Pe 1 iulie, Alice Cooper a sustinut un concert fulminant in cadrul Bestivalului bucurestean. Cu cAteva ore inainte, el a acordat un interviu revistei noastre
Un miracol pe doua picioare
Alice Cooper este, fara indoiala, un monstru al rockului, atat la propriu cat si la figurat. In aproape patru decenii de cariera a lansat 30 de albume si a ingrozit milioane de oameni prin show-urile horror, care au facut din el cel mai celebru personaj negativ al muzicii rock. Dar omul care a creat acest personaj si care-l joaca cu succes de atatia ani nu mai are nimic in comun cu Alice. De fapt, unde mai gasesti in lumea show-business-ului un tip care nu bea, nu fumeaza, nu se drogheaza, are o relatie excelenta cu cei trei copii ai sai si este casatorit de 31 de ani cu aceeasi femeie, pe care, sustine el, nu a inselat-o niciodata? Si careia ii da si acum intalniri romantice in oras. Vincent Damon Furnier - acesta este numele sau real - s-a nascut in Detroit, Sua, in urma cu 59 de ani. Tatal sau a incercat sa-si castige traiul vanzand masini vechi, insa nu-l lasa inima sa-si insele clientii si le dezvaluia imediat defectele. "Ti-ai gresit meseria, ar fi trebuit sa fii preot", i-a spus patronul intr-o zi. Asa ca d-l Furnier senior a lasat balta totul si a devenit, asemenea tatalui sau, pastor. Timp de 25 de ani a tinut o misiune crestina in inima unei rezervatii de indieni apasi, acolo unde micul Vincent il insotea la fiecare sfarsit de saptamana. Primul contact al baiatului cu muzica a fost intr-un soi de concurs intre licee in care, impreuna cu trei colegi, ii mimau de zor pe cei de la Beatles, fara sa scoata un sunet. Apoi au devenit pasionati de muzica, si-au spus The Spiders (Paianjenii) si l-au avut ca producator pe marele Frank Zappa. Intr-o perioada in care geniile rock se calcau pe bataturi, era nevoie de ceva nou, puternic, ca sa te impui. Astfel a aparut Alice Cooper si show-urile sale sinistre cu ghilotine, serpi uriasi, sange fals, care au socat audienta flower-power. Cu machiajul si cu apucaturile lui, Vincent Furnier a fost una din figurile celebre ale anilor 70. Salvador Dali, pe care Vincent, ca elev la "arte", il idolatriza pe vremuri, a venit la unul din concerte, catalogandu-l drept "suprarealist". De altfel, i-a si dedicat rocker-ului o lucrare intitulata "Primul portret-holograma cromo, cilindric al creierului lui Alice Cooper". Groucho Marx, marele comic al anilor 40, a vazut in concertele lui Alice spectacole de vodevil si a ramas cu acesta bun prieten. Alice era prieten cu marii artisti ai vremii. Cu multi dintre ei, precum Janis Joplin sau Jim Morrison - chiar prieten de pahar. "Beam cate o sticla de whisky pe zi, beam ca sa ajung la ziua de maine. Daca Alice scuipa sange pe scena, e un truc grozav, insa eu varsam sange dimineata in fata menajerei de la hotel. Iar turneul se termina peste 8 luni. M-am internat intr-o clinica si nu m-am tratat, ci m-am vindecat. Oamenii spun ca nu exista miracole, dar uitati-va la mine. Sunt un miracol pe doua picioare! Nu doar ca n-am pus picatura de alcool in gura de 24 de ani, dar niciodata, indiferent cat de stresat eram, nu am simtit nevoia sa fac asta."
Alice Cooper isi continua cariera cu multa energie. Are o stea pe Hollywood Walk of Fame, a fost decretat "cel mai iubit cantaret de heavy metal", are o emisiune radio de succes si, ca dependent de golf, organizeaza anual un turneu caritabil onorat de numeroase celebritati. Noua lui carte autobiografica, aparuta anul acesta, se intituleaza "Golf Monster".
"M-a influentat mult atmosfera crestina de acasa"
Managerul lui Alice Cooper sta sprijinit de usa camerei de hotel in care acesta acorda interviuri, tinand strans in mana un ditamai cronometru care zbarnaie la fiecare 12 minute. Atat dureaza fiecare din cele patru interviuri acordate presei din Romania. Brian, asa il cheama pe manager, este foarte amabil, raspunde la tot ce-l intrebi, dar o face, din cauza oboselii, ca un robot. Trupa este in turneu mondial, imediat dupa concert vor strange decorurile si vor pleca spre Australia. Omul se gandeste la o suta de lucruri in acelasi timp. Cu totul altfel stau lucrurile cu Alice, care asteapta pe canapea odihnit, relaxat, pus pe povestit. Da impresia ca ar putea vorbi ore intregi, asa cum face cu fanii pe care-i intalneste pe strada sau in magazinele cu discuri. Poarta o camasa neagra, la maini cate o bratara subtire din aur, iar la gat un medalion din argint, cu o cruce incrustata. "Imi place tricoul tau!", zice amabil. I-as intoarce complimentul, dar Brian a pornit deja cronometrul, asa ca intru in subiect.
- As vrea sa stiu mai multe despre dvs., inainte de a-l crea pe Alice Cooper. Ce fel de copil erati, ce vise aveati?
- Am facut dintotdeauna giumbuslucuri, de la bun inceput am fost un entertainer, un om de spectacol. Atata eram de mic si nu iertam pe nimeni, ii imitam pe toti. Din cei de la televizor, cel mai bine-i imitam pe Elvis si pe Jerry Lewis. Asa ca atunci cand a aparut muzica rock, ma uitam cu un ochi la Mick Jagger si cu celalalt la Bella Lugosi, marele interpret al lui Dracula in epoca filmului mut, si ma gandeam "Ce-ar fi daca un rock star ar fi totodata un horror star? Daca as combina astea doua, as avea primul personaj malefic din istoria rockului". Si asa a aparut Alice Cooper, construit din bucati, din mai multe personaje, asemenea lui Frankenstein.
- V-au influentat in copilarie atmosfera religioasa din familie, calatoriile cu tatal dvs. in rezervatia de apasi?
- Acelea au fost calatorii foarte interesante pentru un pusti de varsta mea. In primul rand, vazand conditiile in care traiau acei oameni, am devenit recunoscator pentru ceea ce am. Pe atunci, la inceputul anilor 60, traiam intr-o casuta care nu cred ca costa mai mult de 10.000 de dolari si era ceva mai mare decat camera asta de hotel. Dar cand ne intorceam din rezervatie, ni se parea ca locuim intr-un palat. Toti prietenii mei erau copii de indieni, mergeam in desert cu pusti imaginare si "impuscam" tarantule. In acelasi timp, foarte interesante, atat pentru mine cat si pentru tata, erau superstitiile, misticismul in care traiau indienii aceia. Am vazut lucruri stranii petrecandu-se in acea rezervatie, lucruri pe care nu mi le pot explica si care mi-au deschis ochii spre o alta realitate. Bineinteles ca m-a influentat si atmosfera crestina de acasa. Tata era pastor, bunicul, evanghelist, facea exorcizari prin anii 30. Culmea e ca, mai tarziu, tatal sotiei mele era tot preot. Nu cred ca un scriitor, un compozitor poate face abstractie de experientele vietii sale. Mai tarziu am inteles ca multe din piesele mele, mai ales cele de pe primele discuri, se intorc la acea atmosfera religioasa si mistica din copilarie. Dar in orice poveste exista bine si rau. Iar eu am creat un astfel de personaj negativ intr-o epoca in care toti voiau sa fie Peter Pan. Insa intotdeauna e o doza de moralitate in show-urile mele. Alice nu scapa niciodata nepedepsit cu crimele sale.
"E foarte important sa te casatoresti
cu femeia pe care o iubesti"
- Sa revenim putin la familie. Cum reusiti sa mentineti vie o poveste de dragoste ce tine de treizeci de ani?
- Cand m-am insurat eu cu Sheryll, ea avea 18 ani si juca in show-ul meu. Juca balerina, gigantul paianjen, "vaduva neagra", si toate personajele astea. N-am fost deloc un sot ideal. Nu eram violent, n-am lovit pe nimeni, eram un alcoolic afectuos si fericit. Dar tot a avut de tras vreo 7-8 ani cu mine. Dupa ce m-am lasat, relatia a devenit si mai puternica. In primul rand, e foarte important sa te casatoresti cu femeia de care esti indragostit. Apoi, sa fii constient ca viata pe drumuri, pe care o duc eu, e o sursa constanta de tentatii. Tot ce ai de facut este sa nu cedezi. Si nici nu-i greu. Te gandesti ca daca iesi cu fata aia frumoasa o sa-i zdrobesti inima celei pe care-o iubesti si atunci iti trece. Pentru ca ultimul lucru pe care-l vrei sa-l faci este sa-i faci rau.
- Ati declarat ca la 59 de ani va simtiti mai in forma ca-n tinerete. Este puterea muzicii, stilul de viata fara alcool si tigari?
- Sunt si astea adevarate, nu stiu cum as mai fi urcat acum pe scena daca as fi fost fumator sau nu as fi renuntat la bautura. Dar mai e ceva: am eliminat stresul din viata mea. Nu-mi rod unghiile, gandindu-ma "Oare ma-nseala nevasta, oare copiii mei sunt in puscarie?". Financiar stau bine, am o viata de familie implinita, cea mai tare trupa si un show grozav. Cand ma urc pe scena, ala nu-i stres, ci placere. E un show dificil, trebuie sa fiu in forma si cu mintea brici, ca nu-i de gluma cu ghilotina aia. Insa asta nu-mi produce nici un stres.
- Ce relatie aveti cu celelalte doua legende rock ce vor concerta luna aceasta la Bucuresti: Robert Plant si Rolling Stones?
- Eram cu totii prieteni atunci, cand am inceput, si suntem prieteni si acum. Cu Plant ma stiu din 68, trupele noastre au inceput in acelasi timp. Suntem cu totii frati intre noi.
- Dar Stones? Ce-a zis Keith Richards cand v-ati lasat de bautura?
- Pe Keith il cunosc dintotdeauna, de parca am fi fost colegi de scoala. Nu ne-a facut nimeni cunostinta, am simtit intr-o noapte, intr-un bar, o mana stransa dupa umeri si vocea lui Keith "E-n regula Vinnie, ce zici ca bem in seara asta?". Mick Jagger nu-i asa, e mai sobru, te-ntreaba: "Hei, cum iti mai merge?", dar Keith te ia din prima: "Hai sa ne-mbatam". A fost extraordinar sa-i cunosc pe toti acesti oameni, dar de multe ori si tragic. Hendrix, Morrisson, Janis au murit toti la 27 de ani. De la fiecare am invatat cate ceva. Sunt niste reguli ale profesionalismului ce raman valabile si astazi. Cand am o intalnire, vreau sa ajung acolo inaintea celuilalt. Pentru ca timpul meu nu e cu nimic mai pretios ca al tau. Ii tratez pe toti oamenii la fel, si pe tipul care spala pe jos, si pe presedintele tarii.
***
La trei ore dupa interviu, l-am zarit pe bancheta din spate a limuzinei ce-l ducea in culisele Bestivalului. Era deja Alice cel rau, sprijinit in bastonul de maresal, cu o atitudine zeflemitoare. In cateva minute, avea sa erupa pe scena intr-unul dintre cele mai bine primite show-uri ale festivalului. Iar la piesa a treia, "Im Eighteen", Marilyn Manson, figura sinistra a rockului anilor 2000, i s-a alaturat pe scena, stire ce va face inconjurul lumii muzicale. La bis, Alice a cantat exact ceea ce a cerut publicul, "Poison", una din celebrele piese ale anilor 90 in Romania. Noul sau album, "Along Came a Spider", va aparea in aceasta toamna.
(Multumiri Nataliei Bercaru - Nova Music)