Cine s-ar fi gandit ca decizia va dezgropa securea razboiului intre presedinte si guvern? Nu exista om sa nu recunoasca faptul ca pensionarii se zbat undeva la marginea de jos a supravietuirii. Toti sunt de acord ca pensionarii au fost o masa de manevra utila si pentru cei care au vrut sa urce in sondaje intr-o zi mai mult ca altii intr-un an. Nu e greu ca, marind cu 10 la suta pensia, sa-ti castigi electorat solid, in ciuda debilitatii cosului zilnic. Echilibrul de forte din Romania a fost sustinut tocmai prin aceasta smecherie demografica. Acum nu mai e vorba despre controlul nasterilor, ci despre cel al pensionarilor.
Numarul pensionarilor a crescut de minune in primul deceniu de regim iliescian. Comunist nascut si nu facut, lui Iliescu si clicii lui i-au placut mereu pensionarii. Le aminteau de tineretea lor revolutionara. Un regim paternalist are nevoie de o patura groasa, reprezentativa, de asistati social, care sa depinda de pusculita guvernului. Pentru ca i se parea ca nu are destui protejati, a scos la pensie, in cativa ani, milioane de oameni. O politica pe care, desi au criticat-o, au aplicat-o si cei care, sub pretextul ca reformeaza industria, ii momeau cu bani grei sa iasa la pensie sau sa accepte somajul. Nu stim cati au fost mituiti in felul acesta. Probabil ca milioane. Povara lor apasa pe umerii persoanelor active, care au ajuns sa intretina una bucata si jumatate de pensionar plus cativa copii si persoane cu dizabilitati. Ca sa nu punem la socoteala multimea profitorilor si clientilor de partid. Cam mult pentru un singur om. Nu-i de mirare ca nu-i mai raman prea multi bani si valul emigrantilor este de cateva ori mai mare decat cel al imigrantilor. Cert e ca platim, azi, politele scadente ale acelei politici.
Muncitorii si taranii au primit niste pensii de nimic, in vreme ce politrucii, securistii, ofiterii de militie au primit pensii de cateva ori mai mari ca salariul mediu pe economie. Mai mult, Parlamentul, care a ingropat de cateva ori propunerea de a reforma sistemul de pensii, a aprobat in regim de urgenta pensiile pe care le vor lua parlamentarii.
Pentru ca nu vor sa se opuna pe fata deciziei de a mari pensiile, detractorii au gasit o cale ocolita, dar eficienta. Au cerut guvernului sursele de finantare ale majorarii. Ar fi vorba, pare-se, de cateva sute de milioane de euro, insa nu mai tresare nimeni cand aude zornaitul atator zerouri. Cum de ar tresari de pilda presedintia, care se pregateste sa primeasca drept cadou un avion de ultima generatie? De ce s-ar speria primaria Capitalei, care se pregateste sa dea cadou cateva terenuri in valoare de sute de milioane de euro pentru a indrepta, zice-se, greseala fostului primar general Basescu de a fi restituit un parc de agrement, in locul unor terenuri din Baneasa? De ce s-ar formaliza ministrii care s-au perindat pe la Transporturi si care au bagat miliarde de euro in autostrazi care exista mai mult pe plansa constructorilor si mai putin in realitate? Adevarul e ca mai toti au amanat problema pensiilor, cum au amanat-o pe cea a alocatiilor de sprijin, a maririi lefurilor bugetarilor - profesori, doctori, cercetatori. Este mai simplu sa iei decat sa dai. Insa, pentru ca se apropie alegerile europarlamentare si pentru ca anul viitor este si el un an electoral, toti politicienii se prefac preocupati de soarta pensionarilor, adica de votul celor peste 6 milioane de oameni neglijati pana mai ieri. O data in plus, politicienii au demonstrat ca au o capacitate similiara celei a anticului rege cretan care transforma totul in aur. Sa te fereasca Dumnezeu de bunavointa politicienilor. Nu vei sti niciodata ce ti-au luat deja de-ti intorc acum zambetul acesta plin de dragoste!