Situata in salbatica Tara a Padurenilor, nu departe de Hunedoara, Lelese este o comuna cu 500 de locuitori, intinsa pe 8000 de hectare si formata din patru sate. Aflate la peste o mie de metri altitudine, ele sunt inconjurate de paduri si pereti stancosi, ca niste cetati intarite. Este o asezare muntoasa si izolata, cu drumuri lasate la voia soartei si unde mersul pe jos face parte din viata de zi cu zi a satenilor. Poate din cauza asta, a lipsei de legaturi cu orasul, traditia este inca bine pastrata, si-i tine loc satului si de viitor. Viata e grea la Lelese. Muntele tasneste din curtea casei, si fara o palma de teren orizontal, necesar culturilor agricole, fara izvoare de apa, fara drumuri normale, te intrebi cum si din ce traiesc acesti oameni, cei mai multi trecuti de 65 de ani. Ce-i mai tine legati de dealurile neroditoare si de pantele terasate pe care, inainte de 1989, se cultiva porumb si grau, iar astazi creste pir? Ce mai tine legat un primar de o asemenea asezare pe duca, despre care se spune ca va disparea in 10-15 ani? De ce nu trebuie sa dispara Lelese, iar daca trebuie sa traiasca, cum poate fi ajutat? Raspunsul priveste toate satele de munte din Romania si pe primarii lor. L-am rugat si pe mai marele din Lelese sa raspunda la intrebari. Il cheama Ciprian Achim, zis Calutul, si detine scaunul de primar din anul 2000.
"Din familia si dintre rudele mele
n-a parasit nimeni satul"
- Sunteti primarul catorva sute de varstnici ce-si plang dorul de copiii plecati. Printre ei, foarte putini tineri. Dumneavoastra de ce n-ati plecat, de ce-ati ramas?
- Pentru ca nu m-am putut rupe de frumusetea acestor dealuri si munti. De altfel, nici nu suntem noi prea "ducareti", din familia si dintre rudele mele n-a parasit nimeni satul. Frate-meu, Danut, a tinut cu tot dinadinsul sa plece, sa se insoare in careva oras indepartat, dar a venit in ultima vacanta de student si a dat cu ochii de Rodica, vecina de langa casa, pe care n-o mai vazuse din copilarie. In acelasi an, au avut nunta. Eu, mai "smecher", mi-am adus mireasa din alt sat si asa am intemeiat doua familii tinere care strica media de varsta a localitatii. Si ca noi mai sunt si altii, asa ca viitorul nu ne mai apare chiar atat de negru.
- Cine vine prima oara in Lelese, dupa ce se imbata de frumusetea nemaivazuta a peisajului, se dezbata imediat, la vederea caselor parasite. Sunt multe, triste, dar... nu se vand.
- In comuna Lelese nu veti gasi case de vanzare. Locurile sunt prea frumoase ca sa fie parasite pentru totdeauna. Toti "orasenii" din satul nostru, odata ce ies la pensie din slujbele detinute in judet sau in tara, se intorc acasa. De aceea, cam jumatate din populatia actuala este formata din tarani intorsi, care au deprinderi de oraseni, dar sunt hotarati sa redea satului dinamismul de odinioara. Merge greu, din pacate, deoarece atitudinea lor fata de munca s-a schimbat. Nu mai cresc animale cu zecile, nu mai muncesc pantele terasate, nu mai aduna fanul de prin poieni. Rar sa mai vezi pe cineva ca se trezeste la ora 5 dimineata si pleaca la munca. Intorsii au trecut prin botezul orasului. Se trezesc abia pe la 7-8, isi beau cafeaua, isi fac un dus (dupa ce am introdus apa curenta, printr-un proiect european, aproape toti locuitorii din Lelese au bai si wc-uri in casa) si abia apoi se gandesc sa sape gradina de zarzavaturi sau sa repare un gard. Situatia nu e peste tot la fel, dar sper ca cele patru sate ale comunei vor fi tot patru si peste 20 de ani. Imbatranite, poate, dar inca in viata.
"Sunt primar, dar si sfetnic,
veterinar si postas"
- Mai inregistrati nasteri la primarie, sau doar decese?
- Suntem campioni la inmormantari. Si la casatorii... turistice: vin mirii si fac nunta in casa parinteasca, dar pleaca a doua zi. Cei ce raman, chiar daca multi sunt inca in putere, se simt abandonati. Sentimentul ca-s oamenii nimanui ii copleseste. Ei sunt preocuparea mea principala, mai mult chiar decat drumurile, apa si proiectele europene. Intotdeauna, cand au avut nevoie de mine, am fost langa ei, au gasit la mine un sprijin, fara sa-mi pun banderola oficiala. Sunt sfetnic si veterinar si postas pentru consatenii mei. Am fost si sunt mesagerul bucuriei sau al disperarii lor catre copiii "din vale", din Hunedoara sau Deva, care ii cam uita de multe ori. Cum ma duc des la sedinte la judet si cum toata lumea imi poate afla programul si-mi cunoaste numarul de telefon mobil, batranii imi aduc, care o scrisoare, care o bucata de branza, care oleaca de smantana, un cozonac sau un cos cu nuci sau oua, sa le livrez fiilor ratacitori. Cei mai neajutorati lasa in seama mea pana si rezolvarea unor acte privind taxele sau proprietatea, schimbarea cartii de identitate sau a vreunui certificat.
- Mai multe decese decat nasteri, mai multi pensionari decat tarani la cosit... In acest context, n-ar fi mai bine ca satul sa fie lasat sa moara? De ce sa traiasca Lelese?
- Satele de munte sunt organisme vii, in care putinii localnici ramasi traiesc ca intr-o familie. Acesti oameni reprezinta o secventa de viata autentica, cu multe elemente ancestrale, a caror disparitie ar intuneca pe veci fiinta romanesca. Odata cu disparitia unor sate precum Lelese, ar disparea un spatiu al culturii populare, ar muri obiceiurile traditionale, ar cadea cortina peste sute de ani de civilizatie. Satele de munte nu sunt numai o parte esentiala a civilizatiei noastre, fac parte din patrimoniul european. Nici din punct de vedere social nu putem accepta disparitia satelor de munte. Stam in orase calare unii peste altii, in custi de beton, pe cand la noi in sat o familie sta pe 2 hectare cel putin. Incalzirea globala e doar la inceput. Stiti ce va fi peste 20 de ani, in orase ca Bucurestiul? Iadul pe pamant. Ce va fi Lelese? Un refugiu binecuvantat, un spatiu scump si ravnit de tot mai multi oraseni. Valoarea pamantului si a satelor montane va creste enorm, asa ca a lasa, astazi, sa moara o comuna ca a noastra ar fi o prostie de neiertat.
"Ma vad pus intre doi oameni care nu se inteleg unul pe altul:
deputatul din parlament si taranul din munte"
- Cum poate fi ajutat sa traiasca un sat de munte? Simtiti vreun sprijin din partea guvernului? Exista legi care sa va vina in ajutor?
- Intre oamenii care traiesc in varful muntelui si deputatii care fac legi pentru tara este o mare diferenta de mentalitate si interese. Daca incercam sa punem in aplicare legile votate in parlament, ne dam seama ca intre noi si ei este o prapastie. Legile proprietatii, spre exemplu, nu tin seama de specificul fiecarei provincii istorice. Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca nu sunt impreuna decat de o suta de ani, iar improprietaririle, evidenta, masuratorile, reformele agrare au avut specificul lor in fiecare zona. De ce nu s-a tinut seama de acest lucru? Pentru ca nu exista comunicare intre deputati si propriii lor alegatori. De aceea, ne vedem noi, primarii de la munte, in postura de a explica fiecarui consatean continutul unor legi facute cu ignorarea populatiei. Ma duc la om sa-i deschid ochii: "Uite, bade, ce-or gandit aia cand or facut legile, si cam ce trebuie sa facem noi ca sa le putem aplica". Practic, ma vad pus intre doi oameni care nu se inteleg unul pe altul: deputatul din parlament si taranul din munte.
- Dar celebra lege a Muntelui, despre care s-a batut toba-n presa?
- Legea Muntelui e numai sa fie. Abunda de generalitati si teorii frumoase, dar nepotrivite cu viata reala. Vorbeste de "facilitati", dar nu-ti spune cine, cum si cand le va acorda. Ar trebui facut rapid un plan de reconstructie a drumurilor, sa se poata ajunge usor si in zonele indepartate. Cei ce vor sa investeasca sa fie ajutati de stat, deoarece este foarte greu sa faci profit la munte, atat din turism, cat si din activitati lucrative, fara cai de acces. Ne confruntam cu situatii aberante, cand pentru o fabricuta de lapte sau pentru un atelier de cojocarie trebuie sa intocmesti aceleasi acte si sa platesti aceleasi taxe ca pentru ditamai fabricile. Pentru o gospodarie de 6 vaci, spre exemplu, autorizatia de mediu te costa 50 de milioane de lei vechi, la fel ca pentru o ferma de 3000 de vaci! Nu e aberant? Cand vom invata si noi, romanii, sa ne respectam mai mult si sa ne vedem mai clar interesul?
"Ue nu ne cere sa renuntam la identitate.
Dimpotriva, ne da bani sa n-o pierdem"
- Cand ne va permite Uniunea Europeana...
- Nu e adevarat. Ue nu ne cere sa renuntam la identitatea noastra ca romani. Dimpotriva, ne da bani, obligandu-ne sa nu abandonam nimic din ceea ce ne defineste: traditiile, mestesugurile, gospodariile cu suri si grajduri pitoresti, rasele locale de oi si vite, metodele vechi de a pregati alimentele etc. Cine gandeste altfel sunt guvernantii de la Bucuresti. Ei o tin pe-a lor, dorind sa epateze, sa impresioneze, sa execute slugarnic si incorect directivele. In Belgia, atelierele locale fac unt, branza si lapte in putineie de lemn, dupa cum s-a pomenit din stramosi. La noi, gratie obtuzitatii veterinarilor, toate vasele de lemn au fost aruncate sau expuse la muzeu, bietii ciobani fiind obligati sa cumpere inoxuri scumpe. Aceleasi, pentru ferma cu 7 oi, ca si pentru ferma cu 500! Practic, pentru a se conforma fanteziilor veterinarilor, micii producatori romani de lactate, adica taranii muntelui, platesc de zece ori mai mult decat colegii lor belgieni. Nici o derogare, nici o diferentiere, nici o intelegere pentru specificul local. Si atunci, cine se face vinovat pentru ca ne mor satele? In nici un caz Uniunea Europeana. Vinovatii trebuie cautati mult mai aproape...
- Un paradox romanesc: Occidentul e mai dispus sa salveze satele de la munte, decat guvernantii din Bucuresti. Iar in Lelese, faptul acesta a devenit o realitate. Ati obtinut o finantare de un milion de euro pentru un drum. Cum ati reusit?
- Am fost vizitati de multi europeni, dar belgienilor si francezilor le-a placut in mod deosebit la noi. Ei s-au oferit sa ne ajute, si cu informatii la cald, si cu proiecte. Am ramas prieteni, mai ales pentru ca am vazut ca pun suflet in salvarea satelor romanesti. O fac dintr-o experienta dramatica. Satele lor au murit. Au mai ramas din ele doar numele. Spre exemplu, din 700 de case, au mai ramas 40 de... ferme. De aceea, cand vin la noi, ne avertizeaza: "Nu distrugeti satele, nu faceti greseala noastra! Salvati-le intregi, ca om, ca agricultura, ca ambient!." Dar cati politicieni romani inteleg acest sfat?
Primarului Ciprian Achim ii puteti telefona la 0254/735.402 sau scrie la e-mail: contact@primarialelese.ro