La varsta majoratului

N. C. Munteanu
Romania face, in acest an, varsta majoratului. Si probabil ca nu a fost perioada istorica in care oamenii sa fie mai chinuiti de criza pubertatii decat timpul scurs de la evenimentele din decembrie 1989 pana astazi.

La varsta majoratului, Romania are aceleasi probleme ca si in primii ani de viata postrevolutionari. Caci majoratul este, nu-i asa, varsta marilor intrebari. Umblam si astazi, ca si atunci, sa aflam ce ni s-a intamplat in comunism si cine a tras in noi in timpul Revolutiei? Care a fost mobilul crimelor din decembrie 1989 sau al celor din timpul primului an de regim Iliescu? Cine a pus mana pe banii comunistilor, cine s-a infruptat din conturile Securitatii, cine a manipulat pe cine in marile privatizari? Care sunt marii profitori ai violentelor care au pus capat (oare) sistemului totalitar? Prin urmare - cine a invins la Revolutie?
Aceste intrebari curg ca ploaia acida peste societatea civila, lasand urme devastatoare, pe masura ce trece vremea. Intre timp, populatia Romaniei a pierdut 2 milioane de oameni si ameninta sa scada, pana la mijlocul secolului, la 15 milioane. Nu e de mirare. Traim al 18-lea an de spor demografic negativ. Au fost facute milioane de avorturi. Si cel putin 2 milioane de romani activi au parasit tara cu acte in regula, pentru a emigra. Optimistii spun ca, dupa ce-si vor rotunji conturile, se vor intoarce in tara. Iluzii! Cei mai multi dintre ei si-au luat carnetul de rezident, se integreaza in tarile adoptive, participa la viata politica de acolo, ba chiar se aleg in organele locale si se pregatesc sa faca politica la nivel inalt la urmatoarele alegeri generale. Din motive bine stiute, economia romaneasca este, in continuare, o gaura neagra care vampirizeaza energiile populatiei active, fara a lasa nimic in loc, decat o oboseala mortala. Managementul este prost, abuziv, tratandu-i pe oameni ceva mai rau decat sunt tratate masinile. Salariatii sunt santajati sa faca ore suplimentare si corvezi peste cele din contract, singura plata fiind aceea ca nu li se inventeaza vreun motiv sa fie concediati. Asadar, nu e de mirare ca isi cauta de lucru in strainatate, chiar daca isi pun diplomele si calificarea in cui, apucandu-se de cules portocale sau capsune.
Populatia imbatraneste. La majorat, Romania are nevoie de tratamente gerontologice. Uita de la mana pana la gura, se misca greoi, are digestia proasta si nu se poate concentra. Daca acum 18 ani, populatia activa a tarii numara peste 10 milioane de persoane si tot atatia cotizanti la fondurile de pensii si sanatate, acum numarul celor care cotizeaza la aceste bugete este de putin peste patru milioane. Si, cum nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, totul se transforma, numarul pensionarilor a crescut la sase milioane si jumatate. Ceea ce inseamna ca doi angajati contribuie pentru pensia a trei batrani. Ani de zile, chestiunea pensiilor private a fost tergiversata pentru ca era mai convenabil ca fondul de pensii, ca si cel de sanatate, sa fie deturnate catre buzunarele de partid si de stat.
Situatia nu este alta nici in privinta copiilor. Pentru ca si ei sunt captivii saraciei si ai nepasarii generalizate. Copiii din Romania sunt acum, la majoratul istoriei, cei mai saraci din Europa. Politicienii promit ca vor investi ceva mai multi bani, dar, cata vreme nu va exista un interes de grup in finantarea educatiei sau in sanatatea copiilor nostri, nu trebuie sa ne asteptam la investitii spectaculoase.
Romania are probleme la majorat. Aceste probleme nu sunt un secret pentru nimeni. Stim cu totii de ele, dar cel mai ingrijorator lucru este ca Romania, adica protipendada care tine fraiele puterii, este singura care pare sa nu stie, sa nu se intrebe, sa nu se framante. Pentru aceasta protipendada nepasatoare, majoratul a venit prea tarziu? Sau, daca inca n-a venit, cand o sa vina?