Rockerul in tenisi albastri
Ora 15.30, 7 iulie 2007. E inabusitor de cald in cortul special amenajat pentru presa, chiar langa Arenele Sportive "Ion Tiriac", unde stau ingramaditi jurnalisti, reporteri tv, cameramani si fotografi. Dupa ce s-a lasat asteptat cateva ore bune, Michael Bolton apare zambind la intalnirea cu presa, ocupand degajat canapeaua rosie. E imbracat in jeansi albastri care ii cad perfect pe picioarele musculoase. Impresarul ne sufla incetisor ca Michael a cerut sa aiba acces la o sala de forta, pentru a-si face exercitiile zilnice si a se destinde in dimineata concertului. In picioare - tenisi albastri All Star, asortati la culoare cu o camasa impecabil calcata, dar, spre deliciul si stupefactia celor prezenti, descheiata pana la brau. Nu, cu siguranta, Michael Bolton nu-si arata cei 53 de ani! Ziaristii s-au inghesuit sa vada de aproape daca tenul impecabil de pe coperta ultimului sau disc - "Bolton sings Sinatra" - nu e cumva contrafacut pe computer, daca ridurile pe care le-am putea banui la varsta lui nu sunt cumva sterse in programe speciale. Dar in cele doar 25 de minute pe care le-a acordat ziaristilor, Bolton a spulberat orice suspiciune. Secretul? "Sunt vegetarian. Dieta mea vi s-ar parea, cu siguranta, plictisitoare". La "Taverna haiducilor", restaurantul cu specific romanesc la care a fost dus in Poiana Brasov, a mancat "conopida, conopida si iar conopida", ignorand portiile imense de vanat si pulpele de pui. Zgarcit cu timpul, dar iute la vorba, Bolton le-a spus ziaristilor ca se bucura sa se afle la Brasov, "un oras in care nu am mai cantat, unde atatea generatii au crescut cu muzica mea". I-ar fi placut sa viziteze castelul Bran, despre care auzise o groaza de povesti si sa "se lase muscat" de spiritul lui Dracula. I-ar mai fi placut, spunea el, sa se plimbe mai mult prin tara noastra, cum a facut data trecuta, cand si-a gasit timp sa vorbeasca cu oamenii obisnuiti. "A fost fenomenal sa fiu eu cel care pune intrebarile. Am vazut atunci cat de mult isi doreau romanii sa intre in Uniunea Europeana si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca, de multe ori, aceste decizii nu se iau in interesul omului de rand. Dar acum, revenind, v-am gasit europeni si am inteles ca va merge bine si ca o sa fie si mai grozav, cu toate fondurile pe care le va atrage tara voastra. Macar daca banii nu s-ar opri in mana unora lacomi de la putere! Dar asta nu e doar problema Romaniei."
7 intrebari
Revenit de data aceasta pentru a-si promova ultimul disc, pe care preia piese ale anilor `60, cantate de Louis Armstrong, Tony Bennett sau Nat King Cole, ramase faimoase in varianta lui Frank Sinatra, Bolton a promis ca nu va uita nici de marile sale hituri, cele care l-au facut celebru.A acceptat sa raspunda doar la sapte intrebari ale ziaristilor, vorbindu-ne despre proiectul pe care tocmai l-a incheiat si despre momentele cele mai grele din viata lui, atunci cand, casatorit fiind si cu trei copii, a ramas fara bani, fiindu-i imposibil sa-si mai plateasca chiria. "Mi s-a spus "ne pare rau, dar trebuie sa plecati in 30 de zile". Ma simteam ingrozitor. Stiam ca sunt totusi atat de aproape de succes, ca mai am doar putin de tras, dar ca familia mea va fi scoasa in strada".
Astazi, toate frustrarile de odinioara se oglindesc, parca, in luxul rafinat pe care il afiseaza. Poarta in ureche un mic diamant care palpaie chiar de la distanta, un ceas-bijuterie si haine de la cei mai mari creatori de moda. Are un stilist personal, care ii decide aparitiile, un antrenor de fitness si un bucatar. Iar pe deget, o verigheta de aur cu straluciri magnifice, care ne-a facut curiosi sa intrebam despre ciudata lui relatie cu Nicolette Sheridan. Actrita din "Neveste disperate" i-a fost candva partenera de viata. Au inregistrat impreuna duetul "The Second Time Around" de pe acest album si ar fi trebuit sa vina si ea la Brasov, dar, ne spune impresarul, a preferat sa mearga la nunta Evei Longoria, colega ei de platou. Revistele din Occident dau ca sigur ca, dupa o pauza de 14 ani, Bolton si Sheridan sunt din nou logoditi. Dar cand sa-l intrebam daca e adevarat ce se zvoneste, ca e din nou indragostit, cand sa aflam ce e de fapt cu inelul de pe degetul lui, Bolton s-a sustras elegant, multumindu-ne pentru tot si dandu-ne intalnire peste cateva ore, la un concert "fantastic si dezlantuit".
Un adolescent rebel
La ora 22.00 fix, cand majoritatea locurilor din arena erau ocupate, Michael Bolton a urcat pe scena. Camasa alba, sacou de catifea neagra cu brosa de diamant in piept. Sub haloul de lumina, a inceput sa cante, in ovatiile publicului, piesele care l-au facut candva celebru: "To Love Somebody", "Georgia on my Mind", When a Man Loves a Woman". In stanga, fildesul clapelor de pian luceste in lumina reflectoarelor. Straluciri mov si rosii ii imbraca pe instrumentisti in haine de lumina. Pentru cateva clipe, sunt singuri pe scena, interpretand remarcabil o bucata instrumentala. Acordurile electrice de dinainte lasa loc swing-ului si balansului, plesniturile de bas sunt acum ciupituri tandre de contrabas, tobele bat in surdina, iar cele trei fete din cor, imbracate in rochii negre de seara, si-au scos instrumentele: saxofon, trompeta si corn. Apoi Bolton urca din nou pe scena, in celebrul costum Sinatra, perlat, cu dungulite fine. "New York, New York" sau "That`s life" au sunat la fel de bine, chiar daca vocea blanda a lui Michael Bolton se apropia mai mult de genul R&B decat de jazz. Artistul a mai disparut o data de pe podium, pentru a reveni in blugi si tricou, pentru o ultima parte a concertului, mai ritmata. A dansat pe celebra piesa "Time, Love and Tenderness" si, la aplauzele isterice ale publicului, a mai acordat inca trei bisuri. Printre ele - un blues clasic american, "Rock me all night long", interpretat formidabil, in timpul caruia Bolton si-a atarnat chitara electrica de gat, ca un adolescent rebel, interpretand niste solo-uri electrice care au despicat aerul in doua. A plecat simplu si destul de discret, inclinandu-se in fata publicului, in ropote de aplauze, si spunand: "Multumesc" in limba romana.
Dia Radu
In cadrul scurtei conferinte de presa, Michael Bolton a raspuns si la intrebarile revistei "Formula As".
"Dintotdeauna, muzica si-a gasit sursa
de inspiratie in emotie si iubire"
- Ati venit in Romania cu un album care reinvie cantecele unei epoci de aur a muzicii: anii `60 din America. Rod Stewart a lansat si el anii trecuti cele patru volume din "American Song Book". Cum va explicati succesul acestei muzici la publicul de astazi?
- Cred ca a fost mai degraba un mare gol in peisajul muzical, care trebuia umplut. Nu auzeai niciodata la radio asemenea muzica. Rod Stewart este, intr-adevar, exemplul cel mai bun. A fost ajutat de o foarte buna campanie televizata si, de indata ce publicul a aflat ca exista in magazine discurile lui, au dat navala. A avut un succes enorm. Eu am ales Sinatra, pentru ca imi doream un concert cu big-band, cu o trupa mare, cu contrabasist si suflatori. Simteam ca ar aduce un suflu nou de energie in muzica mea. Si pentru ca, desi piesele epocii au fost cantate de multi, varianta definitiva, care se asculta azi de la Beijing la New York, este cea lasata de Sinatra.
- Era nevoie de o intoarcere la radacini? La clasic? La romantism?
- In muzica exista reintoarceri ciclice la romantism, la cantecele de iubire. Dupa perioade mai agresive sau psihedelice, publicul simte ca ceva ii lipseste, ca undeva s-a rupt comunicarea. Si asa e normal, pentru ca dintotdeauna muzica si-a gasit sursa de inspiratie in emotie, in iubire si in toate celelalte simtiri legate de sufletul omului. Unii nu inteleg ca secretul, atunci cand scrii o piesa sau o carte, este sa vorbesti despre tine. Sa spui in vorbe simple lucruri pe care chiar le-ai simtit si trait. Tehnica nu ajuta daca te minti singur. Marii artisti nu inventeaza, scriu intotdeauna despre ei, despre durerea si bucuria dragostei, despre singuratate, despre abisuri...