Intr-un secol in care oamenii s-au indepartat mai mult ca niciodata de natura, de Dumnezeu si de ei insisi, intr-un secol al alienarii, al insingurarii si-al unor boli necunoscute pana acum, exista la nivel planetar o adevarata miscare de intoarcere la vechile valori pierdute. Descoperirile stiintifice ale ultimilor zeci de ani, mai ales cele din biologie si fizica, fac loc ideii ca dincolo de realitatea asa cum suntem obisnuiti sa o percepem, exista o realitate mult mai larga, o constiinta extinsa a naturii, la care putem avea acces si care cuprinde raspunsurile la marile noastre intrebari. Stramosii nostri stiau aceasta realitate, erau detinatorii unor cunostinte care intre timp s-au pierdut si pe care acum stiinta le reconfirma. Ceea ce suntem obisnuiti sa numim "miracole" si sa privim cu ochiul neincrezator al omului modern, ceea ce consideram drept "mituri" se dovedesc acum a fi realitati care ne pot schimba viata. Acest lucru este valabil si pentru lumea plantelor. Numai ca adevarul despre lumea plantelor, care este pe cale sa fie redescoperit, este mult mai uluitor decat ne asteptam. Dincolo de substantele chimice pe care le sintetizeaza o planta si care au un efect terapeutic, cercetatorii descopera acum faptul ca plantele au o constiinta, ca sunt inteligente, ca exista un spirit al plantelor pe care inaintasii nostri il cunosteau dar pe care civilizatia tehnologica l-a ignorat. Si astfel, lumea contemporana se intoarce la stravechile traditii de vindecare a trupului si sufletului, similare pe orice continent si in orice civilizatie traditionala. Din America de Sud pana in Asia si din Estul Europei pana in Australia, civilizatiile traditionale pastreaza aceleasi credinte, ritualuri incredibil de asemanatoare, destinate vindecarilor cu plante. In Romania, aceste traditii vin din timpuri imemoriale. Dacii si medicina lor zalmoxiana, bazata pe plante, erau cunoscute in intreaga lume antica. In muzeele de istorie veche din Romania exista artefacte apartinand stravechilor civilizatii Gumelnita si Boian, care reprezinta ritualuri de vindecare vechi de 7000 de ani, asemanatoare cu cele din America Latina si Asia. Pana in zilele noastre au supravietuit obiceiuri si retete ale medicinei populare stravechi, ciobanii si astazi isi mai oblojesc animalele cu fierturi din plante si se mai spovedesc la copaci, ca sa nu mai vorbim despre retetele magice taranesti care au revenit in actualitate. Romanii, traditionalisti si conservatori, au reusit sa pastreze mult din acest patrimoniu de cunostinte, iar revista noastra si-a facut o misiune din a promova aceste traditii.
De data aceasta, va propunem insa sa privim ceva mai departe, spre alte meridiane ale lumii, locuri unde stravechea traditie de vindecare cu plante este la fel de puternica precum la noi. Faptul ca exista similitudini extraordinare intre aceste traditii asa de indepartate geografic si ca, in ciuda uriaselor diferente culturale, ele pornesc de la fapte comune, are darul de a ne pune pe ganduri. Dincolo de realitatea vizibila a naturii exista o realitate invizibila, despre care inaintasii nostri aveau cunostinta si cu care stiau sa intre in contact. O realitate magica, spirituala, de o imensa frumusete si complexitate. Iar plantele sunt una dintre portile de acces catre ea.
Un personaj de roman
Howard Charing este un britanic pur-sange. Relaxat si ironic, cu un simt al umorului aproape romanesc, cu un aer sportiv, nu pare deloc a fi ceea ce este in realitate: terapeut si autor de anvergura internationala, un calator pasionat care a batut lumea in lung si in lat, in cautarea stravechilor traditii ale vindecarilor cu plante. Howard Charing a petrecut ani de zile studiind tehnicile magice ale samanilor din junglele Amazonului si de pe crestele Anzilor, a strabatut Caraibele si insulele Pacificului in cautarea acelei cunoasteri a naturii pe care Europa a pierdut-o demult. A devenit discipolul unora dintre acei maestri pe care i-a cunoscut si a ajuns in cele din urma sa practice chiar el unele dintre acele ritualuri si tehnici. A dobandit o cunoastere care i-a schimbat viziunea despre lume si care l-a transformat profund in interior. Fara indoiala ca Howard Charing este el insusi un personaj de roman, pentru ca povestea felului in care el a ajuns sa se ocupe de asemenea lucruri este extraordinara. L-am cunoscut in Romania, acum cateva saptamani, unde venise cu ocazia lansarii primei editii romanesti a uneia dintre cartile sale, "Spiritul Plantelor", o carte extraordinara, si auzisem ca va organiza si la Bucuresti una dintre sesiunile sale de initiere in tehnici samanice, pe care le face in intreaga lume. Am fost curios si am mers la experientele lui. Apoi, stand de vorba cu el, am descoperit ca multe dintre lucrurile pe care el mi le spunea, le stiam. Sunt lucruri despre care revista noastra a scris in nenumarate randuri. Am aflat, de pilda, ca vindecatorii din Peru, din Haiti sau din Caraibe folosesc descantece, la fel ca si babele stiutoare de pe la noi. Am aflat ca, la fel ca si pe meleagurile noastre, acesti... vraci au un profund respect pentru natura, pentru plante, animale si pietre, pentru pamant, pe care il considera o fiinta vie si constienta. Asta mi-a amintit de faptul ca la noi, chiar si azi, in satele izolate de munte, unui copac ce urmeaza a fi taiat i se cere iertare, ca si unei plante de leac inainte de a fi culeasa. Mi-a amintit mai ales de personajul unui reportaj pe care l-am scris candva, Babu Nitu de la Gura Raului din Marginimea Sibiului, care spunea ca orice poate fi vindecat daca ai apa, plante, piatra, foc si, mai ales, credinta in Dumnezeu. Desi nu stia nimic din traditiile si credintele romanesti, Howard Charing nu s-a mirat deloc. "Adevarul e unul, pretutindeni, in Amazonia ca si in Romania. Daca aceasta cunostere a supravietuit aici, pastrati-o. E nepretuita. Lumea se intoarce acum la ea."
Cealalta realitate
- Cum a ajuns un occidental sa se initieze in tehnici... samanice?
- Poate sa para, intr-adevar, bizar, pentru ca occidentul a pierdut legatura cu divinitatea si magicul, a inventat cunoasterea tehnologica, carteziana, stiintifica. A crezut ca totul poate fi masurat si ca ceea ce nu poate fi masurat nu exista. Dar oare sufletul poate fi masurat? Inima? Emotiile, visele, presimtirile pot fi ele masurate? Nu. Asta nu inseamna ca nu exista. Viata insasi poate fi masurata? Nu. Stiinta, in acest moment, nu are o definitie pentru ceea ce este viata. Viul. Si eu, ca si restul lumii, m-am prefacut multa vreme ca nu stiu ca exista ceva dincolo de realitatea masurabila. Restul a fost destin. Pana acum vreo 15 ani eram inginer, lucram in Statele Unite pentru o cunoscuta firma de telecomunicatii si computere. Urcasem in ierarhie, totul mergea bine, credeam eu, nu vedeam nimic dincolo de parbrizul Mercedesului meu si dincolo de ecranul calculatorului. Asta era lumea mea. Intr-o buna zi, m-am urcat intr-un lift si am apasat pe butonul unui etaj superior. In clipa urmatoare, mi-am simtit stomacul in gat. Au urmat secunde lungi cat secolele, in care am inteles ca sunt in cadere libera, ca o sa mor, ca totul s-a terminat. Sentimentul e indescriptibil. Cu adevarat, in cateva secunde iti amintesti totul. Viata intreaga e condensata intr-o clipa. Si a mai fost ceva. In rastimpul acela foarte scurt al caderii, am facut ceva. Mi-am scos pachetul cu servetele din buzunar si mi l-am pus intre dinti, apoi m-am lasat pe vine. Nu stiu de unde mi-a venit ideea asta. A fost o intuitie care mi-a salvat viata. M-am facut praf, dar am supravietuit. Am avut rupte toate oasele, picioarele, bratele, coloana vertebrala, gatul, oasele capului. Nu mai ramasese nimic intreg. Apoi au urmat ani de zile in care am stat intr-un carucior cu rotile. Singura mea legatura cu lumea era computerul. Nici capul nu mi-l puteam tine singur. Aveam nevoie de un suport de metal. In tot timpul asta, aveam vise ciudate, in care imi apareau personaje necunoscute, aveam viziuni de tot felul. Credeam ca sunt pe cale sa innebunesc. Iar intr-o buna zi, a venit verdictul: pentru mine nu exista speranta. Stiinta medicala occidentala era neputincioasa in cazul meu. Nu mai avea ce sa faca pentru mine. Parea ca sunt condamnat sa raman in carucior toata viata, cand, intr-o zi, am descoperit ca unul dintre personajele care mi se aratau in vise exista cu adevarat. Traia in Peru. Era saman si pictor vizionar. Asa am ajuns in America de Sud, sa experimentez fantastica putere vindecatoare a plantelor. Iar samanul acela m-a vindecat. Pur si simplu. M-a chemat din moarte catre viata. Planta magica pe care a folosit-o se numeste ayahuasca si, de fapt este vorba despre un amestec de doua plante care se completeaza intre ele. Era ceva total nou pentru mine, inimaginabil, pentru ca aici e vorba de mult mai mult decat efectul chimic al unei plante asupra corpului. E vorba cu adevarat despre spiritul plantelor, despre a intra in legatura cu el, despre a-l trai. Unii cred ca e vorba despre halucinogene, dar halucinatiile nu pot vindeca. Atunci cand te trezesti dintr-o halucinatie, esti la fel de bolnav ca inainte. Sufletul plantei este acela care vindeca, iar vindecarea este de natura spirituala, oricat ar parea de ciudat lucrul asta, pentru un occidental invatat sa creada ca este buricul pamantului. Nu suntem buricul pamantului. Suntem numai una dintre speciile acestei planete, cea mai aroganta si cea mai distructiva si, in plus, suntem pe un drum ratacit. Ignoram cu desavarsire celelalte tipuri de inteligenta asa cum, de secole, ne ignoram sufletul.
- Deci, vindecarea a fost adusa de un saman, un vraci care lucra cu spiritele plantelor. Ce inseamna de fapt samanism?
- Cuvantul saman provine din Siberia. Asa se chemau vindecatorii siberieni si, prin extensie, occidentalii i-au numit asa pe toti vindecatorii care se folosesc de plante, de viziuni. Dar in Amazon sau in Anzi, ei nu se numesc samani. Cuvantul generic pentru ei este curandero, adica vindecator. Altii se numesc perfumero pentru ca lucreaza cu parfumurile plantelor pentru a vindeca. Dar in esenta, e vorba despre a vindeca boli fizice, vindecand cauzele lor spirituale. Unui occidental, ceea ce reusesc ei sa faca i se pare miracol, adevarata magie. O putem numi si asa, dar in realitate este vorba despre un alt tip de viziune asupra lumii. Acesti curandero stiu, la fel ca si primii crestini, la fel ca si vindecatorii din toate culturile si sistemele religioase, ca sentimentele negative, ura, mania, invidia, dusmania, dar si faptele, crima, nedreptatea, toate acestea au consecinte dramatice in plan fizic si provoaca boli, accidente, nebunie. Uneori, prin mecanisme spirituale adanci, ele se mostenesc, se transfera de la o generatie la alta. Copiii sufera pentru erorile parintilor. Asa se explica, de pilda, puterea unui blestem sau a magiei negre. Ei bine, acesti vindecatori stiu sa vada toate acestea cu ajutorul plantelor. Plantele sunt o poarta catre un alt tip de constiinta, de perceptie, iar vindecatorul trece prin aceasta poarta dincolo, unde poate vedea cauzele spirituale ale unei boli si le poate inlatura. Ca sa revin la intrebare, ceea ce numim samanism este un ansamblu de cunostinte, de tehnici, de ritualuri care folosesc pentru a vindeca. Samanul este un slujitor al comunitatii, al satului, si ceea ce pot sa va spun este ca ei au intuitii extraordinare asupra bolnavului si asupra istoriei sale de viata. Visul pentru ei este la fel de real precum un obiect atins cu mana. Samanismul lucreaza cu sufletul omului, al plantelor si al animalelor, cu sufletul pietrelor si al padurii, cu visele si cu viziunile, cu ceea ce psihologia numeste subconstient. Un curandero stie ca pamantul, apa, vantul, padurea, toate sunt vii si ca toate influenteaza omul, stie ca gandurile au o putere fantastica, ca orice lucru, inainte de a exista in realitate, este imaginat. Si folosesc toate acestea pentru a vindeca. Pentru acesti vindecatori, boala este doar un mesaj ca ne-am indepartat de la echilibru, de la forta naturii, de la armonie. Ei cred ca orice planta de pe lume poate fi folosita la ceva, pentru ca fiecare planta are un spirit. Samanii sunt aceia care, prin intermediul viziunilor, stiu ce planta sa foloseasca pentru a compensa un dezechilibru spiritual reflectat de corp sub forma de boala.
Calatoria samanica
- Concret, spuneti-mi cum procedeaza un saman pentru a vindeca un trup bolnav.
- Foarte pe scurt, mai intai face niste ritualuri de purificare a pacientului, de protectie a acestuia. Apoi intra intr-o stare pe care noi, europenii, o numim stare de transa. Cuvantul acesta ne sperie, pentru ca pentru un european, a pierde controlul mintii asupra realitatii e de neimaginat. Un saman numeste aceasta stare "calatorie samanica". Uneori, si "pacientul" face aceasta calatorie si primeste singur niste raspunsuri din realitatea extinsa in care patrunde. De fapt, aceasta calatorie este o schimbare a starii de constiinta. Inseamna mai curand a simti, decat a sti. Mai mult "a fi" decat "a face". In lumea moderna, noi "facem", dar uitam sa mai si "fim". Nu suntem atenti la ceea ce ne spun corpurile noastre si nici lumea inconjuratoare. Samanul reface aceasta punte pe care noi am pierdut-o. Legatura cu natura si cu intregul univers. De-aici vine vindecarea. E un fel de intrare in armonie. Asta foarte pe scurt. De foarte multe ori, "pacientul" unui saman traieste niste stari care-i spun, in imagini si in senzatii, care este sursa bolii si ce are de facut. Toate acestea sunt supranaturale numai in aparenta, pentru ca de fapt, asta este natura noastra adevarata, o natura legata cu lumea de dincolo, cu esenta divina a universului in care totul este egal. Aceste lucruri au existat si in Europa, dar s-au pierdut, pentru ca pur si simplu oamenii au pierdut legatura cu natura. Ceea ce mai stiu sa faca nativii sud-americani mai exista inca in locuri izolate. Inteleg ca si in Romania, dupa cate aflu.
- Da, in unele sate din Romania mai exista vindecatori populari, oameni care mai stiu cate ceva despre puterile tamaduitoare ale plantelor, care mai stiu sa faca descantece, sa vindece animale si oameni...
- E un mare noroc faptul ca aceste lucruri au supravietuit. Ceea ce-mi spuneti seamana foarte mult cu ritualurile despre care va vorbesc. De fapt, sunt lucruri foarte simple. Unele dintre ele se bazeaza pe similitudini, pe apropierea de forme. De exemplu, scoarta unui copac amazonian care seamana cu pielea de sarpe protejeaza cu adevarat de muscatura de sarpe. Radacini in forma de inima se folosesc ca potiuni magice pentru dragoste. E ca si cum natura ne-ar spune singura de ceea ce avem nevoie pentru a ne vindeca. Apoi, rugaciunile catre plante sunt asemanatoare pe toata planeta, si banuiesc ca e la fel si in Romania. A vindeca cu plante nu inseamna a folosi niste substante chimice pe care planta le contine, ci mult mai mult, a invoca spiritul plantei, a-i cere ajutorul. De aceea, atunci cand culegeti o planta, cand faceti un ceai sau alt leac, rugati planta sa va ajute, spuneti-i ce asteptati de la ea, multumiti-i. Samanismul este cea mai veche forma de medicina din cate exista. Ritualuri samanice figureaza in picturi rupestre vechi de 12000 de ani. In zilele noastre, civilizatia moderna redescopera toate acestea dupa ce a devenit clar ca omenirea se afla pe un drum gresit. Oamenii moderni nu sunt nici mai fericiti, nici mai sanatosi decat stramosii lor, in ciuda tehnologiei. Ba dimpotriva, sunt mai instrainati ca oricand de ei insisi si de univers. De aceea, asistam acum la o adevarata intoarcere la natura, dupa o perioada in care am crezut ca putem stapani natura. Noi nu putem stapani natura, ci putem in cel mai bun caz sa fim in armonie cu ea si cu fortele ei miraculoase. Unii cred ca noi vom distruge planeta. E fals. Planeta va continua sa existe. Doar noi vom disparea, daca nu ne vom intoarce acasa, la ea, la natura primara.
"Adevarata vindecare vine din interior"
- Vindecarea dvs. este, intr-adevar, un miracol. Pare ca v-a schimbat si viata. Din inginer ati ajuns scriitor si vindecator. Sunteti si saman? Puteti face vindecari la fel ca maestrii despre care scrieti in carte?
- Sunt alt om decat cel care am fost. Vad altfel lucrurile, lumea, natura si oamenii. Am invatat sa fac unele lucruri de la maestrii mei, dar cu toate acestea, nu pot sa ma numesc saman, pentru ca a fi saman presupune sa traiesti in mijlocul unei comunitati, sa fii vindecatorul ei si ea sa te recunoasca. Dar ceea ce fac eu poate face oricine, pentru ca toti suntem conectati cu natura, chiar daca nu suntem constienti de asta. Mergem la munte sau la padure sau pe malul unui rau, stim ca ne e bine acolo, ca ne place, dar nu suntem constienti de faptul ca lucrul acesta este, de fapt, efectul intoarcerii in mijlocul a ceea ce suntem cu adevarat. Pietrele, copacii, apa, pamantul au efect asupra noastra, chiar daca noi nu suntem constienti de asta. Dar atunci cand devenim constienti, atunci cand suntem atenti la toate acestea, efectul este fantastic. Asta incerc sa ii invat pe oameni prin cartile mele si prin ceea ce fac. Sa devina constienti de ceea ce sunt. Vreau sa va spun ceva. Eram paralizat in urma accidentului si samanul mi-a spus: "Nu i-ai iertat pe aceia pe care ii consideri vinovati. Atunci cand ii vei ierta, te vei vindeca". Dintr-o data, mi s-au deschis capul si inima. Mi-am dat seama ca da, purtam o ranchiuna, o manie cumplita in inima mea, o rigiditate intunecoasa. Si ceea ce simteam la nivelul sentimentelor mele se reflecta in rigiditatea corpului, a oaselor, a muschilor. Eram incremenit in dusmanie. In clipa in care am inteles, vindecarea a inceput sa se petreaca. Spuneam cu voce tare, da, i-am iertat, i-am iertat, i-am iertat. Asa se intampla si cand e vorba de vindecare. Prin starea de transa devenim constienti, vedem, simtim altfel, percepem legaturile noastre subtile cu tot ceea ce ne inconjoara si astfel vindecarea devine posibila. Occidentalii considera samanul ca pe un magician, dar in realitate el nu este decat o punte, un deschizator de drum. Eu ma consider mai curand un... consilier decat un vindecator. Adevarata vindecare vine exclusiv din interior. Din nefericire, medicina continua sa considere cazurile de vindecare drept "miracole", in loc sa cerceteze cu deschidere de ce unii oameni se vindeca si altii nu. Pretutindeni in lume exista oameni care s-au vindecat prin rugaciune, prin diete naturiste, prin apelul la preoti. Ce este rugaciunea catre Dumnezeu daca nu recunoasterea faptului ca facem parte dintr-un univers insufletit pana la ultima piatra? E vorba despre atitudine. Ceea ce emitem, aceea primim inapoi.
"Marele secret? Intrebati-va inima, nu mintea!"
- Concret, ce ar trebui sa facem pentru a fi mai sanatosi si mai apropiati de natura, in conditiile in care nu sunt prea multi samani la care sa mergem?
- Ar trebui sa devenim mai constienti si mai atenti la ceea ce ne inconjoara, oameni, plante, aer, pasari, pietre. Sa fim mai prezenti. Sa ascultam cu adevarat pe celalalt, fie el om, arbore sau o cascada. De cate ori atunci cand celalalt vorbeste suntem cu adevarat prezenti? La fel e si cu restul universului. Nu-l ascultam cu adevarat. Atunci cand iesiti la padure, ramaneti macar pentru o ora ascultand padurea, pipaiti copacii, mirositi-i, priviti-i cu atentie. Sunt vii si la fel de constienti ca si voi. Cand un copac se leagana in bataia vantului, priviti-l ca pe o fiinta vie care se misca. Facand acest lucru iesiti din izolare, si asta va spala de ganduri si de tensiuni. Faceti acelasi lucru cu iarba, cu florile si cu vantul. Nu e nimic ridicol in asta. Copiii o fac tot timpul. Intrebati-va: si daca piatra aceasta pe care o tin in mana e vie si ma poate auzi, ce i-as spune despre mine? Cine sunt eu? Asta va schimba totul. Sunt lucruri la indemana oricui, pe care le puteti face chiar si intr-un parc, atunci cand sunteti singuri. Exista un experiment faimos cu frunze de artar, pe care-l puteti face oricand, cu orice frunza. Puneti una pe pervazul ferestrei si ignorati-o. Pe cea de a doua puneti-o tot pe pervaz, dar vorbiti cu ea. Spuneti-i ca e frumoasa, ca va pare rau ca ati rupt-o, dar ca ati facut-o pentru frumusetea ei si pentru placerea de a o privi. Stiti care va supravietui cel mai mult? Cea din urma. Incercati si trageti concluziile. In culturile samanice, atunci cand vrei sa afli ceva ce pare ascuns, intotdeauna inima este cea care este intrebata. Ce simti despre cutare sau cutare lucru? Nu ce stii, ci ce simti. Cand au intrat in contact cu primii europeni, nativii nord americani, dar si cei din sud, au fost uimiti de felul in care europenii isi foloseau exclusiv mintea pentru a raspunde la intrebari. Ceea ce depaseste mintea numim irational si catalogam drept inacceptabil. In marea, adevarata realitate, inima este barometrul. Daca am sti sa ne folosim inima precum samanii, lumea noastra ar fi diferita si relatia noastra cu natura si cu ceilalti ar fi diferita. Pana la urma, acesta este sensul unei calatorii samanice: de a regasi parti pierdute din noi insine.
Cei care vor sa afle mai multe amanunte pot accesa site-ul www.efpublishing.ro
Carte de vizita
Howard G. Charing este un scriitor, pictor, muzician si terapeut britanic ale carui carti despre vindecare si samanism au fost traduse in mai multe limbi si, recent, si in Romania. Este unul dintre directorii Centrului de Samanism Contemporan Eagles Wing din Marea Britanie. Este profesor la Fundatia de Studii Samanice a doctorului Michael Harner si conduce sesiuni de vindecare samanica in Marea Britanie, in bazinul Amazonului si in Anzi. Impreuna cu Ross Heaven, un alt terapeut britanic specializat in dezvoltare personala si samanism, a scris o carte care se numeste "Shaman - Spiritul Plantelor" si in care exploreaza tehnicile traditionale ale vindecatorilor din Amazonia, Haiti si Europa. Este o carte despre vindecari si clarviziune, despre magia naturii si despre felul in care plantele ne pot schimba viata.