la acest capitol batem de departe media europeana. In prima jumatate a acestui an, au murit mii de oameni pe soselele Romaniei. Cat intr-un razboi balcanic. Unii au murit din imprudenta lor sau a altora, altii pur si simplu pentru ca nu au mai avut zile. Au murit cu zecile, pe calea ferata sau derapand intr-o curba prost semnalizata. Unii au murit sofand cu mare viteza, altii stand. Pentru ca, oricum, soselele din Romania fac rau sanatatii, ba chiar sunt un pericol de moarte. O familie a fost spulberata pentru ca a trecut la momentul nepotrivit pe sub unul dintre plopii care le strajuiau drumul de intoarcere din concediu. Altul e in coma pentru ca a plonjat cu masina de pe drumul abia decopertat. Pe unul nu l-au mai tinut rotile si s-a rasturnat dupa ce a parcurs pe burta ultimii metri de drum. Povestile cu soferi sunt mai groaznice si, cu siguranta, mai "adevarate" decat cele pescaresti. Pentru politie ar fi mai simplu ca toate accidentele sa se petreaca din neglijenta sau din nepriceperea soferilor. S-ar scutura, cum fac de obicei autoritatile, de orice raspundere. Lucrurile nu stau asa in realitate. Multe dintre catastrofele rutiere se petrec din cauza drumurilor. Conform legilor, politia si autoritatile sunt responsabile de intretinerea drumurilor si de intretinerea semnelor de circulatie pentru a asigura un flux rutier fara pericole. Si e de inteles de ce ne vine sa vorbim in soapta. Cine stie cat ar fi guvernul in stare sa cheltuiasca in plus pentru a da de lucru prietenilor si clientilor atat de priceputi in traseism politic.