Era pe la inceputul anilor 80. Eram un (inca) tanar "lucrator" in campul muncii intelectuale, la un mare institut de proiectare din Bucuresti. Fiind in plina "afirmare" eram foarte solicitat si absorbit - psihologic vorbind - de munca mea de zi cu zi.
Cu circa doi ani in urma, trecuse in lumea celor drepti, dupa o suferinta destul de lunga, o ruda varstnica foarte apropiata, care in aceasta ultima perioada a vietii locuise la mine.
In urma ei, decedata lasase, intre altele, ceea ce inevitabil lasa orice intelectual: un morman de hartii care zaceau neatinse de aproape doi ani. Intr-o zi m-am decis sa fac ordine, nu puteau ramane asa o vesnicie - si apoi, cum se spune, in micul meu apartament "ocupau locul". Intr-o duminica dimineata le-am strans pe toate la un loc si le-am trecut sumar in revista. Cu oarecare jena. Mi se parea ca fac un act de indiscretie, ca violez intimitatea cuiva. De fapt, chiar asa si era. Intr-o dezordine desavarsita, erau amestecate lucrari stiintifice personale (in manuscris), taieturi din ziare, scrisori de dragoste si de ura, scrisori cu vorbe frumoase si cu reprosuri, acte - diplome, atestate, certificate - inutile acum. De asemenea, fotografii - in nostalgicul sepia - de la diverse ocazii oficiale sau familiale. Se punea problema... ce sa fac cu toate astea? Sa le arunc la gunoi mi se parea un gest urat. Era o intreaga viata de om sub ochii mei. Apoi, cu numai o saptamana in urma, vazusem un grup de copii care se distrau copios cu un vraf de scrisori de dragoste, ingalbenite de vreme, gasite la gunoi, unde ajunsesera probabil in urma unei operatii similare.
Vor fi avut toate aceste hartii vreo valoare arhivistica? Nici acum nu stiu. Pe unul din manuscrisele cu caracter stiintific, am gasit o apostila energica, ascutita si analfabeta. "Idealism mic burghez. Se respinge". S.S. indescifrabil. Apoi, mai era o intreaga corespondenta cu doi sau trei filologi de clasa, interbelici. Despre unul din ei, stiam din familie ca o sfarsise rau de tot, la Aiud. Nu era bine sa cada in mana mai stiu eu cui o astfel de corespondenta. Si, in sfarsit, mi-a venit ideea cea buna. Aveam in debara un litru de neofalina. Probabil, pentru curatat hainele. Am strans toate hartiile, le-am legat bine in cateva pachete, le-am dus pe un mic teren viran din apropiere, unde se sapau fundatiile unui bloc si... intr-un sfert de ora, vantul risipea cenusa si funinginea.
M-am intors acasa usurat. Iata o treaba bine rezolvata, mi-am zis. Am mai trebaluit cate ceva, apoi m-am dus intr-o lunga si placuta vizita. Uitasem total activitatea de dimineata. Seara, m-am culcat devreme. Ziua de luni se anunta foarte agitata si incarcata. Dar nu mi-a fost dat sa am o noapte linistita. Cam la vreo doua ore dupa ce am adormit, somnul mi-a devenit agitat si chinuitor. Simteam o anume prezenta in preajma. Eram, cum se zice, "intre vis si realitate". Am intredeschis ochii. Era intuneric, doar intr-un halou de lumina alba, discreta, aflat la picioarele mele, pe pat statea... decedata. Era imbracata intr-o haina lunga, alba, si avea fata ravasita de boala, asa cum o avusese in ultima perioada de viata. Ma privea ingrozitor de trist si cu repros.
Am inchis ochii iarasi, mi-am spus ca visez, m-am rasucit in pat, dar... degeaba. Evidenta nu mai putea fi ocolita. Mi-am intors din nou privirea spre... de data asta treaz complet... si sub ochii mei, imaginea aceea s-a estompat si a disparut incet.
Am sarit din pat, m-am invartit prin casa, am deschis ferestrele, mi-am aprins o tigara... eram destul de agitat. Cred ca aveam si pulsul mai accelerat. M-am uitat la ceas. Douasprezece si un sfert. Apoi, treptat, m-am linistit. Aveam - cum s-ar spune - o sanatoasa si solida educatie materialist-stiintifica. Ce vazusem se incadra in, ma rog, lucruri neserioase, aiureli, superstitii... Apoi, nici in familie, in copilarie, povestile cu fantome nu avusesera mare trecere... Deci, m-am imbarbatat singur, m-am linistit, mi-am comprimat emotiile, m-au napadit gandurile referitor la ziua incarcata ce urma, m-am culcat si am adormit.
Ziua urmatoare chiar a fost foarte incarcata si agitata. Predare de proiect, sedinta sindicala si alta "de productie", munca patriotica, am maturat strada in fata institutului - s.a.m.d. La sfarsitul programului, o colega si-a aniversat ziua de nastere si "pe sest" s-a baut cate ceva.
Dupa amiaza, la ora "standard", ma indreptam spre casa. Uitasem total intamplarile din week-end. O halucinatie si atat! Dar lucrurile nu aveau sa ramana asa. O mica paranteza. Persoana decedata avusese doua prietene foarte apropiate, si ele in varsta, care locuiau la doi pasi de mine. Pastrasem legatura, atata cat putea fi intre noi, si iata acum ma asteptau la intrarea in bloc. Erau triste si foarte stanjenite. M-au invitat sa merg la ele sa beau o cafea. Lucru neobisnuit. Numai de asta nu-mi ardea, dupa o zi asa de incarcata. Dar nu puteam refuza invitatia. Dupa obisnuitele formule de politete s-a intrat in subiect.
- Stii, Liviu, vrem sa-ti spunem ceva...
- Nici o problema, spuneti-mi, va ascult...
- Stii, azi noapte ne-a vizitat Nely (diminutivul rudei decedate).
- Aha. Pe la ce ora?
- Chiar ne-am uitat la ceas. Era douasprezece si jumatate. Si, nu stiu cum sa-ti spunem, dar era tare suparata pe tine...
- Pe mine? De ce?
- Ai rupt si ars niste hartii. Documentele ei. Era suparata. Nu trebuia sa faci asta. Asa spunea. Adevarat? Chiar le-ai ars?
- Da, am rupt si am ars niste hartii ramase intr-un sertar. Dar au trecut de atunci mai mult de doi ani...
Cand vizita s-a terminat, nu m-am dus direct acasa. Am hoinarit o vreme. Era o zi frumoasa de toamna, soarele dadea sa apuna. Se spune ca mersul pe jos iti limpezeste gandurile. La mine a fost mai greu. Nu erau niste ganduri obisnuite. "Cum au putut sa vada si sa stie ce am facut?", m-am intrebat. Pe gaura cheii? Exclus. Apoi, focul mistuise complet hartiile. Asta observasem precis. Am incercat pistele batute: telepatie, subconstient etc. Pistele erau proaste si false. E uimitor cum poate omul sa refuze cea mai clara evidenta care contrazice pseudo-adevarurile cu care a fost "indopat" de mic, si sa caute solutii si sprijin in cele mai intortocheate, neverosimile si absurde explicatii materialiste si... stiintifice!
Am mai hoinarit o vreme. Explicatiile "acelea" erau evident nesatisfacatoare. M-am reintors acasa destul de schimbat. Detest vorbele mari si afirmatiile dramatice gen: "un om nou, un cu totul alt om".
Oricum, increderea mea naiva, obtuza si nestramutata in materialismul stiintific, stiinta, tehnologie, masurabil, explicabil, conform celor deja invatate si unanim acceptate, era serios erodata. Ma simteam mai degraba eliberat, decat inspaimantat. Descoperisem brusc, ce-i drept, printr-o intamplare bizara, ca exista lucruri dincolo de palpabil, masurabil si demonstrabil. Exista o realitate transcedenta "de dincolo", pe care ultraprogresistii de pretutindeni s-au tot chinuit (si ne-au chinuit) sa o nege. Dar ceea ce ma nelinisteste cu adevarat este daca intamplarea relatata de mine contrazice dogma crestina ortodoxa, ceea ce ar fi un mare pacat. Sper ca nu, si in Biblie, si in Patericul sfintilor egipteni (singurele carti religioase pe care le-am citit) sunt mentionate contacte si comunicari cu "lumea de dincolo". Atat doar - un fapt de o importanta covarsitoare - ca aceste contacte nu trebuie provocate de oricine si oricand, din disperare, plictiseala sau amuzament. Contactele facute de "oricine" sunt prohibite de Biserica. Pe drept cuvant. Si aceasta fata a realitatii poate fi diabolic speculata, exagerata si utilizata impotriva omului. In ce ma priveste stiu, cel putin, ca nu eu am fost "agentul provocator".
Acum cativa ani am citit povestile unui roman stabilit in Brazilia. Ceea ce relata omul era incredibil. Cea mai puternica tara a Americii de Sud era stapanita de o noua religie: spiritismul! Nimeni nu mai facea joi ceva, decat daca ii ordonau "spiritele" miercuri noaptea. Somerul din periferie si miliardarul din buricul metropolei au fiecare "trusa" lui, modesta si jalnica sau costisitoare si computerizata pentru... spiritism. Bineinteles, au aparut si firmele specializate "pe domenii". S.R.L.-uri de apartament si firme respectabile, cu sedii impresionate. Nu mai e "sic" sa ai ultimul tip de computer, la vedere, conectat pe Wall Street, la Harvard sau bursa din Tokio. Orice firma care se respecta trebuie sa se stie ca are legaturi trainice de prognoza si consultanta cu "taramul" celalalt. Nici o decizie in materie de economie, finante, sanatate nu se ia fara aprobarea unor "spirite celebre".
Nu stiu cum au evoluat lucrurile intre timp. Daca "marca" spiritismului s-a stins sau s-a... extins.
In orice caz, la noi, in mai toate "micile publicitati" ale celor mai citite si serioase (oare?) cotidiene, hoarde de regine ale magiei, unele ale... "magiei albe" (?!) isi ofera serviciile prin telefon sau e-mail. Consultanta si prognoza in toate cele. Vindecari miraculoase, legari, dezlegari etc. Nu cunosc concret problema, dar aud ca si in acest caz au aparut S.R.L.-uri de apartament si... sedii costisitoare. Deci, clienti multi. Unele din aceste "regine" comit chiar sacrilegiul de a-si publica fotografia cu crucea in mana. O mare si periculoasa confuzie si diversiune. Oare toti acesti clienti - disperati, curiosi sau plictisiti - nu sunt constienti ca isi asuma un pacat grav, incercand sa-si rezolve astfel problemele sau angoasele? Ca intre Sfanta Cruce si magie e o prapastie care daca risti astfel de acrobatii poate sa te inghita?
arh. Liviu Gagescu, Bucuresti
(Reproduceri dupa Stefan Caltia)