Uniunea Europeana prin muzica
- 37 de ani impliniti de curand in zodia Gemenilor, un an inceput in forta, aparitia in concert ca invitat special al lui George Michael la Bucuresti - toate astea ma fac sa te intreb, draga Loredana Groza, daca mai ai planuri pentru vara asta, sau pleci, si tu, in vacanta?
- Am planuri mari! Am inceput deja turneul "LinzFest", care se desfasoara in orasele europene situate de-a lungul Dunarii, initiat de Hubert Von Goisern, unul din cei mai cunoscuti artisti din Austria. Ideea de-a aduna pe un vapor muzicieni din toate tarile dunarene si de a da concerte cu ei in toate porturile de pe marele fluviu mi s-a parut extraordinara. Un fel de "uniune europeana" prin muzica. Un proiect extrem de romantic si de ofertant. Concertele se desfasoara toate in aer liber, pe o scena amplasata pe vapor. E o senzatie minunata, dupa ce calatoresti pe Dunare, sa acostezi si sa le canti oamenilor. Suntem asa, ca niste trubaduri ai Dunarii, care mergem din port in port, sa ne cantam cantecele. Primul show l-am avut la Linz, in Austria, si a fost nemaipomenit de frumos. Ne-a surprins publicul austriac, care a venit in numar foarte mare, la un concert pe care noi l-am sustinut in limba romana. Au cantat cu noi prelucrarile folclorice "Lele" si "Zigzaga", ziceai ca-s toti romani. Cred ca muzica romaneasca este la moda acum in Europa, la fel cum si filmul romanesc, care a reusit sa-si gaseasca niste ambasadori de mare clasa in lume, a provocat un cutremur in cinematografia internationala. (Am fost la Cannes, martora a succesului total pe care filmele romanesti l-au repurtat acolo, sotul meu fiind producatorul filmului "California dreamin`" al lui Cristian Nemescu). Turneul se va incheia tot la Linz, in anul 2009, printr-un megaconcert care va marca si deschiderea anului in care orasul austriac devine, ca si Sibiul la noi, anul acesta, Capitala Europeana a Culturii.
Un alt proiect, de care ma bucur, este ca voi juca intr-un nou film, unul romanesc de data asta, in regia lui Sergiu Nicolaescu. Apoi vreau sa scot un nou single, un cantec pentru copii, intitulat "De la unu la o suta de ani", ce face parte din albumul pe care-l pregatesc acum, "Copiii sirenelor", care e un duet cu mine insami; eu, cea de acum si cea care eram la varsta de trei ani. Cantecul l-am lansat la concertul de deschidere al show-ului lui George Michael. Pentru el am facut un clip animat, care sper sa placa tuturor. Banii obtinuti pe acest album in format disc plus o carte de povesti pentru copii, scrise de tatal meu, vreau sa ii donez copiilor saraci care au aptitudini pentru muzica, dar nu sunt deloc sprijiniti. Pentru vacanta, nu am loc in agenda verii acesteia. O sa plec cateva zile la un festival de film in America si sper sa am timp atunci sa ma si relaxez cateva ore. Poate in august, voi fugi doua-trei zile la mare (ador sa merg la mare la noi, in Romania, la Costinesti, sau la Vama Veche). Mai mult nu, pentru ca avem foarte multe concerte luate in avans si imi e aproape imposibil sa lipsesc mai mult de doua zile din program. Asta-i viata de artist! Greierasii canta vara, iarna traiesc din ce-au cantat!
Zodia succeselor
- Sa vorbim acum despre succesul pe care l-ai avut de curand, cu recitalul sustinut in deschiderea concertului George Michael. Cum a fost sa canti pe aceeasi scena cu un star international de notorietatea lui?
- A fost primul concert pe care l-am sustinut ca "(very!) special guest" al unui artist international. Am stiut de la inceput ca va fi o sarcina dificila, pentru ca ai conditii usor diferite de cele ale artistului principal, dar la jumatate din sunetul pe care l-a avut el, si la jumatate din scena, cat am putut noi sa folosim, a iesit unul din cele mai bune concerte pe care le-am sustinut pana acum. Poate si presiunea, emotia si ineditul situatiei au concurat la a crea o stare speciala si la a-mi da o energie speciala. Faptul ca am reusit sa comunicam cu un public venit acolo special pentru George Michael, care a stat intr-o ploaie torentiala si a venit la stadion trecand prin niste ambuteiaje ingrozitoare, pentru ca s-a circulat infernal, a fost o lectie de fidelitate extraordinara pentru noi, ca muzicieni. Concertul acesta a fost, de fapt, incununarea unui lung sir de succese avute de la inceputul anului si pana acum. Am inceput anul cu un single repede indragit - "Cat ii Maramuresul", de pe albumul "Jamparalele", un album care a avut succes si la public, si la critici, cum mai rar se intampla, si care a castigat "Discul de Aur" pentru vanzari record si premiul pentru "Cel mai bun album al anului", decernat de Radiodifuziunea Romana si de catre Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. A urmat single-ul "Departare", si acesta foarte indragit de public, al carui clip l-am filmat chiar intr-un sat adevarat de tigani, la Gratia, cu deja celebrii artisti rromi Napoleon si Nadia. (Muzica tiganeasca este acum foarte gustata si la noi, dar mai ales in strainatate). Am avut apoi un rol intr-o telenovela, "Daria, iubirea mea", care a inceput sa se produca anul trecut si inca mai ruleaza pe post, am aparut si intr-o coproductie internationala, in filmul "Are you ready for love". In plus, am acceptat sa joc in "Broadway - Bucuresti", un fel de "compilatie" de mai multe musical-uri. Musical-ul e o experienta frumoasa, iar ideea este de a atrage publicul foarte tanar spre genul acesta de show, aflat la inceput in Romania, dar si de a atrage artisti de forta, care sa fie capabili sa cante, sa danseze, sa joace, sa aiba rezistenta fizica pentru a duce un asemenea rol intr-un mod profesional.
Timpul e mai valoros decat banii
- Tot vorbesti de forta si de antrenamente: de unde vin energiile tale?
- Din consecventa. Trebuie sa fii propriul tau antrenor, in lipsa unuia pe care l-as fi avut daca m-as fi nascut in alta tara. Dar eu a trebuit sa fiu si antrenor, si stilist, si make-up artist, sa invat sa fac de toate. Situatia aceasta mi-a dat, totusi, multa libertate in a fi propriul meu "modelator", in a ma cunoaste mai bine si a ma "folosi" mai bine ca sa fiu tot timpul in avangarda. E si o chestiune de temperament. Cantam de mica, machiam papusile si le faceam haine, dadeam spectacole vecinilor, deci am fost "setata" pe directia artistica de mica. Invatand de la maestrii, dar si din greseli, din lipsuri, evoluezi si ajungi sa faci performanta.
- Dar cand intri in mecanismul acesta pervers al autodepasirii continue, al doborarii propriilor performante, viata ta personala, sentimentala nu ramane in urma? Mai ai timp si energie si pentru cei din jur?
- Si asta tine de organizare. Eu nu stau nici o clipa, de cand ma trezesc dimineata si pana cad seara, lata, in pat. Tot timpul am un program, am ceva de facut. Traiesc in permanenta actiune. Dar incerc sa-mi gasesc timp si pentru fiecare membru al familiei. Mi se pare important sa stau cu fiica mea, fie si pentru cinci minute, dimineata, si sa vorbim despre problemele ei, pentru ca ea sa stie ca sunt acolo si ca imi pasa, sau ca nu poate sa scape daca a facut vreo boacana. Sotul meu, Andrei Boncea, director executiv la Media Pro, munceste la fel de mult ca si mine, dar ne gasim timp pentru noi doi, un sfarsit de saptamana, o zi, cateva ceasuri, concentram in ele toate lucrurile pe care vrem sa le facem impreuna, toate cuvintele pe care vrem sa ni le spunem, eliminand "timpii morti". La fel si cu vacantele: altii se duc cate doua saptamani si uita de griji, uita si de ei... Noi n-am ajuns niciodata la performanta asta, nici macar luna de miere n-a durat prea mult. Dar atunci cand avem o zi libera, chiar ne apartinem si ne rasfatam unul pe celalalt. Ne bucuram din plin de fiecare clipa, pentru ca stim s-o apreciem, stim ce mult inseamna. Si cred ca timpul in ziua de azi e mai valoros decat banii. Timpul e din ce in ce mai scurt, mai comprimat.
Maritata pentru toata viata
- Ai spus foarte frumos, candva, ca te-ai maritat o data pentru toata viata. E greu, ca artist, sa tii bine fraiele casniciei in mana si sa te abandonezi totodata si scenei, adoratiei publicului?
- In familia mea, eu si fratele meu asa am fost educati: "Casnicia e pentru toata viata". Familia e o institutie pe care trebuie sa o iei in serios. Casatoria mi-a adus un mare echilibru in viata, o imensa stabilitate emotionala si multa incredere in fortele mele de femeie, de mama, apoi. Nu recomand nimanui sa se casatoreasca daca nu crede in asta si daca nu doreste cu adevarat sa-si intemeieze o familie, sa aiba copii. O casnicie nu e usor de dus, e o transformare continua pe care o suporti si tu, si partenerul tau, e o lupta cu propriile tale obsesii si drame, pe care cu totii le avem, dar constientizandu-le si luptand ca sa scapi de ele, poti sa faci din persoana cu care traiesti in fiecare zi si in fiecare noapte, un om fericit. Cu care sa ai o viata armonioasa, sustinandu-te si iubindu-te reciproc. Andrei, sotul meu, e Varsator, e un om generos si bun, care priveste institutia casatoriei la fel de serios ca si mine. Pentru amandoi, relatia noastra e o insula pe care ne refugiem, ori de cate ori ne e greu.
- Mereu tanara si nelinistita. Simti pe umeri povara inca unui an?
- Ma simt ca la 16 ani. Doar 16 ani aveam cand am luat Trofeul "Steaua fara nume" si Marele Premiu la Festivalul Mamaia 1986. "O inima de 16 ani" se numea prima melodie pe care mi-a incredintat-o compozitorul Adrian Enescu, cel care mi-a compus si albumul de debut, pe versurile lui Lucian Avramescu, "Buna seara, iubite". Pe atunci, nu stiam multe lucruri despre mine si despre ceea ce voi intalni in drum. Asa eram acum 20 de ani, o adolescenta entuziasta, care voia sa cante si sa ajunga un artist de top. Intre timp, s-a schimbat totul in jurul meu - si sistemul politic, si mentalitatea noastra, si felul in care se face muzica. Nu multi au fost cei care au reusit sa faca aceasta tranzitie, vorbesc de interpretii de muzica pop. Eu am izbutit, pentru ca am fost, din intamplare sau nu, o avangardista, mereu in cautare de noi stiluri si noi formule muzicale si de imagine. "Buna seara, iubite" este un album electro-pop, care a daramat toate sabloanele la vremea lansarii sale. De altfel, am si fost interzisa la televiziune doi ani, pana la Revolutie. Ma rugam sa se intample o minune. Am cantat unei generatii care, la fel ca mine, isi dorea libertate, isi dorea sa scape de comunistii aia ingalati. Pe de alta parte, revolutia a facut ca multe din lucrurile importante pana acum sa cada in derizoriu, sau chiar sa dispara total. Si in primul rand respectul valorilor. Eu am luat-o de la zero. Am avut multe momente de cumpana in viata. N-a fost simplu sa-mi tin capul pe umeri si sa le depasesc. Am trait numai din muzica, n-am facut alte afaceri in viata mea, nu m-am folosit de relatiile sau de banii barbatului meu, asa cum au crezut unii. Acestia uita ca inainte sa ma casatoresc cu Andrei, eu vandusem vreo trei milioane de discuri. N-am facut decat sa cant si sa-mi urmez crezul. Si uite ca acum se intoarce inmiit ceea ce am investit: 14 albume si sute de concerte, filme, premii... Si, intorcandu-ma la varsta mea, pot sa spun, inca o data, ca nu o iau in serios, ca ma simt mult mai tanara, desi 37 de ani e o varsta minunata pentru o femeie. Ca de fiecare data cand treci un prag, faci un bilant. Iti dai seama ca sunt lucruri pe care ai fi vrut sa le faci mai bine, sau ca nu ai apucat sa le faci pe toate cele cate ti le-ai propus. Iti inchizi niste socoteli, iti dai sperante pentru noi proiecte. Important e ca am langa mine familia mea, ca suntem sanatosi cu totii, si ma rog la Dumnezeu sa avem putere si sanatate, pentru ca acesta e cel mai important lucru. In rest, orice poti sa faci pe lumea asta.