Dintre scriitorii englezi contemporani, pe Julian Barnes il admir cel mai mult. Sunt intr-un fel indragostita de el. M-a sedus cu "Papagalul lui Flaubert", i-am citit apoi toate cele zece carti publicate in seria de autor de la Nemira si nu incetez sa ma minunez de capacitatea lui de a experimenta, parca pentru propria placere, structuri, stiluri si teme atat de diferite de la un roman la altul, dar si in volumele de eseuri. Constante sunt doar subtilitatea, ironia, felul deloc ostentativ in care propune teme majore de meditatie. Asta face si in "Arthur & George", un roman solid construit si documentat, un amestec original de biografie, reconstituire a epocii edwardiene, din primul deceniu al secolului Xx, si ancheta detectivistica. In subtext, pune din nou si din alte unghiuri problema identitatii britanice, care l-a preocupat si in romanul "Anglia, Anglia", si in volumul de eseuri "Scrisori din Londra". Barnes si-a construit acest al zecelea roman pornind de la un fapt divers real, "afacerea Edalji", o eroare judiciara asemanatoare "afacerii Dreyfus" din Franta, dar ramasa obscura. Intr-un interviu, romancierul spunea ca l-au frapat punctele comune ale celor doua cazuri: un delict grav - spionaj, pentru francez, mutilare repetata de animale pentru englez; un aspect rasial - Dreyfus era evreu de origine, Edalji era fiul unui indian pars; ambii acuzati sunt condamnati la inchisoare grea, desi nu sunt vinovati, si in apararea fiecaruia intervine cate un scriitor celebru, declansand scandaluri publice de mare ecou: Zola in Franta, Arthur Conan Doyle in Marea Britanie. Caci Arthur cel din titlu e chiar parintele lui Sherlock Holmes, iar George (Edalji) - stearsa victima careia scriitorul, ajuns un membru de vaza al establishment-ului, se straduieste prin toate mijloacele, inclusiv anchetarea pe cont propriu a faptelor, sa-i faca dreptate. Barnes descrie cu minutie cele doua traiectorii existentiale ce par sa nu aiba nimic in comun, alternand capitolele despre Arthur cu cele despre George. Primul, nascut intr-o familie buna saracita din cauza tatalui alcoolic, internat intr-un azil, cu mintile ratacite; cel de al doilea, fiul unui sever pastor anglican de origine indiana si al unei scotiene, nascut si educat in Anglia ca britanic si ignorand faptul ca persecutiile la care e supus de comunitatea din micul orasel Wyrley s-ar datora pielii sale inchise la culoare. Arthur e un baiat sportiv, impetuos, animat de idealuri cavaleresti, aventuros, student sarac si apoi medic oftalmolog, foarte atasat de mama, careia ar vrea sa-i ofere o viata indestulata. La care parvine nu datorita medicinei, ci scrisului: aventurile lui Sherlock Holmes ii aduc glorie, avere si un titlu nobiliar. George e un fiu bun si ascultator, un elev constiincios si un tanar avocat corect in toate, dar timiditatea, discretia, fizicul fragil, lipsa de imaginatie si infatisarea "orientala" il sortesc singuratatii. Povestirea vietii celor doua personaje curge separat pana spre mijlocul cartii. Cand George, acuzat de mutilarea repetata a unor cai si vaci din zona, judecat si condamnat in ciuda lipsei de dovezi certe, ii scrie din inchisoare lui Arthur Conan Doyle, supunandu-i atentiei cazul lui. Din acest punct destinele lor merg un timp impreuna. Julian Barnes se foloseste de ei pentru a portretiza Anglia de acum un secol, cu prejudecatile, institutiile, politica, birocratia, lumea literara, clivajele sociale, ipocrizia moravurilor - toate bine tesute in ancheta si demersurile pe care Conan Doyle si secretarul lui, Wood, le fac pentru a aduce la lumina si a impune public adevarul, pentru a schimba sistemul justitiei engleze ("Cazul Edalji" a avut drept consecinta infiintarea unei Curti de Apel ce nu existase inainte si a dus in cele din urma la reformarea Codului Penal). Adevarul documentar si fictiunea, scenele extravagante legate de credinta in spiritism a lui Conan Doyle sau de complicatiile lui matrimoniale, candoarea lui George, care are o nestramutata incredere in sistem, sunt cu atata maiestrie, atata brio legate, incat citind "Arthur & George" am uitat si de codul rosu, si de tonul catastrofic al jurnalelor Tv. Mi-ar parea bine pentru dvs. daca ati incerca metoda mea. Va asigur ca functioneaza.