M-am imprietenit cu Motu Pittis inca din vremea cand era tare frumos si tare tanar, pe cand ne zapacise pe toti cu forta talentului sau de actor, demonstrata pe magnifica scena a Bulandrei. Juca alaturi de Toma Caragiu si de Clody Berthola, in "Lungul drum al zilei catre noapte" - capodopera lui Eugene O`Neill... Era ovationat odata cu ei, minute in sir, ca o stea adevarata, incandescenta. Cine ar fi zis in acei ani `60-`70 ca acest baiat sclipitor de inteligent, cu o voce puternica, fascinanta, ca o flacara fierbinte, datatoare de viata, va deveni curand idolul unei generatii de adolescenti, dar si al unor generatii de tineri actori, de tineri rockeri...? Cine ar fi crezut ca baietelul care, la numai 4 ani, juca rolul "Ciuculet", intr-un spectacol scris de Sasa Georgescu si I. Avian, va deveni, in timp, o constiinta nationala? Un inger in jeansi, cu plete lungi si albe, coborate pe umeri ca niste aripi stravezii, un inger care avea sa strige pe mai toate scenele Romaniei nevoia de libertate a unui popor intemnitat?
Cu ani in urma avea sa-mi spuna intr-un interviu: "Da, aveam 4 ani atunci. Iar spectacolul acela de debut - in care mi-au fost parteneri Flavia Buref, Alexandru Lulescu, Ileana Cotrubas - se chema "Congresul pustilor". Asta se intampla in 1947". Asadar, avea teatrul "in sange" inca de foarte mic... "Fiind in scoala primara, am vazut de vreo 23 de ori "Scrisoarea pierduta", cea regizata de Sica Alexandrescu. Asa incat, ceva mai tarziu, am montat in scoala actul Iii din "Scrisoarea pierduta". Eu jucam rolul Cetateanul Turmentat. Aveam 14 ani..."
Era in 2004 si ne aflam amandoi in biroul lui spatios, de la etajul 2 sau 3 al cladirii Radioului, in care fusese "proaspat" instalat director al Canalului 3 (Romania Tineret) si unde, inca din primele luni de activitate, revolutionase toata stratagema de raspandire a culturii nationale pe calea undelor. Printre multe altele, am vorbit si despre debutul carierei lui muzicale... "Ca sa-ti spun drept, in teatru, ca in teatru, dar sa stii ca primul meu mare succes, unul adevarat, s-a petrecut in muzica. Si asta, pe cand eram la gradinita... La o serbare am cantat "Pe Mures si pe Tarnave"... Eram imbracat in costum popular... Iti dai seama! Prestatia mea a avut un efect... devastator! Ha! Ha!". Am mai vorbit, atunci, minute in sir, despre cum ar trebui cultivata in mintea si in inima tinerilor dragostea pentru patrie, pentru cultura si spiritualitatea romanilor. Despre pericolul pe care-l reprezinta mediatizarea intensa si impunerea falselor valori... Am vorbit despre regretatul, atat de specialul Alexandru Bocanet, care a inventat trioul Anda Calugareanu - Dan Tufaru - Pittis. Am evocat intalnirile lui cu filmul, am vorbit indelung despre "Cenaclul Flacara" si despre formatiile de rock pe care le-a creat. "Ma intrebi care este cea mai mare bucurie a mea? E faptul ca traiesc clipa de fata. Cel mai mare regret al meu este ca aceasta clipa trece... Ma intrebi despre sotia mea? Ce sa-ti spun? O iubesc! O cheama Niculina, dar eu ii zic Anda. Si este educatoare la o gradinita..."
...Clipa a trecut, clipa Este, Motu Este. Este cu noi!